2ra-578/19 — constatarea incalcarii dreptului la executarea in termen rezonabil a cauzei si repararea prejudiciului moral si material

2ra-578/19 — constatarea incalcarii dreptului la executarea in termen rezonabil a cauzei si repararea prejudiciului moral si material (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2ra-578/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani ( jud.: O.Parfeni)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud.: V. Clima, A. Malîi, E. Palanciuc)

Î N C H E I E R E

10 aprilie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursurilor declarate de Ministerul Justiției al

Republicii Moldova și Tatiana Timofti-Rusanovscaia, reprezentată de avocatul Petru

Coșleț,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Tatiana

Timofti-Rusanovscaia împotriva Ministerului Justiției și Consiliului municipal

Chișinău, intervenienți accesorii Primăria municipiului Chișinău și executorul

judecătoresc Gîlcă Iurie cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în

termen rezonabil a hotărârii judecătorești și repararea prejudiciului material și moral,

împotriva deciziei din 7 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care au

fost respinse apelurile declarate de Ministerul Justiției al Republicii Moldova și

Tatiana Timofti-Rusanovscaia și a fost menținută hotărârea din 10 februarie 2017 a

Judecăoriei Chișinău, sediul Buiucani, prin care a fost admisă parțial acțiunea,

c o n s t a t ă :

La 20 octombrie 2016, Tatiana Timofti-Rusanovscaia a depus cerere de chemare

în judecată împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova și Consiliului

municipal Chișinău, intervenienți accesorii Primăria municipiului Chișinău și

executorul judecătoresc Gîlcă Iurie cu privire la constatarea încălcării dreptului la

executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești și repararea prejudiciului

material și moral.

În motivarea cererii de chemare în judecată, a invocat că activează în calitate de

procuror în Procuratura Botanica municipiul Chișinău din 22 aprilie 2005.

La 19 septembrie 2007 a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Consiliului municipal Chișinău, prin care a solicitat obligarea asigurării cu spațiu

locativ.

Astfel, prin hotărârea din 26 noiembrie 2007 a Curții de Apel Chișinău,

menținută prin decizia din 2 aprilie 2008 a Curții Supreme de Justiție, cererea de

chemare în judecată a fost admisă.

A menționat că executorul judecătoresc a întreprins un șir de acțiuni privind

executarea hotărârii din 26 noiembrie 2007 a Curții de Apel Chișinău, însă nu a fost

1

asigurată cu spațiu locativ.

Totodată, a relatat că la 28 martie 2016 a încheiat cu Primarul General al

municipiului Chișinău o tranzacție de împăcare, prin care ultimul și-a asumat obligația

de a achita contravaloarea unui apartament cu 3 odăi în sumă totală de 42 164 de euro,

iar prin procesul-verbal al executorului judecătoresc din 14 aprilie 2016, au fost

consemnate condițiile tranzacției de împăcare.

Ca urmare, la 8 august 2016, executorul judecătoresc a emis ordinul incaso nr.

390, prin care a dispus încasarea sumei de 42 164 de euro în beneficiul său în scopul

executării hotărârii din 26 noiembrie 2007 a Curții de Apel Chișinău, iar prin

scrisoarea Trezoreriei din 19 august 2016 din motive formale a fost refuzată

executarea ordinului incaso.

A precizat că pe o perioadă mai mare de 8 ani nu a fost executată hotărârea

judecătorească privind asigurarea cu spațiu locativ, astfel fiind nevoită să suporte

cheltuieli legate de închirierea spațiului locativ.

Reclamanta Tatiana Timofti-Rusanovscaia a solicitat constatarea încălcării

dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii din 26 noiembrie 2007 a Curții

de Apel Chișinău privind asigurarea cu spațiu locativ, încasarea sumei de 100 000 de

lei cu titlu de prejudiciu moral și încasarea sumei de 4 000 de lei cu titlu de cheltuieli

de asistență juridică.

La 26 decembrie 2016, avocatul Petru Coșleț a depus în interesele Tatianei

Timofti-Rusanovscaia o cerere de majorare a pretențiilor (f.d. 58-60).

În motivarea cererii, a menționat că deoarece Timofti-Rusanovscaia Tatiana nu a

fost asigurată cu spațiu locativ, ea a fost nevoită să închirieze un apartament cu 2 odăi

și să suporte prejudiciul material în sumă de 250 de euro/lunar.

A solicitat suplimentar încasarea sumei de 9 000 de euro cu titlu de prejudiciu

material pentru închirierea spațiului locativ.

Prin hotărârea din 10 februarie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,

acțiunea depusă de Timofti-Rusanovscaia Tatiana a fost admisă parțial.

A fost constatată încălcarea dreptului Tatianei Timofti-Rusanovscaia la

executarea în termen rezonabil a hotărârii din 26 noiembrie 2007 a Curții de Apel

Chișinău în perioada 4 februarie 2008 – 10 februarie 2017.

S-a încasat de la bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Justiției al

Republicii Moldova în beneficiul Tatianei Timofti-Rusanovscaia suma de 40 000 de

lei cu titlu de prejudiciu moral, suma de 3 000 de euro cu titlu de prejudiciu material

cauzat prin neexecutarea în termen rezonabil a hotărârii din 26 noiembrie 2007 a

Curții de Apel Chișinău și suma de 4 000 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

În rest, acțiunea depusă de Timofti-Rusanovscaia Tatiana a fost respinsă.

Prin decizia din 24 octombrie 2017 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de Ministerul Justiției, a fost admis apelul declarat de Timofti-

Rusanovscaia Tatiana și modificată hotărârea din 10 februarie 2017 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Buiucani, în partea încasării de la bugetul de stat prin intermediul

Ministerului Finanțelor în beneficiul Tatianei Timofti-Rusanovscaia a sumei de 40 000

de lei cu titlu de prejudiciu moral, cu majorarea acestuia până la suma de 80 000 de

lei.

În rest, hotărârea primei instanțe a fost menținută.

Prin decizia din 11 iulie 2018 a Curții Supreme de Justiție, au fost admise

recursurile declarate de Ministerul Justiției și Timofti-Rusanovscaia Tatiana, a fost

2

casată decizia din 24 octombrie 2017 a Curții de Apel Chișinău și a fost restituită

cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecători.(f.d.

213-220, vol.I)

Rejudecând cauza, prin decizia din 7 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău

au fost respinse apelurile declarate de Ministerul Justiției al Republicii Moldova și

Tatiana Timofti-Rusanovscaia și a fost menținută hotărârea din 10 februarie 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani.

Pentru a decide astfel, Curtea de Apel Chișinău a reținut prevederile art. 1 alin.

(2), 2 alin. (1), (2) și 4 alin. (1) ale Legii privind repararea de către stat a prejudiciului

cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a

dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești nr. 87 din 21

aprilie 2011 și art. 70 alin. (1), (2) Cod de executare.

Instanța de apel având în susținere normele menționate supra, a remarcat că prima

instanță corect a concluzionat că Tatiana Timofti-Rusanovscaia are dreptul la

repararea prejudiciului moral prin prisma Legii privind repararea de către stat a

prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la executare în termen rezonabil a

hotărârii judecătorești la cererea de chemare în judecată Tatiana Timofti-Rusanovscaia

împotriva Consiliului mun. Chișinău privind recunoașterea ilegal refuzul și obligarea

emiterii actului administrativ solicitat. Or, hotărârea din 26 noiembrie 2007 a Curții de

apel Chișinău nr.3-3113/2007, a devenit definitivă și executorie, fiind pusă în

executare silită, prin încheierea executorului judecătoresc Grigore Stoian nr.12-588/08

din 4 februarie 2008, care prin strămutare, în final a ajuns spre executare la executorul

judecătoresc Iurie Gîlca, nefiind executată până în prezent.

În aceiași ordine de idei, Curtea de Apel Chișinău a constatat că în cazul dat

dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești a fost încălcat,

deoarece este o neexecutare continuă.

Respectiv, prima instanță justificat a luat în considerare că până în prezent așa și

nu a fost executată hotărârea judecătorească emisă în favoarea Tatianei Timofti-

Rusanovscaia, rămânând în curs de executare titlul executoriu nr.3-3113/2007 din 26

noiembrie 2007 emis de Curtea de Apel Chișinău, până în prezent. Or, conform art.6

par.(1) CEDO, orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public

și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială,

instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu

caracter civil.

La fel, analizând materialele cauzei, Colegiul Curții de Apel Chișinău, a apreciat

critic argumentul Ministerului Justiției precum că nu îi poate fi imputată tergiversarea

executării cauzei menționate, din considerentul că executorul judecătoresc a reacționat

imediat la toate cererile creditorului. Or, neexecutarea hotărârii menționate se

datorează mai multor factori cu implicarea atât a debitorilor obligației Primăriei și

Consiliului mun. Chișinău, cât și a executorilor judecătorești și a Tatianei Timofti-

Rusanovscaia, iar careva probe contrare Ministerul Justiției nu a prezentat.

Finalmente, Curtea de Apel Chișinău a reținut că cuantumul prejudiciului moral

determinat de către prima instanță este unul echitabil și rezonabil, iar suma solicitată în

mărime de 100 000 de lei, este una exagerată. Or, în opinia instanței de apel prin

prisma prevederilor art.130 Cod de procedură civilă, suma de 40 000 de lei constituie

o satisfacție echitabilă și rezonabilă, și menține echilibrul între compensație și venituri

nejustificate.

3

Totodată, instanța de apel a considerat că prima instanță corect a ajuns la

concluzia de a încasa și cheltuielile pentru acordarea asistenței juridice în mărime de 4

000 de lei, ținând cont atât de prevederile art.96 Cod de procedură civilă, cât și de

practica CEDO conform cărora partea, care a cîștigat procesul nu va putea obține

rambursarea cheltuielilor decît în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și

caracterul lor rezonabil.

La 10 ianuarie 2019, Ministerul Justiției al Republicii Moldova a declarat recurs

împotriva deciziei din 7 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel și

hotărârii primei instanțe, indicând prevederile art. 432 alin. (1), (2) lit. c) Cod de

procedură civilă.

A specificat că contractul de locațiune prezentate nu justifică cu certitudine

suportarea prejudiciului material.

Astfel, la materialele cauzei lipsesc date cu privire la dreptul de proprietate

asupra apartamentului nr. 432 din mun. Chișinău, bd. Traian 23/1 a locatorului Boris

Bujor.

Totodată a relevat că hotărârea a cărei neexecutare se invocă, obligă administrația

publică locală să acorde spațiu locativ în posesie și folosință și nicidecum în

proprietate privată (dreptul de proprietate asupra imobilului nu se transmite, ci doar

atributul de folosire, utilizare), iar intervalul de acțiune al acestui drept este direct

proporțional cu durata de activitate în cadrul instituției respective.

În acest sens recurentul a invocat jurisprudența Curții Europene a Drepturilor

Omului, care precizează că prejudiciul material pretins nu poate fi compensat în

circumstanțele în care hotărârea judecătorească neexecutată nu stipulează titlul de

proprietate ci doar chirie (Panov versus Moldova).

La fel a relatat că în anumite situații, acordarea de satisfacții materiale nu

constituie o regulă, or în materia drepturilor omului o recunoaștere oficială și publică a

violării constituie uneori prin sine o satisfacție (cazul Amihalachioaie c. Moldovei).

Cu referire la repararea prejudiciului moral, a notat că în temeiul art. 1423 alin.

(1) Cod civil, la stabilirea cuantumului compensației, instanța de judecată urmează să

țină cont de comportamentul părților, importanța procesului pentru reclamant, precum

și durata neexecutării hotărârii judecătorești, fiind apreciat ce a pierdut persoana pe

plan fizic, psihic, social, profesional și familial la acel moment, cât și pe viitor.

Referitor la cheltuielile de asistență juridică în sumă de 4 000 de lei, Ministerul

Justiției a relatat că Tatiana Timofti-Rusanovscaia urmează să justifice cheltuielile de

asistență juridică solicitate din dări de seamă ale avocatului cu privire la asistența

juridică prestată și justificarea onorariului perceput de către avocat.

A solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătorești, cu emiterea

unei hotărâri noi de respingere a acțiunii.

La 11 ianuarie 2019, Tatiana Timofti-Rusanovscaia, reprezentată de avocatul

Petru Coșleț a declarat recurs împotriva deciziei din 7 noiembrie 2018 a Curții de Apel

Chișinău.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,

reiterând motivele de fapt și de drept expuse pe parcursul examinării cauzei.

Recurenta și-a întemeiat prezenta cerere de recurs în baza art. 6 § 1 CEDO, art.

432 alin. (1), (2) lit. a), b), c) și alin. (4) Cod de procedură civilă.

Tatiana Timofti-Rusanovscaia, a menționat că instanțele de judecată nu au aplicat

4

legea materială care trebuia să fie aplicată și hotărârile Curții Europene a Drepturilor

Omului în cauze similare, iar în consecință i-a fost încălcat dreptul său la un proces

echitabil.

A solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătorești, cu emiterea

unei hotărâri noi de amitere a acțiunii integral și compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin referința din 5 aprilie 2019, Tatiana Timofti-Rusanovscaia, reprezentată de

avocatul Petru Coșleț a solicitat respingerea recursului declarat de Ministerul Justiției

al Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen

de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 7 noiembrie 2018, dar

date care ar confirma recepționarea acesteia de către Tatiana Timofti-Rusanovscaia,

reprezentată de avocatul Petru Coșleț la dosar lipsesc.

Astfel recursul declarat la 11 ianuarie 2019, este în termen.

Ministerul Justiției al Republicii Moldova a recepționat decizia instanței de apel

la 2 ianuarie 2019. (f.d. 32, vol.II)

Astfel, recursul declarat la 10 ianuarie 2019, este în termen.

Examinând temeiurile recursurilor declarate de Ministerul Justiției al Republicii

Moldova și Tatiana Timofti-Rusanovscaia, reprezentată de avocatul Petru Coșleț, în

raport cu materialele cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursurile sunt

inadmisibile.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursurile declarate de Ministerul Justiției al

Republicii Moldova și Tatiana Timofti-Rusanovscaia, reprezentată de avocatul Petru

Coșleț, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de

procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursurile declarate se referă la dezacordul

recurenților cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

5

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul normelor

procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța

de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor

și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

În conformitate cu art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din

recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de

apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența sa

constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune motivarea în

detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale

specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță

inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra Franței,

Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibile recursurile declarate de Ministerul Justiției al Republicii

Moldova și Tatiana Timofti-Rusanovscaia, reprezentată de avocatul Petru Coșleț.

În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție

dispune:

Recursurile declarate de Ministerul Justiției al Republicii Moldova și Tatiana

Timofti-Rusanovscaia, reprezentată de avocatul Petru Coșleț, se consideră

inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

6