2ra-1918/18 — constatarea încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a hotărârii judecătorești

Dosarul nr. 2ra-1918/2018

Prima instanță, Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (D. Dulghieru)

Instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău (V. Sîrbu, V. Mihaila, A. Minciuna)

ÎNCHEIERE

24 octombrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

judecătorii Victor Burduh

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursurilor declarate de Andrei Rașcu, reprezentat

de avocatul Petru Coșleț și Ministerul Justiției,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Andrei Rașcu

împotriva Ministerului Justiției, intervenienți accesorii Consiliul municipal

Chișinău, executorul judecătoresc Roman Talmaci cu privire la constatarea

încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești,

încasarea prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 30 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care au

fost respinse apelurile declarate de Andrei Rașcu și Ministerul Justiție și a fost

menținută hotărârea din 30 ianuarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,

c o n s t a t ă :

La 30 octombrie 2017 Andrei Rașcu, reprezentat de avocatul Petru Coșleț a

depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției cu privire la

constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii

judecătorești, încasarea prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că a activat în cadrul Ministerului Afacerilor

Interne, însă cu spațiu locativ nu a fost asigurat.

A menționat că la 16 martie 2007 s-a adresat cu acțiune în judecată împotriva

Consiliului mun. Chișinău prin care a solicitat obligarea de a-i asigura familia cu

spațiu locativ.

Prin hotărârea din 18 decembrie 2007 a Curții de Apel Chișinău, menținută

prin decizia din 05 august 2008 a Curții Supreme de Justiție a fost admisă acțiunea

și obligat Consiliul mun. Chișinău să acorde familiei lui Andrei Rașcu compusă

din 4 persoane spațiu locativ.

Reclamantul a prezentat hotărârea spre executare, executorului judecătoresc

Viorel Stoianov, care ulterior a fost transmisă spre executare executorului

judecătoresc Roman Talmaci, care a întreprins măsuri pentru executare silită, însă

care nu au avut rezultat.

1

A specificat că la 01 martie 2017 a mai depus o cerere Consiliului mun.

Chișinău, prin care a solicitat executarea benevolă a hotărârii din 18 decembrie

2007 a Curții de Apel Chișinău, iar prin scrisoarea din 15 martie 2017 a fost

refuzată executarea hotărârii judecătorești din motiv de lipsă a spațiului locativ și a

surselor financiare.

A solicitat reclamantul constatarea încălcării dreptului la executarea în termen

rezonabil a hotărârii din 18 decembrie 2007 a Curții de Apel Chișinău, încasarea

prejudiciului moral în mărime de 100 000 de lei și a cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea protocolară din 19 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Buiucani au fost atrași în proces în calitate de intervenienți accesorii

Consiliul mun. Chișinău și executorul judecătoresc Roman Talmaci.

Prin hotărârea din 30 ianuarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani

s-a admis parțial acțiunea; s-a constatat faptul încălcării dreptului la executarea în

termen rezonabil a hotărârii din 18 decembrie 2007 a Curții de Apel Chișinău; s-a

încasat din contul bugetului de stat în beneficiul lui Andrei Rașcu prejudiciul moral

în mărime de 5 000 de lei și cheltuieli de judecată în sumă de 1 500 de lei; în rest

acțiunea s-a respins.

La 31 ianuarie 2018 Andrei Rașcu, reprezentat de avocatul Petru Coșleț a

declarat apel împotriva hotărârii din 30 ianuarie 2018 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Buiucani, solicitând admiterea apelului, casarea parțială a hotărârii primei

instanțe cu emiterea în partea dată a unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie

admisă integral.

La 13 februarie 2018 Ministerul Justiției a depus cerere de apel împotriva

hotărârii din 30 ianuarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, prin care a

solicitat admiterea acesteia, casarea hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi

hotărâri de respingere a acțiunii.

Prin decizia din 30 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău au fost respinse

apelurile declarate de către Andrei Rașcu și Ministerul Justiției, și a fost menținută

hotărârea din 30 ianuarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani.

La 25 iulie 2018 Andrei Rașcu, reprezentat de avocatul Petru Coșleț a declarat

recurs împotriva deciziei din 30 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând

admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe

cu emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că instanțele ierarhic inferioare la emiterea

hotărârilor judecătorești nu au ținut cont de hotărârile CEDO pe cauze similare, or,

suma acordată cu titlu de prejudiciu moral este foarte mică în comparație cu

sumele acordate de Curtea Europeană.

Totodată a mai relatat că instanțele neîntemeiat au încasat cheltuielile de

asistență juridică doar în sumă de 1 500 de lei, or, recurentul a solicitat suma de

3 000 de lei.

La 24 august 2018 Ministerul Justiției a depus cerere de recurs împotriva

deciziei din 30 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea acesteia,

casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi

hotărâri prin care acțiunea să fie respinsă.

În motivarea recursului a indicat dezacordul cu decizia instanței de apel,

menționând că instanța nu a luat în considerație că prin prisma Curții Europene

pentru Drepturile Omului, aprecierea termenului rezonabil de executare se

2

realizează după anumite criterii de apreciere cum sunt: complexitatea cauzei,

comportamentul părților și miza (interesul) pentru reclamant.

A mai specificat că instanța de apel la stabilirea cuantumului prejudiciului

moral era obligată să țină cont de caracterul și gravitatea suferințelor psihice și

fizice.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 30 mai 2018.

Date care ar confirma recepționarea acesteia de către recurentul Andrei

Rașcu, reprezentat de avocatul Petru Coșleț la dosar lipsesc.

Recurentul Ministerul Justiției a recepționat decizia instanței de apel la 12

iulie 2018, fapt confirmat prin scrisoarea de însoțire anexată la recurs.

Astfel, recursurile declarate la 25 iulie 2018 și 24 august 2018, sunt în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit,

admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul

raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și

face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu

alin. (2).

Audiind raportul verbal al judecătorului raportor și verificând temeiurile

invocate în recursuri în raport cu materialele cauzei, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că

recursurile sunt inadmisibile din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului..

Completul Colegiului menționează că Andrei Rașcu, reprezentat de avocatul

Petru Coșleț și Ministerul Justiției în cererile de recurs nu au invocat nici unul din

temeiurile de declarare prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) sau (4) Codul de

procedură civilă.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

3

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nicio referire cu privire la fondul recursului.

Completul judiciar indică că procedura admisibilității constă în verificarea

faptului, dacă motivele invocate în recursuri se încadrează în cele prevăzute în art.

432 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenței CtEDO că „...

art. 6 § 1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o

instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul

declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de

șanse de succes.” (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a

Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că, instanța de

apel a examinat cauza sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură și

aplicarea corectă a legii materiale, iar în esența lor argumentele recursurilor au fost

verificate minuțios la judecarea cauzei în ordine de apel, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge

la concluzia de a considera recursurile declarate de Andrei Rașcu, reprezentat de

avocatul Petru Coșleț și Ministerul Justiției, ca inadmisibile.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Cod de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibile recursurile declarate de Andrei Rașcu, reprezentat

de avocatul Petru Coșleț și Ministerul Justiției.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Iulia Sîrcu

judecătorii Victor Burduh

Galina Stratulat

4