2ra-2124/15 — Recunoaşterea dreptului de proprietate, partajul averii comune, repararea prejudiciului moral şi încasarea cheltuielilor de judecată

prima instanţă: A. Sandu dosarul nr. 2ra-2124/15 instanţa de apel: M. Ciugureanu, B. Bîrca, E. Clim ÎNCHEIERE 05 noiembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul -Valeriu Doagă Judecătorii - Sveatoslav Moldovan, Galina Stratulat examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Guţanu Alexandr, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Macari Carolina împotriva lui Guţanu Alexandr cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate pe cote- părţi a autovehiculului, partajul averii comune, repararea prejudiciului moral şi încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18 februarie 2015 c o n s t a t ă: La data de 12 mai 2014 Macari Carolina a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Guţanu Alexandr cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate pe cote- părţi a autovehiculului, partajul averii comune, repararea prejudiciului moral şi încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii a menţionat că, în urma relaţiei de concubinaj cu Guţan Alexandr au dobîndit suma de 180000 lei din care au procurat un automobil de model Skoda Octavia. Susţine că, atît mijlocul de transport nominalizat cît şi suma de 30000 lei rămasă după procurarea automobilului se află la Guţan Alexandr care refuză să-i partajeze cu ea. Solicită recunoaşterea dreptului de proprietate pe cote-părţi în privinţa autovehiculului „Şkoda Octavia” şi a sumei de 30000 lei, partajul averii comune, repararea prejudiciului moral în cuantum de 30000 lei şi încasarea cheltuielilor de judecată în sumă de 300 lei. Prin hotărîrea judecătoriei Ialoveni din 28 octombrie 2014 acţiunea s-a respins ca neîntemeiată.

Prima instanţă a constatat că, reclamanta nu a prezentat dovezi incontestabile, care să confirme că banii acumulaţi la nuntă se păstrează la pîrît şi că din aceşti bani ultimul a procurat autovehiculul „Şkoda Octavia”. Mai mult decît atît, reclamanta, dar şi pîrîtul în perioada concubinajului nu au fost angajaţi în cîmpul muncii, fapt ce exclude posibilitatea 1 conservării mijloacelor financiare obţinute la nunta organizată la data de 13 septembrie 2013. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 februarie 2015 s-a admis apelul declarat de Macari Carolina, s-a casat hotărîrea primei instanţe în partea respingerii cerinţei privind recunoaşterea dreptului de proprietate la ½ cotă-parte a autovehiculului „Şkoda Octavia” şi încasarea a ½ cotă-parte din costul acestuia şi în această parte s-a adoptat o nouă hotărîre prin care s-a recunoscut dreptul Carolinei Macari la ½ cotă-parte a autovehiculului „Şkoda Octavia”.

S-a încasat de la Guţanu Alexandr în beneficiul Carolinei Macari ½ cotă-parte din costul autovehiculului „Şkoda Octavia”, în sumă de 3500 euro. În rest hotărîrea primei instanţe în partea respingerii cererii de partajare a banilor şi încasarea prejudiciului moral s-a menţinut. S-a încasat de la Guţanu Alexandr în beneficiul statului taxa de stat ce urma a fi achitată la depunerea apelului în sumă de 2205 lei. La data de 07 aprilie 2015 Guţanu Alexandr a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18 februarie 2015, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel, cu menţinerea hotărîrii primei instanţe. În motivarea recursului a invocat că, instanţa de apel arbitrar a apreciat probele anexate la dosar şi a examinat pricina depăşind limitele cerinţelor şi a temeiurilor invocate de intimată.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. 2 (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. În conformitate cu art.433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este declarare prevăzut la art. 434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Conform art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Completul consideră că recursul a fost depus în termen or, din materialele pricinii nu poate fi stabilit cu certitudine momentul comunicării recurentului a deciziei contestate pentru a determina respectarea termenului de valorificare a recursului. Completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul declarat nu se încadrează în temeiurile prevăzute la normele de drept citate.

Argumentele invocate în recurs precum că, instanţa de apel arbitrar a apreciat probele anexate la dosar nu pot fi reţinute deoarece la caz nu s-a dovedit că instanţa de judecată a apreciat abuziv, după bunul plac, dar nu după intima convingere suportul probant anexat la materialele pricinii, cu încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură civilă. Nu pot fi reţinute nici argumentele invocate de recurent precum că, instanţa de apel a examinat pricina depăşind limitele cerinţelor şi temeiurilor invocate de intimată care poartă un caracter declarativ şi se combat ca rezultat al analizei pretenţiilor reflectate în cererea de chemare în judecată.

Astfel, instanţa de recurs notează că, recurentul nu a invocat niciun argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel. În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că “... art. 6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) Colegiul concluzionează că, din conţinutul cererii de recurs nu rezultă existenţa unuia din temeiurile legale de recurs.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul, că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Guţanu Alexandr ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 432, art. 433, art. 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Recursul declarat de Guţanu Alexandr se consideră inadmisibil.

3 Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat 4