2rac-310/15 — Încasarea datoriei

Judecătoria Ciocana, mun. Chişinău Dosarul nr.2ra-310/15 Judecător: I. Mînăscurtă Curtea de Apel Chişinău Judecători: N. Cernat, L. Bulgac, A. Pahopol Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 16 septembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu, Judecătorii: Iurie Bejenaru, Iuliana Oprea soluţionînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Brandson”, la cererea de chemare în judecată înaintată de către Societatea cu Răspundere Limitată „Doina Vin” împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Brandson” privind încasarea datorie, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 26 mai 2015 prin care cererea de apel depusă de către Societatea cu Răspundere Limitată „Doina Vin” a fost respinsă, hotărîrea suplimentară a Judecătoriei Ciocana mun.

Chişinău din 11 martie 2015 a fost menţinută, CONSTATĂ : La data de 25.08.2014, reclamantul SRL„Doina Vin", s-a adresat în instanţa de judecată cu cerere împotriva SRL„Brandson”, solicitînd încasarea avansului în sumă de 950 euro, echivalentul în lei la data executării hotărîrii şi compensarea cheltuielilor de judecată. În motivarea cererii reclamantul a invocat că, la 07.03.2014, SRL „Brandson" şi SRL „Doina Vin" au încheiat contractul de prestări servicii din domeniul publicităţii, în aceiaşi zi fiind semnată şi anexa nr. 1 la acest contract în care au fost concretizate unele prevederi din contract.

Potrivit preambulul contractului, SRL „Brandson" a fost angajat în calitate de agenţie pentru executare lucrărilor în publicitate, iar potrivit anexei nr. 1 la contract, au fost concretizate serviciile ce urma să le presteze ultimul reclamantului, şi anume, elaborare concept #1 de design a etichetei la preţ de 950 euro tară TVA, elaborare concept #2 de design a etichetei la preţ de 950 euro fară TVA, tirajarea conceptului de design #1 pentru 6 etichete la preţ de 600 euro tară TVA. Menţionează reclamantul că la 13.03.2014, respectînd condiţiile contractului, a achitat 50% din costul lucrărilor comandate, transferînd la contul pîrîtului suma de 17 1 791,88 lei, ceea ce constituia 950 euro.

Însă pe parcursul desfăşurării lucrărilor, părţile nu au ajuns la o înţelegere privind conceptele de design a etichetei şi la 13.06.2014, reclamantul a adresat pîrîtului cerere de reziliere a contractului şi a solicitat restituirea sumei avansului de 950 euro, însă aceasta a rămas fară răspuns. Relevă reclamantul că, în legătură cu neexecutarea esenţială a obligaţiei asumate de către SRL „Brandson", a declarat rezilierea contractului. Astfel, consideră că SRL „Brandson" este obligată să restituie 950 euro, plătiţi de SRL „Doina Vin" în calitate de avans. Prin hotărîrea judecătoriei Ciocana mun.Chişinău din 24 februarie 2015 acţiunea reclamantei a fost respinsă integral ca fiind neîntemeiată.

La data de 24.02.2015, reprezentantul SRL,Brandson", a depus o cerere, prin care a solicitat emiterea unei hotărîri suplimentare privind încasarea cheltuielilor pentru acordarea asistenţei juridice în mărime de 7477,08 lei, deoarece pîrîtul a cîştigat procesul, iar instanţa nu s-a pronunţat asupra acestor cheltuieli de judecată. Prin hotărîrea suplimentară din 11 martie 2015, emisă de aceiaşi instanţă, cererea privind compensarea cheltuielilor de judecată a fost admisă parţial, s-a dispus încasarea de la SRL„Doina Vin” în beneficiul SRL„Brandson” cheltuielile de asistenţă juridică în sumă de 1 500 lei. În motivarea acţiunii sale, instanţa de fond a menţionat că suma solicitată de 7477,08 lei în vederea compensării cheltuielilor legate de asistenţa juridică este exagerat de mare, iar suma de 1500 de lei în opinia instanţei reprezintă o compensaţie reală, rezonabilă şi necesară pentru acordarea asistenţei juridice.

Împotriva hotărîrii suplimentare, în partea respingerii cererii de compensare a cheltuielilor de judecată, la data de 30 martie 2015 a depus apel SRL„Brandson", solicitînd modificarea hotărîrii suplimentare prin majorarea sumei acordate pentru asistenţa juridică, de la 1 500 lei pînă la 7477,08 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 26 mai 2015, apelul depus de către SRL„Brandson" a fost respins, hotărîrea suplimentară a Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 11 martie 2015 a fost menţinută. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelant nu şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului, argumentele formulate în cererea de apel sunt neîntemeiate.

Totodată, instanţa de apel a indicat că, prima instanţă a dat o apreciere obiectivă şi justă probelor administrate, a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi corect a aplicat normele de drept material şi procedural iar în consecinţă a adoptat o hotărîre legală şi întemeiată. Nefiind de acord cu decizia instanţei de apel, la 10 iulie 2015, SRL„Brandson" a declarat recurs, prin care au solicitat admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii suplimentare din 11 martie 2015 cu emiterea unei noi hotărîri de admitere integrală a acţiunii. 2 În motivarea recursului, aceasta a indicat că, decizia instanţei de apel a fost adoptată cu aplicarea eronată a normelor de drept material şi cu încălcarea normelor de drept procedural.

Totodată, mai invocă recurenta SRL„Brandson" că, instanţa de apel nu a constatat şi elucidat toate circumstanţele care au importanţă pentru justa soluţionare a litigiului. Instanţa de recurs constată că, decizia instanţei de apel din data de 26 mai 2015 a fost expediată recurentei la data de 27 mai 2015. Astfel, prin prisma art. 425 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, consideră recursul depus la data de 10 iulie 2015 în termen. În conformitate cu art.439 alin.(2) Cod de procedură civilă, după parvenirea dosarului un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acestuia.

În cazul neprezentării referinţei în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se va decide în lipsa acesteia. La data de 28 iulie 2015, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a expediat în adresa SRL „Doina Vin” copia recursului depus de către SRL„Brandson", cu informarea concomitentă a acestora despre necesitatea depunerii referinţei. Pînă la data examinării chestiunii admisibilităţii recursului depus de către SRL„Brandson", intimatul SRL „Doina Vin” nu a depus referinţa în vederea expunerii opiniei vis-avis de argumentele înaintate în cererea de recurs. Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs declarată de SRL„Brandson", Colegiul atestă că recurenta nu indică nici un argument vis-a-vis de legalitatea deciziei instanţei de apel.

Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în cererea de recurs declarată de SRL„Brandson", nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt. În această ordine de idei şi prin prisma celor menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul depus de către SRL„Brandson" ca fiind inadmisibil.

În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente. În conformitate cu dispoziţia art. 432 alin. (1) C.P.C., părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) C.P.C., cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 3 432 alin. (2), (3) şi (4) C.P.C.. Completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că, temeiurile recursului declarat nu se încadrează în prevederile art. 432 alin. (2), (3) şi (4) C.P.C..

Mai mult de cît atît, cauza a fost judecată cu respectarea normelor de drept material şi procesual, iar recursul fiind vădit neîntemeiat. Călăuzindu-se de prevederile art. 440 C.P.C. al RM, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 C.P.C. şi anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) C.P.C.. În acest sens, instanţa de recurs accentuează că, potrivit art. 440, alin. (1) C.P.C., în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului. Astfel, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, aplicînd corespunzător normele de drept material şi respectînd normele de drept procedural, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către SRL„Brandson" ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) C.P.C., completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Brandson”, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 26 mai 2015. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Preşedintele completului, Judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iurie Bejenaru Iuliana Oprea 4