2ra-1144/15 — Încasarea despăgubikrii de asigurare în regres şi încasarea cheltuielilor de judecată

prima instanță: A. Donos, dosarul nr. 2ra-1144/15 instanța de apel: I. Grosu, A. Corcenco, D. Corolevschi ÎNCHEIERE 27 mai 2015 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Serjantu Oxana, reprezentată de avocatul Teleba Vladislav, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Companiei Internaționale de Asigurări „Asito” Societate pe Acțiuni împotriva Oxanei Serjantu, intervenient accesoriu Scripliuc Veaceslav cu privire la încasarea sumei în ordine de regres și a cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curții de Apel Bălţi din 18 decembrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Serjantu Oxana și menținută hotărârea Judecătoriei Bălți din 01 septembrie 2014, prin care acțiunea a fost admisă, c o n s t a t ă: La 10 iunie 2013, CIA „Asito” SA a depus cerere de chemare în judecată împotriva Oxanei Serjantu, intervenient accesoriu Scripliuc Veaceslav cu privire la încasarea sumei în ordine de regres și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii a indicat că în rezultatul accidentului rutier care a avut loc la data de 12 iunie 2011 cu participarea autovehiculului de model „Volkswagen Golf”, cu n/î BL TV-777, care aparținea cu drept de proprietate lui Tudor Valeriu şi care era condus de Oxana Serjantu a fost deteriorat automobilul de model „Honda CRV” cu n/î KVS-111, condus de Scripliuc Veaceslav. Potrivit procesului-verbal cu privire la contravenție nr. 1443416 din 12 iunie 2011, vinovată de producerea accidentului a fost recunoscută Oxana Serjantu, în baza art.242 alin.(2) din Codul contravențional. Menționează că în urma contestației depuse, Judecătoria mun.

Bălți la 20 iunie 2012 a declarat nul procesul-verbal cu privire la contravenție nr. 1443416 din12 iunie 2011, întocmit în baza art. 242 alin. (2) din Cod contravențional în privința Oxanei Serjantu și a anulat decizia agentului constatator din 12 iunie 2011, din motive că agentul constatator nu a indicat în procesul-verbal indicii calificativi ale elementelor constitutive ale contravenientei. Respectiv, susține că prin hotărârea judecătorească menţionată s-a încetat procesul contravenţional în temeiul prevederilor art. 441 din Cod contravențional şi nu din motiv că nu există fapta contravențională, care ar exclude vinovăția pârâtei, ci din motive de procedură contravențională.

Dat fiind faptul că posesorul automobilului de model „Volkswagen Golf” cu n/î BL TV-777 Tudor Valeriu, deținea contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă, compania de asigurări a achitat persoanei păgubite Scripliuc Veaceslav la 18 octombrie 2011, despăgubirea de asigurare în sumă de 77 730,00 lei. La fel, indică că la momentul producerii accidentului rutier, s-a stabilit că pîrîta nu era inclusă în contractul de asigurare încheiat cu proprietarul autovehiculul de model „Volkswagen Golf” cu n/î I BL LV-777, Tudor Valeriu. Cu referire la prevederile art. 29 lit. d) din Legea nr.414-XVl din 22 decembrie 2006, cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, insistă că în astfel de situaţii compania dispune de dreptul de a înainta acţiune de regres faţă de pîrîtă.

Afirmă că în vederea soluţionării litigiului pe cale amiabilă s-a adresat către pârâtă cu reclamaţia 01-3/14-2009 din 23 noiembrie 2011 şi nr. 01-3/14 445 din 05 aprilie 2013, solicitând restituirea sumei în ordine de regres, însă, acestea a rămas fără examinare. Solicită încasarea de la Serjantu Oxana în beneficiul CIA „Asito” SA în ordine de regres a sumei de 77 730 lei și a cheltuielilor de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Bălţi din 01 septembrie 2014, acțiunea a fost admisă fiind încasat de la Serjantu Oxana în beneficiul CIA „Asito” SA suma de 77 730 lei, cheltuielile de judecată formate din taxa de stat în sumă de 2 332 lei și cheltuieli pentru transport în sumă de 781,65, în total suma de 80 843,65 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 18 decembrie 2014, a fost respins apelul declarat de către Serjantu Oxana şi menținută hotărârea primei instanțe. În motivarea deciziei, instanţa de apel a invocat prevederile art. 514, art. 1301, art. 1329, art. 1415 din Cod civil şi art. 29 lit. d) din Legea cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, care reglementează temeiul naşterii obligaţiilor, contractul de asigurare, preluarea de către asigurator a dreptului asiguratului şi acţiunea de regres, care indică că asigurătorul are dreptul să înainteze acţiune de regres persoanei răspunzătoare de producerea pagubelor atunci cînd persoana răspunzătoare de producerea accidentului nu este inclusă în contractul de asigurare încheiat între posesorul autovehiculului şi asigurătorul de răspundere civilă auto, cu excepţia situaţiei prevăzute la art.8 alin.(2) lit.b).

Cu referire la norma citată şi în coraport cu materialele pricinii, instanţa de apel a reţinut că CIA „Asito” SA este îndreptăţită să solicite de la Serjantu Oxana încasarea despăgubirii de asigurare în sumă de 77 730 lei, dat fiind faptul că pentru angajarea răspunderii civile, în cazul relaţiilor de asigurare nu este necesar ca vina celui ţinut juridic să fie stabilă în mod obligatoriu pe cale penală sau contravenţională, prin urmare, anularea procesului-verbal din 12 iunie 2011, întocmit în baza art. 242 alin.(2) din Cod contravenţional în privinţa Oxanei Serjantu nu o exonerează pe acesta din urmă de răspunderea pe daunele de care se face vinovată, or, acest act a fost anulat pe motive de procedură, şi nicidecum din lipsa vinovăţiei ultimei.

La 20 martie 2015, Serjantu Oxana, reprezentată de avocatul Teleba Vladislav, a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel şi hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie respinsă integral ca nîntemeiată. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanţei de apel, considerând-o ilegală, neîntemeiată şi emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material şi procedural. Susține că decizia motivată a fost expediată în adresa Cabinetului Avocatului „Teleba Vladislav” la data de 31 decembrie 2014, fapt confirmat prin ștampila Curţii de Apel Bălţi, iar având în vedere că perioada dintre 01 - 04 ianuarie 2014 nu au fost lucrătoare, a recepționat decizia motivată abia la 12 ianuarie 2015, prin urmare, reţinând dispozițiile art.434 CPC, solicită ca să fie considerat drept depus în termen recursul în cauză.

La fel, indică că prin încheierea instanţei de recurs din 11 martie 2015, a fost restituit recursul declarat la 02 martie 2015, pe motiv că nu a fost achitată taxa de stat, acesta fiind recepţionată la 16 martie 2015, după care, dânsa a achitat imediat taxa de stat. Menţionează că deşi hotărârea Judecătoriei Bălţi din 20 iunie 2012, prin care sa decis anularea procesului-verbal şi a deciziei agentului constatator, este clar prevăzut că acesta se anulează pe motiv că lipsesc indiciile calificative ale elementelor constitutive ale contravenţiei, instanţele de judecată la emiterea hotărârii eronat au concluzionat precum că prin această hotărâre nu s-a stabilit lipsa vinovăției sale în comiterea contravenției prevăzute de art.242 alin.(2) din Cod Contravențional.

Or, vinovăția, de fapt, face parte din noțiunea „elemente constitutive ale contravenției” prin urmare, rezultă că lipsa indiciilor calificativi elementelor constitutive ale contravenţiei, menţionate în hotărârea 20 iunie 2012. Indică că instanţele inferioare la emiterea hotărârilor contrar art. 1398 alin. (2) din Cod civil, au obligat-o să repare prejudiciul material, deoarece, intimatul urma să probeze acționarea sa în mod ilicit, cu vinovăție, față de intervenientul accesoriu Scripliuc Veaceslav, or, atât prin răspunsul nr.s-44/11-14 din 17 iulie 2014 parvenit de la Inspectoratul de Poliţie Bălţi, cât şi prin raportul de expertize autotehnică nr.2- 148/2014, s-a constat vinovăția șoferului Scripliuc Veaceslav în comiterea accidentului rutier.

Afirmă că argumentele instanţei de apel precum că s-ar dovedi vinovăţia sa prin cererea anexată la materialele dosarului (f.d.13), în care se solicită acceptarea eșalonării despăgubirii de asigurare în sumă de 77 730 lei şi se obligă să achite lunar sumele au fost combătute în şedinţa de judecată, deoarece, semnătura din recipisa respectivă nu îi aparține, iar instanţa nu a reacţionat nici într-un fel asupra unei asemenea falsificări, cu atât mai mult că în cererea de chemare în judecată intimatul a indicat că prin reclamaţia nr. 01-3/14-2009 din 23 noiembrie 2011, 01-3/14 445 din 05 aprilie 2013, i-a propus să restituie benevol suma respectivă, însă, acesta a rămas fără satisfacere, prin urmare, până la iniţierea acţiunii în judecată nu a existat nici un fel de recipisă cu privire la stabilirea unui grafic de întoarcere a despăgubirii de asigurare.

La 16 aprilie 2015, CIA „Asito” SA a depus referinţă la recursul declarat, în care a invocat caracterul neîntemeiat al recursului şi a solicitat respingerea lui ca fiind neîntemeiat. Indică intimatul că Curtea de Apel Bălţi în decizia din 18 decembrie 2014, a dat o apreciere corectă circumstanţelor de fapt ale cauzei în raport cu normele de drept aplicate, iar argumentele recurentului sunt declarative. La 29 aprilie 2015, Scripliuc Veaceslav a depus referinţă la recursul declarat, în care a invocat caracterul neîntemeiat al acestuia şi a solicitat respingerea lui ca fiind inadmisibil. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Serjantu Oxana, reprezentată de avocatul Teleba Vladislav, este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Serjantu Oxana, reprezentată de avocatul Teleba Vladislav, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiţie ţine să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Serjantu Oxana, reprezentată de avocatul Teleba Vladislav asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Serjantu Oxana, reprezentată de avocatul Teleba Vladislav ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, dispune: Recursul declarat de către Serjantu Oxana, reprezentată de avocatul Teleba Vladislav se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva