2ra-2002/15 — Recunoaşterea bunului ca proprietate comună în devălmăţie a soţilor

prima instanţă: S.Popovici dosarul nr. 2ra-2002/15 instanţa de apel: G.Vavrin, T.Dimitriadi, I.Dănăilă ÎNCHEIERE 16 septembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iuliana Oprea, Iurie Bejenaru, examinînd chestiunea admisibilităţii recursului declarat de Ghimişli Ecaterina, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Ghimişli Ecaterina către Arjintari Serghei cu privire la recunoaşterea bunului ca proprietate comună în devălmăşie a soţilor, împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 19 martie 2015, prin care a fost admis apelul declarat de Ghimişli Ecaterina din alte motive, casată hotărîrea Judecătoriei Comrat din 30 decembrie 2011, cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii, c o n s t a t ă La 28 aprilie 2011 Ghimişli Ecaterina a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Serghei Arjintari cu privire la recunoaşterea bunului ca proprietate comună în devălmăşie a soţilor.

În motivarea acţiunii reclamanta Ecaterina Ghimişli a indicat că de la 19 noiembrie 1989 a concubinat cu Afanasie Ghimişli. Prin contractul de vînzare-cumpărare din 01 iunie 1998 Afanasie Ghimişli a cumpărat casa de locuit cu terenul aferent situată în mun. Comrat, str. Cuibîşev, 8 la preţul de 81673 lei. La 27 mai 2006 a înregistrat căsătoria cu Afanasie Ghimişli, iar la 21 octombrie 2010 acesta a decedat şi s-a deschis succesiunea la care pretinde pîrîtul Serghei Arjintari. În casa procurată în timpul concubinajului situată pe str. Cuibîţev 8, mun. Comrat nu au locuit deoarece aceasta necesita a fi reparată, motiv din care a plecat peste hotarele ţării la muncă. Cu banii cîştigaţi au fost procurate şi instalate în casă ferestre de termopan, şopronul casei a fost reparat cu vagonca, casa tencuită, au construit garduri noi, prin ce esenţial a crescut preţul casei.

Consideră că casa de locuit situată pe str. Cuibîţev, 8, mun. Comrat ce aparţinea lui Afanasie Ghimişli a sporit esenţial din contul mijloacelor comune motiv din care s- a adresat cu prezenta acţiune în judecată. Cere, reclamanta recunoaşterea casei de locuit situată pe str. Cuibîţev 8, mun. Comrat proprietate comună în devălmăşie a soţilor Afanasie Ghimişli şi Ecaterina Ghimişli. Prin hotărîrea Judecătoriei Comrat din 30 decembrie 2011 acţiunea Ecaterinei Ghimişli a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Comrat din 19 iunie 2012 apelul declarat de către Ecaterina Ghimişli a fost respins şi a fost menţinută hotărîrea primei instanţe. Ecaterina Ghimişli la 24 septembrie 2012 a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerînd admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri de admitere integrală a acţiunii.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 23 ianuarie 2013 s-a admis recursul declarat de către Ecaterina Ghimişli. S-a casat integral decizia Curţii de Apel Comrat din 19 iunie 2012, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Ecaterinei Ghimişli împotriva lui Serghei Arjintari cu privire la recunoaşterea bunului ca proprietate comună în devălmăşie a soţilor, cu trimiterea pricinii spre rejudecare în ordine de apel la Curtea de Apel Comrat, în alt complet de judecată. Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 18 februarie 2013 s-a admis cererea de abţinere înaintată de judecătorii Curţii de Apel Comrat. Pricina civilă la acţiunea depusă de Ghimişli Ecaterina către Arjintari Serghei cu privire la recunoaşterea bunului ca proprietate comună în devălmăşie a soţilor, a fost strămutată către Curtea de Apel Cahul, pentru examinare în ordine de apel.

Prin decizia Curţii de Apel Cahul din 19 martie 2015 s-a admis apelul declarat de către Ghimişli Ecaterina, dar din alte motive. S-a casat integral hotărîrea Judecătoriei Comrat din 30 decembrie 2011, cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii ca fiind neîntemeiată. La adoptarea soluţiei instanţa de apel a invocat că, în urma efectuării expertizei judiciare, Raportul de expertiză judiciară nr. 2191 din 23.12.2014 (f.d. 172-182 cu foto-tabel ) s-a concluzionat că valoare de piaţă a bunului imobil amplasat pe str. Cuibîţev, 8, mun. Comrat, UTA Găgăuzia constituie suma de 225 500 lei, iar în casa de locuit au fost montate 6 ferestre şi o uşă din PVC şi faţada casei de locuit a fost tencuită.

Îmbunătăţiri care consideră că au influenţat asupra valorii bunului imobil şi au fost luate în consideraţie la stabilirea valorii de piaţă a bunului imobil în litigiu la data efectuării expertizei. Întru aplicarea uniformă a practicii judiciare, conform explicaţiilor la pct.21 Hotărîrii Plenului Curţii Supreme de Justiţie „Cu privire la aplicarea unor dispoziţii ale Codului civil şi ale altor acte normative referitoare la dreptul de proprietate privată 2 asupra imobilelor, inclusiv asupra construcţiilor anexe „ nr. 2 din 27martie 2006, dacă bunul imobil, proprietate personală a unuia dintre soţi, i-a fost sporită valoarea în mod simţitor, în timpul căsătoriei şi din mijloacele comune, acesta poate fi declarat de către instanţa de judecată ca bun proprietate comună în devălmăşie.

Prin sporire a valorii în mod simţitor se va înţelege reparaţia capitală, reconstrucţia, reamenajarea, reutilarea şi alte activităţi, care în mod singular sau cumulativ au produs o modificare pozitivă, perceptibilă, palpabilă şi esenţială asupra stabilimentului respectiv (art. 23 Codul Familiei şi art. 372 alin. (3) Cod Civil). Măsura în care s-a majorat valoarea imobilului se va aprecia, după, caz, prin dispunerea efectuării unei expertize tehnice, la cererea şi pe cheltuiala părţilor. Astfel, raportul de expertiză a confirmat doar faptul efectuării unor lucrări şi nu faptul că s-a sporit esenţial valoarea imobilului situat pe str. Cuibîşev 8 , mun. Comrat.

În conformitate cu prevederile art. 23 Codul Familiei, bunurile ce aparţin fiecăruia dintre soţi pot fi recunoscute de instanţa judecătorească proprietate în devălmăşie a acestora dacă se va stabili că, în timpul căsătoriei, din contul mijloacelor comune ale soţilor sau al mijloacelor unuia dintre soţi ori în urma muncii numai a unuia dintre soţi, valoarea acestor bunuri a sporit simţitor (reparaţie capitală, reconstrucţie, reutilare, reamenajare etc.). Potrivit prevederilor art. 372 alin. (3) Cod Civil, bunurile fiecăruia dintre soţi pot fi declarate proprietate a lor comună în devălmăşie dacă se constată că în timpul căsătoriei s-au făcut din mijloacele lor comune investiţii care au sporit simţitor valoarea acestor bunuri.

Astfel, instanţa de apel a considerat că, pretenţiile reclamantei Ghimişli Ecaterina cu privire la recunoaşterea bunului situat în mun. Comrat pe str. Cuibîşev, 8, ca proprietate comună în devălmăşie a soţilor nu îşi găsesc confirmare, deoarece, în lipsa probelor nu se poate constat sporirea valorii bunului imobil. La 25 iunie 2015 Ghimişli Ecaterina a depus recurs, solictînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii. În motivarea recursului se invocă că atît instanţa de apel, cît şi prima instanţă nu au constatat şi elucidat toate circumstanţele pentru examinarea obiectivă a cauzei, fiind aplicate eronat normele de drept material.

În conformitate cu art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Materialele cauzei atestă că copia deciziei din 19 martie 2015 a fost expediată părţilor de către Curtea de Apel Cahul (f.d.215) la 02 iunie 2015, astfel, recursul depus de Ghimişli Ecaterina se consideră depus în termen. 3 Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Ghimişli Ecaterina, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, argumentele recurenţilor se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Ghimişli Ecaterina, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor. Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În astfel de circumstanţe, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Ghimişli Ecaterina ca inadmisibil.

4 În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către Ghimişli Ecaterina se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iuliana Oprea Iurie Bejenaru 5