3ra-944/15 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: M. Ulinici dosarul nr. 3ra-944/15 instanţa de apel: M. Guzun, A. Nogai, A. Doga DECIZIE 16 septembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul: Valentina Clevadî Judecătorii: Oleg Sternioală, Liliana Catan, Ion Guzun, Iurie Bejenaru examinînd recursul declarat de Consiliul raional Nisporeni, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Oficiul Teritorial Ungheni al Cancelariei de Stat împotriva Consiliului raional Nisporeni cu privire la anularea deciziei Consiliului raional Nisporeni nr. 4/1 din 11 iulie 2014 „Cu privire la autorizarea comercializării activelor neutilizate - Gazoductul magistral „Străşeni – Nisporeni”, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 24 martie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de Consiliului raional Nisporeni, fiind menţinută fără modificări hotărîrea Judecătoriei Nisporeni din 20 decembrie 2014, c o n s t a t ă La 05 august 2014 Oficiul Teritorial Ungheni al Cancelariei de Stat a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului raional Nisporeni cu privire la anularea deciziei Consiliului raional Nisporeni nr. 4/1 din 11 iulie 2014 „Cu privire la autorizarea comercializării activelor neutilizate - Gazoductul magistral „Străşeni – Nisporeni”.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, în fapt Oficiul Teritorial Ungheni al Cancelariei de Stat a supus controlului obligatoriu de legalitate decizia Consiliului raional Nisporeni nr. 4/1 din 11 iulie 2014 „Cu privire la autorizarea comercializării activelor neutilizate - Gazoductul magistral „Străşeni – Nisporeni” şi a constatat că actul este adoptat cu abateri de la prevederile legislaţiei. Conform art. 75 din Legea nr. 436-XVI din 28 decembrie 2006, privind administraţia publică locală, din domeniul public al unităţii administrativ-teritoriale fac parte bunurile determinate de lege, precum şi bunurile care, prin natura lor, sunt de uz sau de interes public local. Interesul public implică afectarea bunului la un serviciu public sau la orice activitate care satisface necesităţile colectivităţii, fără a presupune accesul nemijlocit al acesteia la utilizarea bunului conform destinaţiei.

Alin. (2) prevede că la categoria bunurilor domeniului public de interes local pot fi raportate terenurile pe care sînt amplasate construcţii de interes public local, porţiunile de subsol, drumurile, străzile, pieţele, obiectivele acvatice separate, parcurile publice, clădirile, monumentele, muzeele, pădurile, zonele de protecţie şi zonele sanitare, precum şi alte obiective care, conform legii, nu aparţin domeniului public al statului. Conform art. 10 alin. (1), (2) lit. a), (3) al Legii nr. 121 din 14 mai 2007, privind administrarea şi deetatizarea proprietăţii publice, bunurile domeniului public fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice. Circuitul civil al acestor bunuri este interzis, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege.

Bunurile domeniului public sînt inalienabile, insesizabile şi imprescriptibile, în particular nu pot fi înstrăinate, nici prin privatizare sau depunere în capitalul social al unei persoane juridice. Bunurile domeniului public pot fi gestionate de autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, de instituţiile publice, de întreprinderile de stat/municipale şi, în cazurile prevăzute expres de lege, de societăţile comerciale. Mai mult ca atît, în exercitarea atribuţiilor constituţionale şi legale enunţate, Guvernul a aprobat Strategia energetică a Republicii Moldova pînă în anul 2030, conform Hotărîrii Guvernului nr. 102 din 05 februarie 2013, în care indică asigurarea calităţii şi fiabilităţii aprovizionării consumatorilor cu gaze naturale ca un obiectiv strategic în sectorul de gaze.

Legea nr. 123 din 23 decembrie 2009 cu privire la gazele naturale prevede că, pentru asigurarea funcţionării şi dezvoltării sistemului de gaze, Guvernul asigură securitatea energetică a statului (art. 5 alin. (1) lit. a)). Totodată Legea nr. 116 din 18 mai 2012, privind securitatea industrială a obiectelor industriale periculoase, atribuie la categoria obiectelor industriale periculoase instalaţiile tehnologice a căror ieşire din funcţiune poate provoca avarii, precum şi obiectele la care se utilizează, se prelucrează, se formează, se depozitează, se transportă, se nimicesc substanţe inflamabile - gaze, care sînt în amestec cu aerul, la presiune normală devin inflamabile, substanţe combustibile - lichide, gaze, cu proprietatea de a se auto-aprinde sau de a forma, în contact cu aerul, amestecuri explozive ( art. 5 alin. (1) şi anexa nr. 1, cap. IV ). Aceste cerinţe se referă la calificarea şi atestarea personalului în domeniul securităţii industriale, efectuarea procesului tehnologic de producţie, transportare, distribuţie a combustibililor şi energiei cu respectarea legislaţiei ecologice, fără punerea în pericol a vieţii şi sănătăţii oamenilor şi proprietăţii.

Avînd în vedere că conductele magistrale şi gazoductele sînt obiective de importanţă strategică pentru ţară şi conform Legii cu privire la securitatea industrială a obiectelor industriale periculoase, exploatarea lor necalificată comportă un potenţial pericol, fiind de natură să conducă la catastrofe tehnogene, Guvernul a pus deservirea tehnică în sarcina Societăţii pe Acţiuni „Moldovagaz”, ca persoană juridică ce dirijează procesele de transportare, furnizare şi distribuire a gazelor în Republica Moldova. Se arată că pct. 3 din Hotărîrea Guvernului nr. 683 din 18 iunie 2004, prevede că autorităţile administraţiei publice locale şi alţi beneficiari v-or lua la evidenţă contabilă, v-or înregistra în organele cadastrale şi v-or transmite toate reţelele de gaze la deservire tehnică în bază de contract, întreprinderilor de gaze ale Societăţii pe Acţiuni „Moldovagaz”.

În Monitorul Oficial nr. 185-199 din 18 iulie 2014, a fost publicat anunţul privind desfăşurarea licitaţiei publice comercializarea gazoductului magistral „Străşeni-Nisporeni” pentru data de 04 august 2014, fapt ce i-a determinat să înainteze acţiunea direct în instanţa de contencios administrativ, înştiinţînd autoritatea emitentă, сă conform art. 69 al Legii nr. 436 din 28 decembrie 2006, înstrăinarea bunurilor menţionate duce la prejudicierea securităţii energetice a statului. 2 Totodată, Oficiul a remis notificarea Consiliului raional Nisporeni nr. 1304/OT 10 - 255 din 05 august 2014, prin care a solicitat abrogarea Deciziei nr. 4/1 din 11 iulie 2014. Reieşind din cele relatate mai sus şi în conformitate cu art. 68 al.

(4), art. 69 a Legii nr. 436 din 28 decembrie 2006 „Privind administraţia publică locală”, art. 9 al. (2), lit. b) al Regulamentului cu privire la organizarea şi funcţionarea Oficiilor Teritoriale ale Cancelariei de Stat, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 845 din 18 decembrie 2009, art. art. 6, 7, 16 alin. (2), 17, 21, 27 ale Legii contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000, art. 7, 28, 32, 56, 60, 68, 69 a Legii nr. 436 din 28 decembrie 2006, art. 117-145, 174-182 al Codului de procedură civilă, solicită admiterea cererii de chemare în judecată, abrogarea deciziei Consiliului raional Nisporeni nr. 4/1 din 11 iulie 2014 „ Cu privire la autorizarea comercializării activelor neutilizate - Gazoductul magistral „Străşeni – Nisporeni”.

Prin hotărîrea Judecătoriei Nisporeni din 20.12.2014, pretenţiile invocate în acţiune au fost admise integral s-a anulat decizia Consiliului raional Nisporeni nr. 4/1 din 11 iulie 2014 „Cu privire la autorizarea comercializării activelor neutilizate - Gazoductul magistral „Străşeni-Nisporeni” ca fiind emisă contrar prevederilor legii. Consiliul raional Nisporeni în apelul declarat la data de 16 ianuarie 2015 a solicitat casarea hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri privind respingerea integrală a acţiunii.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 24 martie 2015 a fost respins apelul declarat de Consiliul raional Nisporeni, fiind menţinută fără modificări hotărîrea Judecătoriei Nisporeni din 20 decembrie 2014. La emiterea deciziei instanţa de apel a reţinut că la data de 11 iulie 2014 Consiliul raional Nisporeni a emis Decizia nr. 4/1 „Cu privire la autorizarea comercializării activelor neutilizate – Gazoductul magistral „Străşeni – Nisporeni”, prin care s-a decis comercializarea prin licitaţie a reţelelor de gaze (presiune înaltă), - gazoductului magistral „Străşeni-Nisporeni” cu o lungime de 36 900 metri liniari şi a staţiei de distribuire a gazului, la valoarea de piaţă fără TVA în sumă totală de 14.629.422 (paisprezece milioane şase sute douăzeci şi nouă mii patru sute douăzeci şi doi) lei, stabilită de evaluatorul licenţiat.

Instanţa de apel a reţinut că, Consiliul raional Nisporeni la emiterea deciziei contestate nu a respectat prevederile legilor şi anume art. 43, 74, 75 a Legii privind administraţia publică locală, deoarece prin probe şi argumentele prezentate de reprezentatul reclamantului s-a constatat faptul că atît pînă la emiterea deciziei nr. 4/1 din 11 iulie 2014 „Cu privire la autorizarea comercializării activelor neutilizate - Gazoductul magistral „Străşeni –Nisporeni” cît şi pînă la momentul dat Gazoductul magistral „Străşeni – Nisporeni” a fost şi este un bun imobil care după natura sa este de uz şi interes public şi care este inalienabil, imprescriptibil şi insesizabil, deci nu poate fi înstrăinat.

Instanţa de apel a conchis că, prima instanţă corect a remarcat că, potrivit Legii bugetului de stat pe anul 2005 nr. 373-XV din 11 noiembrie 2004 şi a Legii bugetului de stat pe anul 2007 nr. 348-XVI din 23 noiembrie 2006 cheltuielile de construcţie a Gazoductul magistral Străşeni-Nisporeni au fost suportate de stat, iar după finisarea construcţiei Consiliul raional Nisporeni în calitate de beneficiar al gazoductului, în conformitate cu Hotărîrea Guvernului nr. 683 din 18 iunie 2004, care a fost recunoscută constituţională prin hotărîrea Curţii Constituţionale nr. 17 din 3 19 iunie 2007, a luat la evidenţă contabilă, urma să-1 înregistreze în organele cadastrale şi la transmis la deservirea tehnică, în bază de contract întreprinderilor de gaze ale Societăţii pe Acţiuni „Moldovagaz”.

Concomitent prin Hotărîrea Guvernului nr. 1643 din 19 decembrie 2002 „Cu privire la aprobarea Programului naţional de gazificare a Republicii Moldova”, potrivit pct. 4), 5) din acest program, autorităţile administraţiei publice locale au fost abilitate să asigure elaborarea şi aprobarea programelor teritorial locale cu stipularea în ele a obiectelor de gazificare planificate spre construcţie precum şi identificarea altor surse de finanţare care să suplimenteze sursele cît de la bugetul de stat şi locale şi că la construcţia gazoductului şi a altor obiecte de gazificare de la bugetul de stat, Ministerul Energeticii, actualmente Ministerul Economiei, va exercita funcţia de beneficiar unic, gazoductele şi alte obiecte de gazificare construite din contul bugetului de stat vor fi transmise în modul stabilit la balanţă contabilă, dar nu în proprietate, autorităţilor administraţie: publice locale, corespunzătoare.

Autorităţile administraţiei publice locale şi alţi beneficiari vor transmite în baza de contract gazoductele construite în gestiune subdiviziunilor teritoriale Societăţii pe Acţiuni „Moldova-Gaz” indiferent din care surse au fost construite acestea. Prin urmare, reieşind din cele expuse mai sus şi de destinaţia şi menirea Gazoductul magistral Străşeni-Nisporeni, de importanţă strategică, serveşte pentru aprovizionarea fiabilă a consumatorilor cu gaze, el este un obiect public care se utilizează în interesul comunităţii şi nu numai în interesul unei localităţi, a unei persoane şi respectiv fiind un bun imobil care după natura sa este de interes public este inalienabil, imprescriptibil şi insesizabil.

Instanţa de apel a constatat că, atît în prima instanţă cît şi în apel apelantul Consiliul raional Nisporeni nu a prezentat nici o probă pertinentă, veridică şi admisibilă care să confirme faptul că la momentul adoptării deciziei nr. 4/1 din 11 iulie 2014 „Cu privire la autorizarea comercializării activelor neutilizate - Gazoductul magistral „Străşeni – Nisporeni”, Gazoductul „Străşeni – Nisporeni” este un bun din domeniul privat a Consiliul raional Nisporeni şi că îl deţine cu drept de proprietate.

Astfel, avînd în vedere faptul că, intimatul/reclamant Oficiul Teritorial Ungheni al Cancelariei de Stat a respectat procedura de soluţionare prealabilă a litigiului pe cale extrajudiciară, conform art. 25 al.(l), lit. b), art.26 al.(l), lit. a) al Legii contenciosului administrativ, instanţa de fond just a ajuns la concluzia cu privire la admiterea acţiunii şi anulării deciziei Consiliului raional Nisporeni nr. 4/1 din 11 iulie 2014 „ Cu privire la autorizarea comercializării activelor neutilizate - Gazoductul magistral „Străşeni – Nisporeni” ca fiind emisă contrar prevederilor legii, şi anume contrar prevederilor art. 43, 74, 75 a Legii privind administraţia publică locală, art. 10 a Legii privind administrarea şi deetatizarea proprietăţii publice, care prevede că, bunurile domeniului public la care face parte şi Gazoductul magistral „Străşeni – Nisporeni”, sunt inalienabile, imprescriptibile şi insesizabile.

La 19 mai 2015, în termenul prevăzut de art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, Consiliul raional Nisporeni a depus recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii. 4 În motivarea recursului se invocă că atît instanţa de apel, cît şi prima instanţă nu a constatat şi elucidat toate circumstanţele pentru examinarea obiectivă a cauzei, fiind aplicate eronat normele de drept procedural.

Mai invocă că, cerînd abrogarea deciziei Consiliului raional Nisporeni, Oficiul Teritorial Ungheni al Cancelariei de Stat, a făcut trimitere la stipulări din legi şi hotărîri de guvern, ce reglementează regimul juridic al bunurilor din domeniul public, fără a ţine cont de faptul că subiectul litigiului - Gazoductul magistral „Străşeni-Nisporeni” face parte din bunurile Consiliului raional ce se raportează la „bunuri din domeniul privat”, deoarece, acest bun după formare, nu a fost transferat în domeniul public de interes local sau raional şi care, conform legislaţiei în vigoare - alin. (3) art. 77 a Legii 436 din 28.12.2006, privind administraţia publică locală, poate fi înstrăinat, dat în administrare ori locaţiune.

La momentul de faţă, nu există careva prevederi legale prin care să fie interzisă comercializarea bunului care constituie subiectul litigiului. Necesitatea comercializării acestui bun, a fost impusă de împrejurările de fapt apărute în procesul deservirii tehnice.

Astfel, conducta de gaz „Străşeni-Nisporeni” cu lungimea de 36.9 km, proprietate privată a Consiliului raional Nisporeni, s-a aflat la deservirea tehnică a SRL „Moldovatransgaz” în baza contractului încheiat în luna ianuarie 2006. Menţionează că în anul 2013, SRL „Moldovatransgaz”, motivînd necesitatea aducerii contractului sus-numit în concordanţă cu „contractul – cadru”, stabilit prin Hotărîrea Guvernului nr. 683 din 18.06.2004 despre aprobarea Regulamentului privind modul de transmitere a reţelelor de gaze naturale întreprinderilor de gaze ale Societăţii pe Acţiuni „Moldovagaz” la deservire tehnică, a expediat pentru semnare către Consiliului raional Nisporeni, contractul de deservire tehnică, indicînd suma pentru deservire în mărime de 200 000 lei, sumă de bani ce este exagerată pentru Consiliul raional Nisporeni.

Necesitatea comercializării gazoductului a fost conştientizată de întreg consiliul, fapt demonstrat prin votul unanim al consilierilor prezenţi la şedinţă (conform copiei Deciziei - din 28 consilieri prezenţi, 28 au votat pentru). Astfel, reieşind din faptul că în urma comercializării efectuate de Consiliul raional Nisporeni (prin licitaţie), proprietar al gazoductului a devenit SRL „Moldovatransgaz”, care este o companie a SA „Moldovagaz”, care deţine de fapt şi de drept sistemul de gaze naturale în Republica Moldova şi căreia i-a fost atribuit statutul de operator al sistemului naţional de gaze naturale, „îngrijorările” Oficiului Teritorial Ungheni al Cancelariei de Stat, sunt evident nişte aberaţii lipsite de raţionament logic şi juridic.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă că copia deciziei instanţei de apel din 24 martie 2015 a fost expediată în adresa părţilor la 06 aprilie 2015, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoţire anexată la actele cauzei (f. d. 145). Astfel, instanţa de recurs consideră că recurentul Consiliul raional Nisporeni s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la data de 19 mai 2015, în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. 5 Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze decizia instanţei de apel şi/sau hotărîrea primei instanţe, pronunţînd o nouă hotărîre. După cum urmează din actele cauzei s-a stabilit că, prin decizia Consiliului raional Nisporeni nr. 4/1 din 11 iulie 2014, a fost autorizată şi dispusă comercializarea prin licitaţie a Reţelelor de gaze, gazoductul magistral „Străşeni- Nisporeni”, cu lungimea de 36900 metri liniari şi a staţiei de distribuire a gazului (f.d.5).

Oficiul Teritorial Ungheni al Cancelariei de Stat în conformitate cu art. 64 al Legii nr.436-XVI din 28 decembrie 2006 privind administraţia publică locală a efectuat controlul sub aspectul legalităţii a deciziei menţionate şi a constatat că aceasta contravine legislaţiei în vigoare, deoarece conducta gazoductului face parte din domeniul public şi nu poate fi vîndută la licitaţie, motiv din care la data de 05 august 2014 a înaintat Consiliului raional Nisporeni notificarea nr.1304/OT10-255 prin care a solicitat abrogarea deciziei Consiliului raional Nisporeni nr. 4/1 din data de 11 iulie 2014, concomitent sesizînd şi instanţa de judecată (f.d.6-8). Potrivit prevederilor art. 296 alin. (1) Cod civil, bunurile care aparţin statului sau unităţilor administrativ-teritoriale fac parte din domeniul privat dacă, prin lege sau în modul stabilit de lege, nu sînt trecute în domeniul public.

Conform art. 101 alin. (1) - (2) din Legea privind administrarea şi deetatizarea proprietăţii publice nr. 121 din 04 mai 2007, autorităţile administraţiei publice centrale şi locale efectuează inventarierea bunurilor proprietate publică şi, în baza listelor de inventariere, asigură delimitarea acestora atît după apartenenţă (de stat/locală), cît şi pe domenii (public/privat), în modul şi în termenele stabilite de Guvern. Listele bunurilor imobile aflate în proprietatea publică a statului sau a unităţilor administrativ teritoriale se întocmesc în baza actelor de inventariere. Conform pct. 3 din Hotărîrea Guvernului nr. 683 din data de 18 iunie 2004, statuează expres că, autorităţile administraţiei publice locale şi alţi beneficiari vor lua la evidenţă contabilă, vor înregistra în organele cadastrale şi vor transmite toate reţelele de gaze la deservire tehnică, în bază de contract, întreprinderilor de gaze ale Societăţii pe Acţiuni „Moldovagaz”.

Materialele cauzei denotă că, Gazoductul-magistral „Străşeni-Nisporeni” cu o lungime de 36 900 m şi o staţie de distribuire a gazului a fost vîndut de către Consiliul raional Nisporeni, conform contractului de vînzare-cumpărare nr. 124-08- 2014 din 06 august 2014, SRL „Moldovatransgaz”, societate fondată de SA „Moldova-Gaz”. Aici, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar a menţiona că, pct. 26 al Hotărîrii Guvernului RM nr. 102 din 05 februarie 2013 „Cu privire la Strategia energetică a Republicii Moldova pînă în anul 2030”, statuează că, conform Regulilor pieţei de gaze naturale, SA “Moldovagaz” i-a fost atribuit statutul de operator al sistemului naţional de gaze naturale.

Pe piaţa gazelor naturale există 24 furnizori autorizaţi la tarife 6 reglementate, unul la tarife nereglementate, un operator al reţelei de transport (SRL “Moldovatransgaz”) şi 25 de titulari de licenţe pentru distribuţia de gaze naturale. În conformitate cu Hotărîrea Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică nr.408 din 6 aprilie 2011, piaţa de gaze naturale în Republica Moldova este stabilită drept necompetitivă din cauza existenţei unei singure surse de import, acesta fiind realizat de către furnizorul la tarife reglementate – SA „Moldovagaz”. Astfel, instanţa de recurs constată că, Gazoductului-magistral „Străşeni- Nisporeni” cu o lungime de 36 900 m şi staţia de distribuire a gazului a fost vîndut unui operator al reţelei de transport, şi anume SRL „Moldovatransgaz”, şi nu unei alte întreprinderi neautorizate.

Totodată, Colegiul constată cu certitudine că Gazoductului-magistral „Străşeni-Nisporeni” cu o lungime de 36 900 m şi staţia de distribuire a gazului, la momentul tranzacţiei aparţinea Consiliului raional Nisporeni, fapt confirmat prin: contractul de antrepriză nr. 1 din 14 aprilie 2004, încheiat între Consiliului raional Nisporeni şi SA „Promtehgaz” (f.d. 66-67); procesul-verbal de recepţie finală nr. 01/a din 20 iulie 2005, prin care au fost recepţionate lucrările de construcţie a gazoductului (f.d. 68-69); fişa de evidenţă a mijloacelor fixe din 01 iulie 2007 (f.d. 70). Mai mult ca atît, prin analogie s-a procedat şi în oraşul Hînceşti conform contractului de vînzare-cumpărare a obiectului la licitaţia cu strigare (prin negocieri directe), obiectul contractului fiind Gazoductul de presiune medie din oraşul Hînceşti, care aparţine Unităţii administrativ-teritorială oraşului Hînceşti, cu drept de proprietate privată.

(f.d.73-74). Instanţa de recurs, mai menţionează că conform pct. 3 a Hotărîrii Guvernului RM nr. 683 din 18 iunie 2004 „despre aprobarea Regulamentului privind modul de transmitere a reţelelor de gaze întreprinderilor de gaze ale Societăţii pe Acţiuni „Moldovagaz” la deservire tehnică”, autorităţile administraţiei publice locale şi alţi beneficiari vor lua la evidenţă contabilă, vor înregistra în organele cadastrale şi vor transmite toate reţelele de gaze la deservire tehnică, în bază de contract, întreprinderilor de gaze ale Societăţii pe Acţiuni „Moldovagaz”.

Conform pct. 4 a Hotărîrii Curţii Constituţionale al RM „pentru controlul constituţionalităţii Hotărîrii Guvernului nr. 683 din 18 iunie 2004 „Despre aprobarea Regulamentului privind modul de transmitere a reţelelor de gaze întreprinderilor de gaze ale Societăţii pe Acţiuni „Moldovagaz” la deservire tehnică” se indică că, conform preambulului Hotărîrii nr. 683 şi prevederilor Regulamentului (pct. 1, pct. 3), aprobat prin această hotărîre, scopul transmiterii reţelelor de gaze întreprinderilor de gaze ale Societăţii pe Acţiuni „Moldovagaz” şi altor întreprinderi este deservirea tehnică a gazoductelor şi reţelelor de gaze, ca obiective industriale periculoase, de importanţă strategică, şi aprovizionarea fiabilă a consumatorilor cu gaze.

Hotărîrea nr. 683 prevede transmiterea reţelelor de gaze la deservire tehnică în bază de contract. Prin urmare, transmiterea reţelelor de gaze la deservire tehnică întreprinderilor de gaze „Moldovagaz” şi altor întreprinderi nu afectează sub nici o formă dreptul de proprietate al unităţilor administrativ-teritoriale asupra reţelelor de gaze. Obiectul contractului de deservire tehnică este îndeplinirea unor lucrări reglementate, preconizate şi înfăptuite în corespundere cu actele normative, pentru exploatarea reţelelor de gaze. 7 În susţinerea acestor prevederi vine şi pct. 5 al Hotărîrii Guvernului RM nr. 1643 din 19 decembrie 2002 „cu privire la aprobarea Programului naţional de gazificare a Republicii Moldova” care stabileşte că, la construcţia gazoductelor şi altor obiecte de gazificare, finanţate de la bugetul de stat, Ministerul Energeticii va exercita funcţia de beneficiar unic.

Gazoductele şi alte obiecte de gazificare, construite din contul bugetului de stat, vor fi transmise, în modul stabilit, la balanţa autorităţilor administraţiei publice locale corespunzătoare. Autorităţile administraţiei publice locale şi alţi beneficiari vor transmite, în bază de contract, gazoductele construite în gestiunea subdiviziunilor teritoriale ale Societăţii pe Acţiuni „Moldova- Gaz”, indiferent din care surse au fost construite acestea. Urmare a celor supra indicate, Colegiul constată că, Gazoductul-magistral „Străşeni-Nisporeni” cu o lungime de 36 900 m şi staţia de distribuire a gazului este bun ce face parte din domeniul privat al administraţiei publice locale.

Or, conform art. 74 alin. (1), (3)-(4) al Legii privind administraţia publică locală nr. 436 din 28 decembrie 2006, constituie patrimoniu al unităţilor administrativ-teritoriale bunurile mobile şi imobile proprietate a satului (comunei), oraşului (municipiului), raionului şi unităţii teritoriale autonome Găgăuzia, precum şi drepturile şi obligaţiile lor cu caracter patrimonial. Bunurile proprietate a unităţilor administrativ-teritoriale de nivelurile întîi şi al doilea se împart în bunuri ale domeniului public şi ale celui privat. Autorităţile publice locale executive asigură, în condiţiile legii, delimitarea şi evidenţa separată a bunurilor din domeniul public şi cel privat. Conform art. 75 alin. (1) al Legii privind administraţia publică locală nr. 436 din 28 decembrie 2006, din domeniul public al unităţii administrativ-teritoriale fac parte bunurile determinate de lege, precum şi bunurile care, prin natura lor, sînt de uz sau de interes public local.

Interesul public implică afectarea bunului la un serviciu public sau la orice activitate care satisface necesităţile colectivităţii, fără a presupune accesul nemijlocit al acesteia la utilizarea bunului conform destinaţiei. Iar, conform art. 76 al Legii privind administraţia publică locală nr. 436 din 28 decembrie 2006, din domeniul privat al unităţii administrativ-teritoriale fac parte bunurile care, în modul stabilit de lege, nu sînt transferate în domeniul public de interes local sau raional, după caz. Din domeniul privat pot face parte şi alte bunuri dobîndite, în condiţiile legii, de unitatea administrativ-teritorială. Bunurile domeniului privat al unităţii administrativ-teritoriale sînt alienabile, prescriptibile şi sesizabile, cu excepţiile stabilite expres prin lege.

Totodată, Colegiul consideră necesar a menţiona în speţă şi prevederile art. 101 alin. (6) al Legii privind administrarea şi deetatizarea proprietăţii publice nr. 121 din 04.05.2007, care statuează că, delimitarea bunurilor imobile proprietate publică se finalizează cu înregistrarea drepturilor şi a domeniilor în registrul bunurilor imobile. Prin urmare, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţa de apel eronat a reţinut că Gazoductul-magistral „Străşeni-Nisporeni” cu o lungime de 36 900 m şi staţia de distribuire a gazului este bun din domeniul public, în cazul conform materialelor cauzei se constată că bunul în litigiu este bun din domeniul privat al administraţiei publice locale.

8 Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie reţine şi prevederile art. 296 alin. (1) Cod civil, conform căruia, bunurile care aparţin statului sau unităţilor administrativ-teritoriale fac parte din domeniul privat dacă, prin lege sau în modul stabilit de lege, nu sînt trecute în domeniul public. Conform art. 1 alin. (3) din Legea privind terenurile proprietate publică şi delimitarea lor nr. 91 din 05 aprilie 2007, din domeniul public al statului, al raionului, al unităţii teritoriale autonome Găgăuzia, al oraşului (municipiului), al satului (comunei), după cum sînt de interes naţional sau local, fac parte terenurile determinate de lege, precum şi terenurile care, prin natura lor, sînt de uz sau de interes public.

Conform art. 101 alin. (1) - (2) din Legea privind administrarea şi deetatizarea proprietăţii publice nr. 121 din 04 mai 2007, autorităţile administraţiei publice centrale şi locale efectuează inventarierea bunurilor proprietate publică şi, în baza listelor de inventariere, asigură delimitarea acestora atît după apartenenţă (de stat/locală), cât şi pe domenii (public/privat), în modul şi în termenele stabilite de Guvern. Listele bunurilor imobile aflate în proprietatea publică a statului sau a unităţilor administrativ teritoriale se întocmesc în baza actelor de inventariere. Conform art. 11 alin. (1) din Legea privind administrarea şi deetatizarea proprietăţii publice nr. 121 din 04 mai 2007, la înregistrarea de stat a bunurilor imobile şi a altor bunuri proprietate publică în cadastrul bunurilor imobile sau în alt registru de stat, se indică domeniul proprietăţii publice la care se raportă bunul înregistrat.

Conform art. 20 alin. (1) din Legea privind administrarea şi deetatizarea proprietăţii publice nr. 121 din 04 mai 2007, evidenţa întregului patrimoniu public se ţine în registrul patrimoniului public, care este un sistem de colectare, păstrare şi prelucrare a informaţiei cu caracter juridic şi financiar din domeniu. Mai mult ca atît, instanţa de recurs menţionează că, conform certificatului – confirmare eliberat de Consiliul raional Nisporeni nr. 181(2) din 04 decembrie 2014 se confirmă că, Consiliul raional Nisporeni nu a adoptat decizii privind transferul Gazoductului-magistral „Străşeni-Nisporeni” ca bun în domeniul public. (f.d.72). Astfel, instanţa de recurs constată că, instanţa de apel nu a aplicat în modul corespunzător prevederile normative sus-menţionate.

Or, în prezenta speţă nu există nici o dovadă a faptului că bunul litigios face parte din categoria bunurilor domeniului public. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a mai menţiona că, în speţă prin autorizarea comercializării Gazoductului-magistral „Străşeni-Nisporeni” cu o lungime de 36 900 m şi staţia de distribuire a gazului nu este afectată securitatea energetică, deoarece SRL “Moldovatransgaz” este operator autorizat al reţelei de transport, conform pct. 26 al Hotărîrii Guvernului RM nr. 102 din 05 februarie 2013 „Cu privire la Strategia energetică a Republicii Moldova pînă în anul 2030”.

Din considerentele supra menționate și avînd în vedere faptul că circumstanțele pricinii au fost constatate pe deplin de către instanța de apel, însă normele de drept material a fost aplicată eronat, nefiind necesară verificarea suplimentară de dovezi, Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul declarat 9 de Consiliul raional Nisporeni, a casa decizia instanței de apel și hotărîrea primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărîri. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție, d e c i d e : Se admite recursul declarat de Consiliul raional Nisporeni,.

Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 24 martie 2015 şi hotărîrea Judecătoriei Nisporeni din 20 decembrie 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Oficiul Teritorial Ungheni al Cancelariei de Stat împotriva Consiliului raional Nisporeni cu privire la anularea deciziei Consiliului raional Nisporeni nr. 4/1 din 11 iulie 2014 „Cu privire la autorizarea comercializării activelor neutilizate - Gazoductul magistral „Străşeni – Nisporeni”, cu pronunțarea unei noi hotărîri după cum urmează: Se respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată a Oficiului Teritorial Ungheni al Cancelariei de Stat împotriva Consiliului raional Nisporeni cu privire la anularea deciziei Consiliului raional Nisporeni nr. 4/1 din 11 iulie 2014 „Cu privire la autorizarea comercializării activelor neutilizate - Gazoductul magistral „Străşeni – Nisporeni”.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecătorul Valentina Clevadî Judecătorii Oleg Sternioală Liliana Catan Ion Guzun Iurie Bejenaru 10