2ra-1971/15 — Repararea prejudiciului

prima instanţă – M. Malanciuc dosarul nr.2ra-1971/15 instanţa de apel – T. Duca, S. Procopciuc, E. Grumeza ÎNCHEIERE 16 septembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Valentina Clevadî Judecătorii Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Compania Internaţională de Asigurări „Asito” Societate pe Acţiuni, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Companiei Internaţionale de Asigurări „Asito” Societate pe Acţiuni împotriva lui Burlacu Alexandru cu privire la încasarea sumei, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 28 aprilie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de Compania Internaţională de Asigurări „Asito” Societate pe Acţiuni şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Ungheni din 20 ianuarie 2015 c o n s t a t ă La 11 iunie 2014 Compania Internaţională de Asigurări „Asito” Societate pe Acţiuni (CIA „Asito” SA) a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Burlacu Alexandru cu privire la încasarea sumei.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, la 13 septembrie 2012 Burlacu Alexandru conducînd automobilul Citroen Berlingo, n/î CNP 769, a comis un accident rutier, deteriorînd autovehiculul de model Chrysler PT Cruiser n/î CQA 223 condus de Butnaru Vitalie. Conform procesului-verbal cu privire la contravenţie nr. 6330 2409 0271 0309 din 13 septembrie 2012, Burlacu Alexandru a fost recunoscut vinovat de producerea accidentului rutier în conformitate cu art. 242 alin. (2) Cod contravenţional, fiind sancţionat cu amendă în mărime de 1000 lei. Dat fiind faptul că Burlacu Alexandru deţinea contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă, CIA „Asito” SA, prin ordonanţa de plată nr.C092271 din 14 septembrie 2012 a achitat proprietarului autovehiculului Chrysler PT Cruiser cu n/î CQA 223, despăgubire de asigurare în mărime de 5173,40 lei.

Totodată s-a stabilit că la momentul producerii accidentului rutier Burlacu Alexandru, nu era inclus în contractul de asigurare încheiat cu posesorul autovehiculului Citroen Berlingo, n/î CNP-769 „ Igiena Grup” S.R.L. Indică reclamantul că la 22 octombrie 2012 prin reclamaţia nr. 013/14-1510 i- a propus pîrîtului să achite în mod benevol suma de 5173,40 lei, însă reclamaţia a fost lăsată fără răspuns. Cere reclamantul încasarea de la Burlacu Alexandru în beneficiul CIA „Asito„ SA a sumei de 5173,40 lei şi a cheltuielilor de judecată. Prin încheierea judecătoriei Ungheni din 10 noiembrie 2014 a fost atras în calitate de intervenient SRL „Igiena Grup,,. Prin hotărîrea Judecătoriei Ungheni din 20 ianuarie 2015 acţiunea a fost respinsă.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 28 aprilie 2015, a fost respins apelul declarat de CIA „Asito„ SA şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Ungheni din 20 ianuarie 2015. La 23 iunie 2015 CIA „Asito„ SA a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărîrilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii.

În motivarea recursului a invocat că instanţa urma să i-a în consideraţie faptul că modificările la Legea cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule nr. 414 din 22 decembrie 2006 şi anume introducerea la art. 8 a pct. 22 care indică că - Contractul de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto între persoana juridică sau întreprinzătorul individual şi asigurător se încheie fără indicarea persoanelor admise să utilizeze autovehiculul pentru care se încheie contractul (număr nelimitat de utilizatori), au intrat în vigoare la 20 iulie 2012, aproape peste un an după încheierea contractului privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule între C.I.A.

”Asito” S.A. şi S.R.L. “Igiena Grup”. Mai indică recurentul că în conformitate cu alin. 1 art. 6 Cod Civil al RM - Legea civilă nu are caracter retroactiv. Ea nu modifică şi nici nu suprimă condiţiile de constituire a unei situaţii juridice constituite anterior, nici condiţiile de stingere a unei situaţii juridice stinse anterior. De asemenea, legea nouă nu modifică şi nu desfiinţează efectele deja produse ale unei situaţii juridice stinse sau în curs de realizare. Totodată în conformitate cu art. 6 alin. (4) Cod Civil al RM - în cazul situaţiilor juridice contractuale în curs de realizare la data intrării în vigoare a legii noi, legea veche va continua să guverneze natura şi întinderea drepturilor şi obligaţiilor părţilor, precum şi orice alte efecte contractuale, dacă legea nouă nu prevede altfel.

Astfel, susţine recurentul că, prin pct. 1 şi 4 a Codului Civil al RM legiuitorul indică expres că legea civilă se aplică numai situaţiilor juridice apărute după intrarea ei în vigoare şi că aceasta nu v-a putea modifica condiţiile unui contract încheiat anterior sau condiţiile răspunderii pentru o faptă săvîrşită anterior intrării legii noi în vigoare. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de C.I.A.

”Asito” S.A. nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de C.I.A. ”Asito” S.A. asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de C.I.A. ”Asito” S.A. ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul declarat de Compania Internaţională de Asigurări „Asito” Societate pe Acţiuni, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Valentina Clevadî Judecătorii Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat