2ra-1316/14 — Constatarea faptului concubinajului, recunoaşterea dreptului de proprietate şi împărţirea averii comune în devălmăşie

dosarul nr.2ra-1316/14 prima instanţă: L. Ouş, instanţa de apel: N. Vascan, E. Clim, E. Fistican, ÎNCHEIERE 23 aprilie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Ion Druţă examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Surdu Efrosinia, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Surdu Efrosinia către Guţelenco Vitalie şi Guţelenco Alexandr cu privire la constatarea faptului concubinajului, recunoaşterea dreptului de proprietate şi împărţirea averii comune în devălmăşie prin încasarea sumei de 118 294,00 lei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 30 octombrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Surdu Efrosinia şi menţinută hotărârea judecătoriei Ciocana mun.

Chişinău din 26 martie 2013, c o n s t a t ă La 18 noiembrie 2008 Surdu Efrosinia a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Guţelenco Alexandr şi Guţelenco Vitalii cu privire la constatarea faptului de concubinaj, recunoaşterea dreptului de proprietate şi împărţirea averii comune în devălmăşie prin încasarea sumei de 118 294,00 lei. In motivarea acţiunii reclamanta a indicat că din luna octombrie 2002 pînă în luna noiembrie 2008 s-a aflat în relaţii de concubinaj cu Guţelenco Nicolae şi în această perioadă au locuit împreună şi au dus gospodărie comună. Menţionează reclamanta că în această perioadă au efectuat împreună reparaţie în apartament, au procurat tehnică de uz casnic, automobilul „Volkswagen Passat” şi au acumulat mijloace băneşti pe care le-au depus la Banca de Economii pe contul nr. 122/34.

Deoarece relaţiile între ea şi Guţelenco Nicolae erau bune, se considerau ca fiind în relaţii de căsătorie, respectiv toate bunurile erau înregistrate pe numele lui. La data de 17 iunie 2008 Guţelenco Nicolae a decedat şi fiii lui au depus la notar cerere privind înregistrarea dreptului de moştenitor asupra moştenirii patrimoniului rămas după decesul tatălui său.

Consideră reclamanta că averea dobândită de ea în timpul concubinajului constituie avere în devălmăşie, astfel a solicitat recunoaşterea dreptului de proprietate propriu a 1/2 din valoarea automobilului de model „Volkswagen Passat”, cu n/î C JO 748 şi 1/2 din mijloacele băneşti aflate la contul nr. 122/34 de la Banca de Economii şi încasarea de la Guţelenco Alexandr, Guţelenco Vitalii suma de 83 500,00 lei ce reprezintă 1/2 din valoarea contului respectiv şi 34 794,00 lei ce reprezintă 1/2 din valoarea automobilului de model „ Volkswagen Passat”, cu n/î C JO 748. Prin hotărîrea judecătoriei Ciocana din 17 mai 2010 acţiunea reclamante a fost admisă parţial. Potrivit deciziei Curţii de apel Chişinău din 24 noiembrie 2010 apelul declarat de Surdu Efrosinia a fost respins, apelul declarat de către Guţelenco Alexandr şi Guţelenco Vitalii a fost admis cu casarea hotărîrii primei instanţe şi adoptarea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 29 iunie 2011 a fost admis recursul declarat de Surdu Efrosinia, casate ambele hotărîri judecătoreşti cu restituirea pricinii la rejudecare în prima instanţă. Prin hotărârea judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 26.03.2013 cererea de chemare în judecata înaintată de Surdu Efrosinia a fost respinsă. La 26.04.2013, împotriva hotărârii menţionate Surdu Efrosinia a depus cerere de apel prin care a solicitat casarea hotărârii contestate şi emiterea unei noi hotărâri de admitere a acţiunii. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 30 octombrie 2013 a fost respins apelul declarat de către Surdu Efrosinia şi menţinută hotărârea judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 26 martie 2013, de respingere a acţiunii.

La 04 februarie 2014 Surdu Efrosinia a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei hotărîri noi de admitere a acţiunii. În motivarea recursului recurenta Surdu Efrosinia a invocat că decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe sunt ilegale şi neîntemeiate. În special, a invocat că s-a aflat în relaţii de concubinaj cu Nicolae Guţalenco din octombrie 2002 până la decesul acestuia 17 iunie 2008. Din octombrie 2002 până în noiembrie 2008 Surdu Efrosinia a locuit împreună cu Guţalenco Nicolae şi au dus gospodărie comună. Mai mult ca atît la şedinţa de judecată au fost interogaţi martorii Caminscaia Svetlana, Gajeva Liubovi care au confirmat faptul că în perioada anilor 2002-2008 Surdu Efrosinia a locuit împreună cu Guţalenco Nicolae în apartamentul de pe strada mun.

Chişinău, str. Voluntarilor 4, ap 15 şi au declarat că între ei exista o relaţie buna, ambii duceau gospodărie comună ce confirmă faptul că Surdu Efrosinia şi Guţalenco Nicolae trăiau ca soţ şi soţie adică aveau o relaţie de concubinaj. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Analizând argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţele aplicînd corect normele de drept material şi de drept procedural.

Dezacordul recurentei cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentei, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt. Completul reiterează că potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 433 din Codul de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Surdu Efrosinia, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 432, art.433 lit. a) CPC, art.440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de către Surdu Efrosinia se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Nicolae Clima Judecătorul Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă