2ra-2164/15 — Încasarea cheltuielilor

dosarul nr.2ra-2164/15 prima instanţă - V. Grosu instanţa de apel - N. Cernat, L. Bulgac, A. Pahopol ÎNCHEIERE 16 septembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Natalia Dîru, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Natalia Dîru împotriva Societății pe Acțiuni „Vitis Hînceşti” cu privire la încasarea cheltuielilor pentru procurarea medicamentelor, pentru efectuarea tratamentului cu ozonoterapie şi a drumului tur-retur, pentru consumul energiei electrice, pentru procurarea lemnelor, de transport, încasarea sumei pentru remunerarea unei persoane care îi va acorda ajutorul necesar şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 05 mai 2015, prin care a fost admis apelul declarat de Natalia Dîru, casată integral hotărîrea Judecătoriei Hîncești din 17 iulie 2013 și emisă o nouă hotărîre, prin care acțiunea a fost admisă parțial.

c o n s t a t ă La 05 octombrie 2012, Natalia Dîru a depus cerere de chemare în judecată împotriva SA „Vitis Hînceşti” cu privire la încasarea cheltuielilor pentru procurarea medicamentelor, pentru efectuarea tratamentului cu ozonoterapie şi a drumului tur-retur, pentru consumul energiei electrice, pentru procurarea lemnelor, de transport, încasarea sumei pentru remunerarea unei persoane care îi va acorda ajutorul necesar şi repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii, Natalia Dîru a menționat că la 31 ianuarie 1984, fiind angajată în calitate de muncitoare la fabrica de vinuri „Bozieni”, actualmente ca succesor în drepturi SA „Vitis Hînceşti”, din vina angajatorului, a suferit un accident de muncă, fapt care a fost constatat şi consemnat prin Actul de constatare a accidentului de muncă din 09 septembrie 1988. Astfel, invocă reclamanta că în rezultatul accidentului de muncă a devenit invalidă, iar în anul 2003, i s-a dat gradul II de invaliditate cu pierderea capacităţii de muncă de 65%. 1 Menţionează Natalia Dîru că potrivit indicațiilor medicului ea necesită permanent de o îngrijire din partea unei terţe persoane. Afirmă reclamanta că la momentul actual primește o pensie de invaliditate în mărime de 938 lei, care nu este suficientă pentru a supraviețui şi din care cauză este nevoită permanent să împrumute bani la procente de la alte persoane ca să procure medicamente şi alte bunuri necesare pentru ea.

Indică Natalia Dîru că pe parcursul anilor 2010 – 2011 a suportat cheltuieli: pentru procurarea medicamentelor în sumă de 11158, 97 lei; pentru consumul energiei electrice în sumă de 16 699, 61 lei; pentru procurarea a 15 metri ster de lemne în sumă de 5220 lei şi de transport în sumă de 1500 lei; pentru efectuarea tratamentului cu ozonoterapiei în sumă de 5020 lei şi a drumului tur-retur în mărime de 1344 lei. Declară Natalia Dîru că, fiind invalidă, ea necesită permanent de sprijin şi îngrijire din partea unei terţe persoane. Însă, nu dispune de posibilități financiare pentru a-şi permite faptul dat din care motive consideră să fie încasat din contul SA „VITIS” Hînceşti în beneficiul său cheltuielile pentru remunerarea unei terţe persoane care îi va acorda sprijinul şi ajutorul necesar în sumă totală de 108 000 lei pe un termen de 3 ani (a cîte 3000 lei lunar).

Totodată, menţionează reclamanta că din anul 2005 se judecă cu pîrîtul SA „Vitis Hînceşti”, unde practic permanent are cîştig de cauză. Concomitent, invocă Natalia Dîru că ea necesită de o operaţie chirurgicală de transplant de cornee la ochiul traumat, unde în instanțele anterioare de judecată a cerut să fie încasat din contul SA „Vitis Hînceşti”în beneficiul său a sume de 70 000 Euro pentru a-şi face această operație peste hotarele Republicii Moldova, însă, cerinţa dată a fost respinsă, la acel moment ea avînd gradul II de invaliditate, iar acum are gradul I de invaliditate. Din considerentele sus-vizate afirmă reclamanta că la moment are mari suferinţe fizice şi psihice.

Natalia Dîru solicită încasarea de la SA „Vitis Hînceşti” a cheltuielilor pentru procurarea medicamentelor în sumă de 11158, 97 lei; pentru consumul energiei electrice în sumă de 16 699, 61 lei; pentru procurarea a 15 metri ster de lemne în sumă de 5220 lei şi de transport în sumă de 1500 lei; cheltuielile pentru efectuarea tratamentului cu ozonoterapiei în sumă de 5020 lei şi a drumului tur-retur în mărime de 1344 lei; pentru remunerarea unei terţe persoane care îi va acorda sprijinul şi ajutorul necesar în sumă totală de 108 000 lei pe un termen de 3 ani (a cîte 3000 lei lunar) şi repararea prejudiciului moral în mărime de 150 0000 lei.

Ulterior, în cadrul şedinţei primei instanţe din 17 iulie 2013, Natalia Dîru a indicat că în anul 2012, i s-a dat gradul I de invaliditate cu pierderea capacităţii de muncă de 85% pe viaţă, se află într-o stare foarte grea atît fizică, cît şi materială, la momentul actual are nevoie de operaţie la ambii ochi, care se face doar peste hotarele RM. De asemenea, din cauza invalidităţii sale nu este în stare să muncească, avînd nevoie permanent de ajutor din parte unei terţe persoane (f.d. 171-172 Vol. I). Concomitent, Natalia Dîru a mai declarat că Actul de constatare a accidentului de muncă din 09 septembrie 1988 este legal şi a fost întocmit în conformitate cu prevederile legislaţiei muncii în vigoare la acel moment, explicînd că acesta a fost perfectat cu întîrziere dat fiind faptul că a aflat că trebuie să-i fie acordat grad de 2 invaliditate.

La întocmirea actului constatator a prezentat buletinul de boală. Iar, cît priveşte ordinul SA „Vitis Hînceşti” nr. 9 din 20 martie 2011 „Despre recunoaşterea nulă a actului accidentului de muncă în privinţa Nataliei Dîru din 09 septembrie 1988”, consideră că nu are valoare juridică, fiindcă nu a existat nici un temei legal de emitere a acestuia. Totodată, menționează că avînd o situaţie financiară precară a împrumutat la procente de la Gavriil Malanici suma de 1000 Euro cu o dobîndă lunară de 15%, căruia i-a restituit suma de bani cu dobîndă în mărime de 3100 Euro. Precum şi, de la această persoană a mai împrumutat în luna ianuarie 2011, suma de 2000 Euro cu o dobîndă lunară de 15%, care încă nu a fost restituită.

Astfel, Natalia Dîru a mai solicitat să fie încasat din contul SA „Vitis Hînceşti”în beneficiul său suma de 3100 Euro, împrumutată şi restituită cu dobîndă lui Gavriil Malanici, şi a sumei de 2000 Euro cu dobînda lunară de 15%, care nu a fost restituită. Prin hotărîrea Judecătoriei Hînceşti din 17 iulie 2013, acţiunea civilă a fost integral respinsă (f.d. 178-182 Vol. I). Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 16 aprilie 2014, a fost respins apelul declarat de Natalia Dîru şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Hînceşti din 17 iulie 2013 (f.d. 237-245 Vol. II). Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 10 decembrie 2014, a fost admis recursul declarat de Natalia Dîru, casată integral decizia Curții de Apel Chișinău din 16 aprilie 2014, pricina fiind restituită spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău (f.d.

15-22 Vol. III). Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 05 mai 2015, a fost admis apelul declarat de Natalia Dîru, casată integral hotărîrea Judecătoriei Hîncești din 17 iulie 2013 și emisă o nouă hotărîre, prin care acțiunea a fost admisă parțial. S-a încasat de la SA ”Vitis Hîncești” în beneficiul Nataliei Dîru cheltuielile pentru tratament în sumă de 11158,97 lei și cheltuieli pentru ozonoterapie în sumă de 5020 lei. În rest, acțiunea a fost respinsă. La 03 iulie 2015, Natalia Dîru a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea parțială a deciziei instanței de apel și emiterea unei noi hotărîri, prin care acțiunea să fie admisă integral.

Recurenta Natalia Dîru, în motivarea recursului a menționat că instanța de apel greșit a reținut informația precum că intimatul regulat efectuează achitările, fapt ce contravine materialelor cauzei, deoarece în instanța de apel a fost prezentată copia tabelului definitiv al creditorilor întreprinderii, care se află în proces de insolvabilitate și care confirmă existența datoriilor față de Natalia Dîru, fapt confirmat în ședința de judecată și de administratorul insolvabilității Ion Popa. Mai mult ca atît, reprezentantul intimatului a confirmat faptul că prin încheierea instanței de insolvabilitate au fost acceptate creanțele Nataliei Dîru față de intimat, formate din datoria pentru achitările perioadei precedente inițierii procedurii de insolvabilitate, acestea fiind admise de instanța de insolvabilitate.

De asemenea, a menționat că instanța de apel nu s-a expus asupra tuturor argumentelor invocate în cererea de apel. Prin cererea de recurs suplimentară, Natalia Dîru a invocat că instanța de apel a aplicat eronat normele de drept material. 3 Referitor la pretenția cu privire la încasarea remunerației unei terțe persoane care îi va acorda sprijin și ajutor necesar în sumă totală de 108000 lei pe un termen de 3 ani, instanța de apel neîntemeiat a respins-o, invocînd că nu a fost probată necesitatea unui astfel de ajutor. Or, conform certificatului din 17 octombrie 2011 emis de Consiliul Republican de Expertiză medicală a Vitalității, necesită călăuză permanentă de către o altă persoană. La fel consideră superficială motivarea deciziei instanței de apel referitor la faptul că nu a încercat pe parcursul acestor ani să soluționeze litigiul pe cale amiabilă.

Lichidatorul SA ”Vitis Hîncești”, Ion Popa, prin referința depusă a solicitat de a considera ca inadmisibil recursul declarat de Natalia Dîru. De asemenea, a menționat că nu poate fi considerat neîntemeiat argumentul recurentei precum că instanța de apel a reținut greșit informația privitor la faptul că intimatul efectuează regulat achitările accidentului și că acest fapt contravine materialelor cauzei. Or, contrar celor invocate de recurentă, la actele pricinii se conțin probe ce atestă achitarea Nataliei Dîru a pensiei de invaliditate și compensarea pagubei ca urmare a accidentului de muncă (f.d 194-199 Vol. I; f.d. 93 Vol. II; f.d. 145-148 Vol. I și f.d.

224-225 Vol. I). În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele cauzei rezultă că decizia instanței de apel a fost pronunțată la 07 mai 2015, astfel, recurenta s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 03 iulie 2015, în termen. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Natalia Dîru, nu se 4 încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, accesul la un tribunal în aspectul art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale cuprinde şi condiţiile în care poate fi atacată o hotărîre a unor instanţe de fond (Guerin versus Franţa).

Totodată, acest drept nu este absolut, iar marja de apreciere aparţine statului. Cu referire la caz, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că dreptul recurentului de acces la un tribunal în aspectul art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale nu este afectat. Astfel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Natalia Dîru ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de Natalia Dîru se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari 5