2ra-1066/14 — Cu privire la repararea prejudiciului

Dosarul nr.2ra-1066/14 prima instanţă: G. Lungu instanţa de apel: B. Bîrcă, M. Ciugureanu, M. Moraru ÎNCHEIERE 09 aprilie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Oleg Sternioală şi Tatiana Vieru examinând admisibilitatea recursului declarat de către Dîru Natalia în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Dîru Natalia împotriva societăţii pe acţiuni „Vitis-Hînceşti cu privire la încasarea prejudiciului material cauzat prin vătămarea integrităţii corporale în urma accidentului de muncă, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 noiembrie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de societatea pe acţiuni „Vitis-Hînceşti”, casată hotărîrea primei instanţe şi emisă o nouă hotărîre, c o n s t a t ă La 10 septembrie 2010, Natalia Dîru a depus cerere de chemare în judecată împotriva Societăţii pe Acţiuni „Vitis-Hînceşti” cu privire la încasarea prejudiciului material cauzat prin vătămarea integrităţii corporale în urma accidentului de muncă (f.d.1-2, vol. I). În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că la 31 ianuarie 1984, fiind angajată în calitate de muncitoare la fabrica de vin Societatea pe Acţiuni „Vitis- Hînceşti” din satul Bozieni raionul Hînceşti, a avut de suferit o traumă în urma unui accident de muncă.

Ca urmare a traumatismelor suportate, iniţial din anul 1990 i s-a acordat grupa a treia de invaliditate, ulterior a pierdut capacitatea de muncă în mărime de 65 % şi i-a fost acordat gr.II de invaliditate. Susţine reclamanta că în repetate rânduri a solicitat Societăţii pe Acţiuni „Vitis-Hînceşti” încasarea garanţiilor sociale ce i se cuvin, însă a primit doar o parte din aceste garanţii sociale. Menţionează reclamanta că în virtutea faptului, că şi-a pierdut capacitatea de muncă, la moment starea sănătăţii este agravată. Nu dispune de surse de existenţă, de casă, în permanenţă necesită ajutor fizic din partea altor persoane responsabilă. Consideră reclamanta că vinovat de toate cele enunţate mai sus este Societatea pe Acţiuni „Vitis-Hînceşti”, pentru faptul că nu i-a asigurat condiţii corespunzătoare pentru normele de protecţie a muncii.

Invocă reclamanta că starea sănătăţii s-a agravat la ochiul drept vederea este zero şi are nevoie de transplant de cornee, iar la ochiul sting vederea este 0,01 şi necesită tratament în dinamică. Ea nu dispune de posibilităţi financiare pentru a-şi procura medicamentele necesare. Cere Natalia Dîru încasarea din contul Societăţii pe Acţiuni „Vitis-Hînceşti” în beneficiul său a cheltuielilor pentru tratament în sumă de 21570,09 lei; a cheltuielilor de tratament cu anticipaţie pe un termen de 3 ani în sumă de 100 000 lei dintre care: două proceduri pe an de ozono terapie - 10 040 lei pentru trei ani - 30 120 lei; drum tur-retur Chişinău-Bozieni pe an 2856 lei, pentru trei ani-8568,0 lei; drum tur-retur satul Bozieni - Hînceşti pe trei ani 9600 lei şi cheltuieli pentru procurarea medicamentelor pe trei ani în sumă de 51 712 lei.

La 20 octombrie 2010, Natalia Dîru a depus cerere de chemare în judecată împotriva Societăţii pe Acţiuni „Vitis-Hînceşti” cu privire la încasarea prejudiciului material cauzat prin vătămarea integrităţi corporale în urma accidentului de muncă, solicitând încasarea din contul Societăţii pe Acţiuni „Vitis- Hînceşti” în beneficiul său a cheltuielilor anticipate pentru efectuarea transplantului de cornee peste hotare în sumă de 65 000 Euro şi cheltuielile pentru transport în sumă de 10 000 Euro (f.d.1-2, vol. II). În motivarea acţiunii Dîru Natalia a menţionat că în urma accidentului de muncă, starea sănătăţii s-a agravat, iar la moment necesită să fie operată şi anume: transplant de corneea a ochiului drept, iar ochiul stîng necesită tratament costisitor.

Susţine că operaţie dată se efectuează numai la Germania, iar ca dovadă a costului procedurii anexează factura proforma nr. 20101004 în care este indicat devizul de cheltuieli. Mai menţionează că suma care necesită pentru operaţie este destul de mare pentru un invalid, iar medicii au preîntâmpinat-o că în caz dacă nu v-a fi operată, v-a rămâne oarbă.

Prin încheierea Judecătoriei Hînceşti din 10 ianuarie 2011, cererea de chemare în judecată depusă de către Dîru Natalia împotriva societăţii pe acţiuni „Vitis-Hînceşti” cu privire la încasarea cheltuielilor suportate în sumă de 21 570,09 lei şi suma de 100 000 lei cheltuieli necesare pentru tratament şi acţiunea depusă de către Dîru Natalia împotriva societăţii pe acţiuni „Vitis-Hînceşti” cu privire la încasarea sumei de 65 000 euro costul operaţiei şi suma de 10 000 euro cheltuieli curente şi costul drumului tur-retur, au fost conexate (f.d.49-50, vol. I). La 18 aprilie 2011, Dîru Natalia, prin susţinerile-verbale depuse la materialele pricinii a solicitat încasarea din contul societăţii pe acţiuni „Vitis- Hînceşti” suma de 21 570,09 lei cheltuieli pentru tratament, suma de 100 000 lei cheltuieli pentru tratament cu anticipaţie şi suma de 75 000 euro cheltuieli cu anticipaţie pentru efectuarea transplantului de cornee (f.d.144-148).

Prin încheierea Judecătoriei Hînceşti din 27 aprilie 2011, procesul în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de către Dîru Natalia împotriva societăţii pe acţiuni „Vitis-Hînceşti” cu privire la încasarea sumei de 65 000 euro costul operaţiei şi suma de 10 000 euro cheltuieli curente şi costul drumului tur-retur, s-a încetat în temeiul art. 265 lit. b) CPC (f.d.151-153, vol. I). Prin hotărîrea Judecătoriei Hînceşti din 27 aprilie 2011, acţiunea depusă de către Dîru Natalia împotriva societăţii pe acţiuni „Vitis-Hînceşti” cu privire la încasarea cheltuielilor suportate în sumă de 21 570,09 lei şi suma de 100 000 lei cheltuieli necesare pentru tratament, a fost admisă parţial.

S-a încasat din contul societăţii pe acţiuni „Vitis-Hînceşti” în beneficiul Nataliei Dîru suma de 21 750,09 lei cu titlu de cheltuieli de tratament. În rest pretenţiile au fost respinse. S-a încasat din contul societăţii pe acţiuni „Vitis-Hînceşti” în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 647 lei /f.d.154-164, vol. I). Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 26 octombrie 2011, a fost admis apelul declarat de către Dîru Natalia, casate hotărîrea Judecătoriei Hînceşti din 27 aprilie 2011 şi încheierea Judecătoriei Hînceşti din 27 aprilie 2011 cu remiterea pricinii la rejudecare în prima instanţă (f.d.179-183, vol. I). Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 29 mai 2012, pricina civilă la cererea Nataliei Dîru împotriva societăţii pe acţiuni „Vitis-Hînceşti” cu privire la repararea prejudiciului, a fost strămutată spre judecare în fond la Judecătoria Ialoveni (f.d.61, vol. II).

Prin hotărîrea Judecătoriei Ialoveni din 03 decembrie 2012, au fost admise pretenţiile înaintate de către Dîru Natalia integral. S-a încasat din contul societăţii pe acţiuni „Vitis-Hînceşti” în beneficiul Nataliei Dîru suma de 21 570,09 lei cheltuieli suportate pentru tratament, suma de 100 000 lei cheltuieli pentru tratament cu anticipaţie, iar în total suma de 121 570,09 lei, cît şi suma de 65 000 euro ca cheltuieli anticipate pentru efectuarea transplantului de cornee peste hotare şi suma de 10 000 euro ca cheltuieli de transport şi curente, iar în total suma de 75 000 euro. S-a încasat din contul societăţii pe acţiuni „Vitis-Hînceşti” în beneficiul statului suma de 39 647 lei taxa de stat (f.d.85, 89-90, vol. II).

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 noiembrie 2013, a fost admis apelul declarat de către societatea pe acţiuni „Vitis-Hînceşti”, casată hotărîrea Judecătoriei Ialoveni din 03 decembrie 2012 şi emisă o nouă hotărîre prin care a fost respinsă cererea de chemare în judecată depusă de către Dîru Natalia (f.d.191- 195, vol. II). La 29 ianuarie 2014, Dîru Natalia a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 noiembrie 2013, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel cu menţinerea hotărîrii primei instanţe. În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

La 10 decembrie 2013, Curtea de Apel Chişinău a expediat în adresa părţilor copia deciziei instanţei de apel (f.d.196). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul depus în termen, deoarece la materialele pricinii nu sunt date cînd a fost recepţionată copia deciziei instanţei de apel de către recurent. Recurenta, Dîru Natalia în motivarea recursului a indicat că instanţa de apel a aplicat eronat normele de drept material, nu a luat în consideraţie argumentele expuse în motivarea pretenţiilor, nu s-a implicat în examinarea multiaspectuală a pricinii şi drept consecinţă a emis o decizie ilegală. Examinînd temeiurile admisibilităţii recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. La 25 februarie 2014, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa societăţii pe acţiuni „Vitis-Hînceşti” cererea de recurs depusă de către Dîru Natalia cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei. Prin referinţa depusă la 08 aprilie 2014, de către societatea pe acţiuni „Vitis- Hînceşti”, s-a solicitat ca recursul declarat de către Dîru Natalia să fie considerat inadmisibil.

În conformitate cu art.439 alin.(3) Codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 alin. (1) Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate, iar alineatul (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Colegiul menţionează că, Dîru Natalia, în cererea de recurs nu a invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art.432 alin.(2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Completul judiciar indică că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenţei CEDO că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursului care sînt similare argumentelor invocate în instanţa de apel, au fost verificate minuţios, la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Dîru Natalia, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Dîru Natalia se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecător Svetlana Novac Judecătorii Oleg Sternioală Tatiana Vieru