2ra-1293/18 — constatarea încălcări dreptului la neexecutare în termen rezonabil a hotărârii și încasarea prejudiciului material și moral
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- constatarea încălcări dreptului la neexecutare în termen rezonabil a hotărârii şi încasarea prejudiciului material şi moral
- Temei legal
- răspunderea statului pentru nnexcutarea hotărârii în termen rezonabil
2ra-1293/18 — constatarea încălcări dreptului la neexecutare în termen rezonabil a hotărârii și încasarea prejudiciului material și moral (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Dosarul nr. 2ra-1293/18
Prima instanță: (Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani) O. Parfeni
Instanța de apel: (Curtea de Apel Chișinău) A. Bostan, V. Negru, A. Pahopol
D E C I Z I E
11 iulie 2018 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit
al Curții Supreme de Justiție,
în componența:
Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă
judecătorii Svetlana Filincova
Maria Ghervas
Nicolae Craiu
Dumitru Mardari
examinând recursurile declarate de Ministerul Justiției și Timofti-Rusanovscaia Tatiana,
în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Timofti-Rusanovscaia
Tatiana împotriva Ministerului Justiției și Consiliului municipal Chișinău, intervenienți
accesorii Primăria municipiului Chișinău și executorul judecătoresc Gîlcă Iurie cu privire la
constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești și
repararea prejudiciului material și moral,
împotriva deciziei din 24 octombrie 2017 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost
respins apelul declarat de Ministerul Justiției, admis apelul declarat de Timofti-Rusanovscaia
Tatiana și modificată hotărârea din 10 februarie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Buiucani,
c o n s t a t ă:
La 20 octombrie 2016 Timofti-Rusanovscaia Tatiana a depus cerere de chemare în
judecată împotriva Ministerului Justiției și Consiliului municipal Chișinău, intervenienți
accesorii Primăria municipiului Chișinău și executorul judecătoresc Gîlcă Iurie cu privire la
constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești și
repararea prejudiciului material și moral.
În motivarea cererii de chemare în judecată, a invocat că activează în calitate de
procuror în Procuratura Botanica municipiul Chișinău din 22 aprilie 2005.
La 19 septembrie 2007 a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului
municipal Chișinău, prin care a solicitat obligarea asigurării cu spațiu locativ.
Astfel prin hotărârea din 26 noiembrie 2007 a Curții de Apel Chișinău acțiunea înaintată
a fost admisă, iar prin decizia din 02 aprilie 2008 a Curții Supreme de Justiție, a fost
menținută hotărârea din 26 noiembrie 2007 a Curții de Apel Chișinău.
A menționat că executorul judecătoresc a întreprins un șir de acțiuni privind executarea
hotărârii din 26 noiembrie 2007 a Curții de Apel Chișinău, însă nu a fost asigurată cu spațiu
locativ.
1
Totodată, a relatat că la 28 martie 2016 a încheiat cu Primarul General al municipiului
Chișinău o tranzacție de împăcare, prin care ultimul și-a asumat obligația de a achita
contravaloarea unui apartament cu 3 odăi în sumă totală de 42 164 de euro, iar prin procesul-
verbal al executorului judecătoresc din 14 aprilie 2016, au fost consemnate condițiile
tranzacției de împăcare.
La 08 august 2016, executorul judecătoresc a emis ordinul incaso nr. 390, prin care a
dispus încasarea sumei de 42 164 de euro în beneficiul său în scopul executării hotărârii din
26 noiembrie 2007 a Curții de Apel Chișinău, iar prin scrisoarea Trezoreriei din 19 august
2016 din motive formale s-a refuzat în executarea ordinului incaso.
A precizat că pe o perioadă mai mare de 8 ani nu a fost executată hotărârea
judecătorească privind asigurarea cu spațiu locativ, astfel fiind nevoită să suporte cheltuieli
legate de închirierea spațiului locativ.
Reclamanta Timofti-Rusanovscaia Tatiana solicită constatarea încălcării dreptului la
executarea în termen rezonabil a hotărârii din 26 noiembrie 2007 a Curții de Apel Chișinău
privind asigurarea cu spațiu locativ, încasarea sumei de 100 000 lei cu titlu de prejudiciu
moral și încasarea sumei de 4 000 lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică.
La 26 decembrie 2016, avocatul Petru Coșleț a depus în interesele Tatianei Timofti-
Rusanovscaia cerere de majorare a pretențiilor (f.d. 58-60).
În motivarea cererii, a menționat că deoarece Timofti-Rusanovscaia Tatiana nu a fost
asigurată cu spațiu locativ, ea a fost nevoită să închirieze un apartament cu 2 odăi și să
suporte prejudiciul material în sumă de 250 de euro lunar.
A solicitat suplimentar încasarea sumei de 9 000 euro cu titlu de prejudiciu material
pentru închirierea spațiului locativ.
Prin hotărârea din 10 februarie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, acțiunea
depusă de Timofti-Rusanovscaia Tatiana a fost admisă parțial.
S-a constatat încălcarea dreptului Tatianei Timofti-Rusanovscaia la executarea în
termen rezonabil a hotărârii din 26 noiembrie 2007 a Curții de Apel Chișinău în perioada 04
februarie 2008 – 10 februarie 2017.
S-a încasat de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției al Republicii
Moldova în beneficiul Tatianei Timofti-Rusanovscaia suma de 40 000 lei cu titlu de
prejudiciu moral, suma de 3 000 euro cu titlu de prejudiciu material cauzat prin neexecutarea
în termen rezonabil a hotărârii din 26 noiembrie 2007 a Curții de Apel Chișinău și suma de
4 000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În rest, acțiunea depusă de Timofti-Rusanovscaia Tatiana a fost respinsă.
Prin decizia din 24 octombrie 2017 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul
declarat de Ministerul Justiției, admis apelul declarat de Timofti-Rusanovscaia Tatiana și
modificată hotărârea din 10 februarie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, în partea
încasării de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanțelor în beneficiul Tatianei
Timofti-Rusanovscaia a sumei de 40 000 lei cu titlu de prejudiciu moral, cu majorarea
acestuia până la suma de 80 000 lei.
În rest, hotărârea primei instanțe a fost menținută.
La 09 ianuarie 2018 Ministerul Justiției a declarat recurs împotriva deciziei instanței de
apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei
instanțe și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care acțiunea să fie respinsă integral.
Recurentul Ministerul Justiției în motivarea recursului a menționat că instanța de apel
verificând legalitatea și temeinicia hotărârii primei instanțe eronat a interpretat normele de
drept material care reglementează aprecierea prejudiciului material și moral.
2
Astfel a reiterat că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra circumstanțelor ce justifică
încasarea prejudiciului material din bugetul de stat.
A specificat că contractul de locațiune prezentate nu justifică cu certitudine suportarea
prejudiciului material.
Totodată, a relevat că hotărârea a cărei neexecutare se invocă, obligă administrația
publică locală să acorde spațiu locativ în posesie și folosință și nicidecum în proprietate
privată (dreptul de proprietate asupra imobilului nu se transmite, ci doar atributul de folosire,
utilizare), iar intervalul de acțiune al acestui drept este direct proporțional cu durata de
activitate în cadrul instituției respective.
În acest sens recurentul a invocat jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului,
care precizează că prejudiciul material pretins nu poate fi compensat în circumstanțele în care
hotărârea judecătorească neexecutată nu stipulează titlul de proprietate ci doar chirie (Panov
versus Moldova).
La fel, a relatat că în anumite situații, acordarea de satisfacții materiale nu constituie o
regulă, or în materia drepturilor omului o recunoaștere oficială și publică a violării constituie
uneori prin sine o satisfacție (cazul Amihalachioaie c. Moldovei).
Referitor la cheltuielile de asistență juridică în sumă de 4 000 lei, recurentul Ministerul
Justiției a relatat că Timofti-Rusanovscaia Tatiana urmează să justifice cheltuielile de
asistență juridică solicitate din dări de seamă ale avocatului cu privire la asistența juridică
prestată și justificarea onorariului perceput de către avocat.
La 13 martie 2018, Timofti-Rusanovscaia Tatiana a declarat recurs împotriva deciziei
instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătorești și emiterea
unei noi hotărâri, prin care acțiunea să fie admisă integral.
Recurenta Timofti-Rusanovscaia Tatiana, în motivarea recursului a menționat că
instanțele de judecată nu au aplicat legea materială care trebuia să fie aplicată și hotărârile
Curții Europene a Drepturilor Omului în cauze similare, iar în consecință i-a fost încălcat
dreptul său la un proces echitabil.
În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2
luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.
Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.
Cu referire la termenul de declarare a recursurilor, instanța de recurs menționează că,
Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la 24 octombrie 2017, iar la 04
decembrie 2017 în adresa părților a fost expediată decizia instanței de apel (f.d. 182), însă
date referitor la recepționarea de către părți a deciziei instanței de apel, la materialele cauzei
lipsesc.
Astfel, recursurile declarate de Ministerul Justiției la 09 ianuarie 2018 și de Timofti-
Rusanovscaia Tatiana la 13 martie 2018, se consideră depuse în termenul prevăzut de lege.
Prin încheierea din 04 iulie 2018 a Curții Supreme de Justiție, recursurile declarate de
către Ministerul Justiției și Timofti-Rusanovscaia Tatiana au fost considerate admisibile.
Prin referința depusă la 10 iulie 2018, Timofti-Rusanovscaia Tatiana a relatat că
argumentele recursului Ministerului Justiției sunt neîntemeiat și nefondate. Jurisprudența
CtEDO invocată de Ministerul Justiției, nu este aplicabilă speței. A solicitat respingerea
recursului.
În conformitate cu art. 444 din Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără
înștiințarea participanților la proces. Completul din 5 judecători decide asupra oportunității
invitării tuturor participanților sau a reprezentanților acestora pentru a se pronunța cu privire
la problemele de legalitate invocate în cererea de recurs.
3
Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurile cererilor de recurs, Colegiul
consideră necesar de a admite recursurile din următoarele considerente.
În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă, instanța, după
ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanței de apel
și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel o singură dată dacă eroarea judiciară nu
poate fi corectată de către instanța de recurs.
La caz se constată că prin hotărârea din 26 noiembrie 2007 a Curții de Apel Chișinău
(devenită irevocabilă prin decizia din 02 aprilie 2008 a Curții Supreme de Justiție), s-a admis
acțiunea depusă de Timofti-Rusanovscaia Tatiana și obligat Consiliul municipal Chișinău să
emisă actul administrativ privind asigurarea Tatianei Timofti-Rusanovscaia cu locuință
(apartament sau casă) de serviciu pentru perioada de activitate în localitatea dată (f.d. 24-25).
Prin încheierea executorului judecătoresc Doroftei Igor din 01 aprilie 2016 a fost
strămutat către executorul judecătoresc Gîlcă Iurie spre executare documentul executoriu din
26 noiembrie 2007 eliberat de Curtea de Apel Chișinău.
La data de 12 aprilie 2016, creditorul urmăritor Timofti-Rusanovscaia Tatiana a
înștiințat executorul judecătoresc referitor la faptul că la 28 martie 2016 a încheiat cu
Primarul General al municipiului Chișinău tranzacția de împăcare, solicitând consemnarea
prevederilor tranzacției de împăcare în procesul-verbal.
Astfel la data de 14 aprilie 2016 de către executorul judecătoresc Gîlcă Iurie a fost
întocmit procesul-verbal de consemnare a condițiilor tranzacției de împăcare din 28 martie
2016, în care a stabilit că: debitorul Primăria municipiului Chișinău va achita creditorului
Timofti-Rusanovscaia Tatiana costul mediu al unui apartament cu două odăi în municipiul
Chișinău cu suprafața de 63,5 m.p., convenind de comun acord că suma finală pentru un
metru pătrat achitat de debitor este de 564 de euro. Totodată, termenul de achitare a fost
stabilit până la data de 28 aprilie 2016 (f.d. 13).
La 19 aprilie 2016 executorul judecătoresc Gîlcă Iurie a expediat în adresa Primăriei
municipiului Chișinău procesul-verbal de consemnare a condițiilor tranzacției de împăcare
din 28 martie 2016 și tranzacția de împăcare pentru executare.
La 14 iulie 2016 creditorul urmăritor Timofti-Rusanovscaia Tatiana a solicitat
executorului judecătoresc executarea procesului-verbal de consemnare a condițiilor
tranzacției de împăcare, cu înaintarea ordinului incaso la conturile debitorului.
La 15 iulie 2016 la contul Primăriei municipiului Chișinău a fost înaintat ordinul incaso
nr. 389, prin care s-a solicitat executarea sumei de 927 021,92 de lei, echivalentul a 42 164
de euro conform cursului oficial al Băncii Naționale la ziua înaintării ordinului incaso.
Prin scrisoarea din 02 august 2016 Trezoreria teritorială Chișinău a expediat în adresa
executorului judecătoresc Gîlcă Iurie fără executare ordinul incaso nr. 389 din 15 iulie 2016
pe motiv că în documentele prezentate spre executare sunt indicați executori judecătorești
diferiți, iar încheierea cu privire la strămutarea documentului executoriu nu a fost prezentată.
Astfel la data de 08 august 2016 repetat pe contul Primăriei municipiului Chișinău a fost
înaintat ordinul incaso nr. 390, iar prin scrisoarea din 19 august 2016, pe aceleași motive
Trezoreria teritorială Chișinău a expediat în adresa executorului judecătoresc Gîlcă Iurie fără
executare ordinul incaso.
La data de 25 august 2016 repetat la contul Primăriei municipiului Chișinău a fost
înaintat ordinul incaso nr. 398.
Prin scrisoarea din 09 septembrie 2016, executorul judecătoresc Gîlcă Iurie a fost
informat despre faptul că Primăria municipiului Chișinău își retrage semnăturile aplicate pe
tranzacția de împăcare din 28 martie 2016 cît și de pe procesul-verbal de consemnare,
4
solicitând executorului judecătoresc anularea tranzacției de împăcare din 28 martie 2016 și a
procesului-verbal de consemnare.
Prin răspunsul din 14 septembrie 2016 executorul judecătoresc Gîlcă Iurie a informat
Primăria municipiului Chișinău că executorul judecătoresc nu este împuternicit de a anula
tranzacții de împăcare încheiate între părți în faza procedurii de executare silită sau procese-
verbale de consemnare a condițiilor tranzacției de împăcare.
La 20 septembrie 2016 Trezoreria teritorială Chișinău a remis în adresa executorului
judecătoresc Gîlcă Iurie fără executare ordinul incaso nr. 398 din 25 august 2016.
Deci documentul executoriu nu a fost executat de către Primăria municipiului Chișinău.
La 20 octombrie 2016 Timofti-Rusanovscaia Tatiana a depus cerere de chemare în
judecată împotriva Ministerului Justiției și Consiliului municipal Chișinău, intervenienți
accesorii Primăria municipiului Chișinău și executorul judecătoresc Gîlcă Iurie cu privire la
constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii din 26 noiembrie
2007 Curții de Apel Chișinău privind asigurarea cu spațiu locativ, încasarea sumei de 100
000 lei cu titlu de prejudiciu moral, încasarea sumei de 9 000 euro cu titlu de prejudiciu
material pentru închirierea spațiului locativ și a cheltuielilor de judecată.
Prin hotărârea din 10 februarie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, acțiunea
depusă de Timofti-Rusanovscaia Tatiana a fost admisă parțial.
S-a constatat încălcarea dreptului Tatianei Timofti-Rusanovscaia la executarea în
termen rezonabil a hotărârii din 26 noiembrie 2007 a Curții de Apel Chișinău în perioada 04
februarie 2008 – 10 februarie 2017.
S-a încasat de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției al Republicii
Moldova în beneficiul Tatianei Timofti-Rusanovscaia suma de 40 000 lei cu titlu de
prejudiciu moral și suma de 3 000 euro cu titlu de prejudiciu material cauzat prin
neexecutarea în termen rezonabil a hotărârii din 26 noiembrie 2007 a Curții de Apel Chișinău
și suma de 4 000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În rest, acțiunea depusă de Timofti-Rusanovscaia Tatiana a fost respinsă.
Prin decizia din 24 octombrie 2017 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul
declarat de Ministerul Justiției, admis apelul declarat de Timofti-Rusanovscaia Tatiana și
modificată hotărârea din 10 februarie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, în partea
încasării de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanțelor în beneficiul Tatianei
Timofti-Rusanovscaia a sumei de 40 000 lei cu titlu de prejudiciu moral, cu majorarea
acestuia până la suma de 80 000 lei.
În rest, hotărârea primei instanțe a fost menținută.
Fiind investite cu judecarea prezentei acțiuni, instanțele de judecată au constatat faptul
încălcării termenului rezonabil de executare a hotărârii judecătorești.
Totodată, instanța de apel a considerat pripită aprecierea de către prima instanță a
cuantumului prejudiciului moral în mărime de 40 000 lei încasat în beneficiul Tatianei
Timofti-Rusanovscaia, concluzionând că acesta urmează a fi modificat până la suma de
80 000 lei, ceea ce în opinia instanței de apel reprezintă satisfacție echitabilă pentru
prejudiciul moral suferit în urma încălcării dreptului Tatianei Timofti-Rusanovscaia.
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de
Justiție conchide că soluția dată de instanța inferioară în speța respectivă este una prematură,
în condițiile în care aceasta nu a verificat dacă Timofti-Rusanovscaia Tatiana a suportat cu
adevărat cheltuielile solicitate pentru închirierea spațiului locativ, or probele prezentate de
aceasta în susținerea pretențiilor sale trezesc dubii rezonabile privitor la autenticitatea
acestora.
5
La caz, instanța de recurs reține că solicitând încasarea prejudiciului material pentru
perioada închirierii spațiului locativ pentru ultimii 3 ani, Timofti-Rusanovscaia Tatiana a
prezentat drept probă copia contractului de locațiune din 01 ianuarie 2016 încheiat cu Bujor
Boris, cu prețul locațiunii în sumă de 250 de euro lunar (f.d. 67).
Conform art. 4 alin. (1) din Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către
stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei
sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, sarcina de a dovedi
suportarea prejudiciului material cauzat prin această încălcare și suportarea costurilor și
cheltuielilor de judecată îi revine reclamantului.
În conformitate cu art. 118 alin. (1) Codul de procedură civilă, fiecare parte trebuie să
dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei al pretențiilor și obiecțiilor sale dacă
legea nu dispune altfel.
În conformitate cu art. 138 alin. (4) Codul de procedură civilă (în vigoare la momentul
examinării cauzei), înscrisul se depune în original sau în copie autentificată în modul stabilit
de lege, indicându-se locul de aflare a originalului. Înscrisul se depune în original cînd,
conform legii sau unui alt act normativ, circumstanțele pricinii trebuie confirmate numai cu
documente în original sau cînd copiile de pe documentul prezentat au cuprinsuri
contradictorii, precum și în alte cazuri cînd instanța consideră necesară prezentarea
originalului.
Din materialele cauzei rezultă că întru justificarea cuantumului prejudiciului material
solicitat, Timofti-Rusanovscaia Tatiana a anexat 4 recipise, conform cărora i-a transmis lui
Bujor Boris plata în mărime de cîte 750 de euro pentru perioada locațiunii apartamentului
ianuarie - martie 2016; aprilie-iunie 2016; iulie-septembrie 2016 și octombrie - noiembrie
2016 (f.d. 96-99).
Prin prisma normelor de drept menționate, Colegiul consideră că Timofti-Rusanovscaia
Tatiana urma să anexeze originalele recipiselor privind încasarea plății chiriei spațiului
locativ pentru perioada solicitată, precum și ordinele de încasare, prin care să fie confirmat că
Bujor Boris a achitat impozitul pe venit aferent.
Mai mult ca atât, Colegiul reține că instanțele au omis să se expună asupra faptului că
contractul de locațiune din 01 ianuarie 2016 încheiat între din 01 ianuarie 2016 încheiat cu
Bujor Boris și Bujor Boris, a fost înregistrat la Direcția Administrare Fiscală Botanica numai
la 15 decembrie 2016 (f.d. 67).
Or, conform art. 901 alin. (34) din Codul Fiscal, începând cu 01 ianuarie 2008
persoanele care nu desfășoară activitate de întreprinzător și transmit persoanelor fizice în
posesie și/sau folosință (locațiune, arendă, uzufruct) proprietate imobiliară sunt obligate, în
termen de 3 zile de la data încheierii contractului, să înregistreze contractul încheiat la
subdiviziunea Serviciului Fiscal de Stat în raza căruia sunt deservite și să achite lunar, cel
mult la data de 2 a lunii în curs un impozit în mărime de 7% din valoarea contractului.
Deci atât prima instanță, cît și instanța de apel nu au apreciat probele respective prin
prisma pertinenței și admisibilității acestora.
Prin urmare, Colegiul constată că instanțele inferioare urmau să stabilească dacă
Timofti-Rusanovscaia Tatiana a suportat cu adevărat prejudiciul material solicitat în legătură
cu neexecutarea hotărârii din 26 noiembrie 2007 a Curții de Apel Chișinău.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanțele de judecată,
inclusiv instanțele de apel sunt obligate de a motiva hotărârile sale. În special, decizia
instanței de apel trebuie să conțină circumstanțele cauzei constatate de instanță, probele pe
care se întemeiază concluziile ei referitor la admiterea sau respingerea apelului, alte chestiuni
6
ce au fost soluționate în cadrul judecării pricinii, legea materială și procedurală aplicată în
cadrul judecării pricinii, argumentele instanței în caz de respingere a unor probe prezentate
de participanți ș.a.
De asemenea, instanța de apel a dispus și majorarea sumei de 40 000 lei cu titlu de
prejudiciu moral până la suma de 80 000 lei, cu încasarea acestuia de la bugetul de stat prin
intermediul Ministerului Finanțelor,
Colegiul reține că la examinarea acestor categorii de litigii, mărimea prejudiciului
urmează a fi încasată din bugetul de stat, gestionat de Ministerul Finanțelor, prin intermediul
Ministerului Justiției.
Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că eroarea judiciară în
cauză nu poate fi corectată de către instanța de recurs, Colegiul civil, comercial și de
contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite
recursurile, de a casa integral decizia instanței de apel și de a trimite cauza spre rejudecare în
instanța de apel.
La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să țină cont de cele menționate și,
reexaminând cauza, să emită o hotărâre legală și întemeiată.
În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit. c) Codul de procedură civilă, Colegiul civil,
comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție
d e c i d e:
Se admit recursurile declarate de către Ministerul Justiției și Timofti-Rusanovscaia
Tatiana.
Se casează integral decizia din 24 octombrie 2017 a Curții de Apel Chișinău, în cauza
civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Timofti-Rusanovscaia Tatiana împotriva
Ministerului Justiției și Consiliului municipal Chișinău, intervenienți accesorii Primăria
municipiului Chișinău și executorul judecătoresc Gîlcă Iurie cu privire la constatarea
încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești și repararea
prejudiciului material și moral, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău,
în alt complet de judecători.
Decizia nu se supune niciunei căi de atac.
Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă
judecătorii Svetlana Filincova
Maria Ghervas
Nicolae Craiu
Dumitru Mardari
7