2ra-2788/14 — Încasarea cheltuielilor pentru procurarea medicamentelor, în urma efectuării tratamentului cu ozonoterapie şi a drumului tur-retur, pentru consumul energiei electrice, pentru procurarea lemnelor, de transport, încasarea sumei pentru remunerarea unei persoane care îi va acorda ajutorul necesar şi repararea prejudiciului moral

Prima instanţă, Jud. Hînceşti: V. Grosu dosarul nr. 2ra-2788/14 Instanţa de apel, Curtea de Apel Chişinău: jud. V. Pruteanu, A. Minciuna, Iu. Cimpoi DECIZIE 10 decembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecător: Valeriu Doagă Judecătorii: Ala Cobăneanu Sveatoslav Moldovan Nadejda Toma Vera Macinskaia examinînd, fără citarea părţilor, recursul declarat de Dîru Natalia, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Nataliei Dîru împotriva SA „VITIS” Hînceşti cu privire la încasarea cheltuielilor: pentru procurarea medicamentelor, pentru efectuarea tratamentului cu ozonoterapie şi a drumului tur-retur, pentru consumul energiei electrice, pentru procurarea lemnelor, de transport, încasarea sumei pentru remunerarea unei persoane care îi va acorda ajutorul necesar şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 16 aprilie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Dîru Natalia şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Hînceşti din 17 iulie 2013, prin care acţiunea civilă a fost integral respinsă, c o n s t a t ă La 05 octombrie 2012, Natalia Dîru a depus o cerere de chemare în judecată împotriva SA „VITIS” Hînceşti cu privire la încasarea cheltuielilor: pentru procurarea medicamentelor, pentru efectuarea tratamentului cu ozonoterapie şi a drumului tur-retur, pentru consumul energiei electrice, pentru procurarea lemnelor, de transport,

încasarea sumei pentru remunerarea unei persoane care îi va acorda ajutorul necesar şi repararea prejudiciului moral. În motivarea acţiunii civile Dîru Natalia a indicat că la 31 ianuarie 1984, fiind angajată în calitate de muncitoare la fabrica de vinuri „Bozieni”, actualmente ca succesor în drepturi SA „VITIS” Hînceşti, din vina angajatorului, a suferit un accident de muncă, fapt care a fost constatat şi consemnat prin Actul de constatare a accidentului de muncă din 09 septembrie 1988. Astfel, invocă reclamanta că în rezultatul accidentului de muncă a devenit invalidă, iar în anul 2003, i s-a dat gradul II de invaliditate cu pierderea capacităţii de muncă de 65%. Menţionează Dîru Natalia că potrivit indicaţiilor medicului ea necesită permanent de o îngrijire din partea unei terţe persoane.

Afirmă reclamanta că la momentul actual primeşte o pensie de invaliditate în mărime de 938 lei, care nu este suficientă pentru a supravieţui şi din care cauză este 1 nevoită permanent să împrumute bani la procente de la alte persoane ca să procure medicamente şi alte bunuri necesare pentru ea. Indică Dîru Natalia că pe parcursul anilor 2010 – 2011 a suportat cheltuieli: pentru procurarea medicamentelor în sumă de 11158, 97 lei; pentru consumul energiei electrice în sumă de 16 699, 61 lei; pentru procurarea a 15 metri ster de lemne în sumă de 5220 lei şi de transport în sumă de 1500 lei; pentru efectuarea tratamentului cu ozonoterapiei în sumă de 5020 lei şi a drumului tur-retur în mărime de 1344 lei.

Declară Dîru Natalia că, fiind invalidă, ea necesită permanent de sprijin şi îngrijire din partea unei terţe persoane. Însă, nu dispune de posibilităţi financiare pentru a-şi permite faptul dat din care motive consideră să fie încasat din contul SA „VITIS” Hînceşti în beneficiul său cheltuielile pentru remunerarea unei terţe persoane care îi va acorda sprijinul şi ajutorul necesar în sumă totală de 108 000 lei pe un termen de 3 ani (a cîte 3000 lei lunar). Totodată, menţionează reclamanta că din anul 2005 se judecă cu pîrîtul SA „VITIS” Hînceşti, unde practic permanent are cîştig de cauză.

Concomitent, invocă Dîru Natalia că ea necesită de o operaţie chirurgicală de transplant de cornee la ochiul traumat, unde în instanţele anterioare de judecată a cerut să fie încasat din contul SA „VITIS” Hînceşti în beneficiul său a sume de 70 000 Euro pentru a-şi face această operaţi peste hotarele RM, însă, cerinţa dată a fost respinsă, la acel moment ea avînd gradul II de invaliditate, iar acum are gradul I de invaliditate. Din considerentele sus-vizate afirmă reclamanta că la moment are mari suferinţe fizice şi psihice.

Astfel, cere Dîru Natalia să fie încasat din contul SA „VITIS” Hînceşti în beneficiul său cheltuielile: pentru procurarea medicamentelor în sumă de 11158, 97 lei; pentru consumul energiei electrice în sumă de 16 699, 61 lei; pentru procurarea a 15 metri ster de lemne în sumă de 5220 lei şi de transport în sumă de 1500 lei; cheltuielile pentru efectuarea tratamentului cu ozonoterapiei în sumă de 5020 lei şi a drumului tur- retur în mărime de 1344 lei; pentru remunerarea unei terţe persoane care îi va acorda sprijinul şi ajutorul necesar în sumă totală de 108 000 lei pe un termen de 3 ani (a cîte 3000 lei lunar) şi repararea prejudiciului moral în mărime de 150 0000 lei.

Ulterior, în cadrul şedinţei primei instanţe din 17 iulie 2013, reclamanta Dîru Natalia a indicat că în anul 2012, i s-a dat gradul I de invaliditate cu pierderea capacităţii de muncă de 85% pe viaţă, se află într-o stare foarte grea atît fizică, cît şi materială, la momentul actual are nevoie de operaţie la ambii ochi, care se face doar peste hotarele RM. De asemenea, din cauza invalidităţii sale nu este în stare să muncească, avînd nevoie permanent de ajutor din parte unei terţe persoane. Concomitent, Dîru Natalia a mai declarat că Actul de constatare a accidentului de muncă din 09 septembrie 1988 este legal şi a fost întocmit în conformitate cu prevederile legislaţiei muncii în vigoare la acel moment, explicînd că acesta a fost perfectat cu întîrziere dat fiind faptul că a aflat că trebuie să-i fie acordat grad de invaliditate.

La întocmirea actului constatator a prezentat buletinul de boală. Iar, cît priveşte ordinul SA „VITIS” Hînceşti nr. 9 din 20 martie 2011 „Despre recunoaşterea nulă a actului accidentului de muncă în privinţa Nataliei Dîru din 09 septembrie 1988”, consideră că nu are valoare juridică, fiindcă nu a existat nici un temei legal de emitere al acestuia. Totodată, invocînd reclamanta că avînd o situaţie financiară precară a împrumutat la procente de la Malanici Gavriil suma de 1000 Euro cu o dobîndă lunară de 15%, căruia i-a restituit suma de bani cu dobîndă în mărime de 3100 Euro. Precum şi, de la 2 această persoană a mai împrumutat în luna ianuarie 2011, suma de 2000 Euro cu o dobîndă lunară de 15%, care încă nu a fost restituită.

Astfel, Dîru Natalia a mai solicitat să fie încasat din contul SA „VITIS” Hînceşti în beneficiul său suma de 3100 Euro, împrumutată şi restituită cu dobîndă lui Malanici Gavriil, şi a sumei de 2000 Euro cu dobînda lunară de 15%, care nu a fost restituită. Prin hotărîrea Judecătoriei Hînceşti din 17 iulie 2013, acţiunea civilă a fost integral respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 16 aprilie 2014, a fost respins apelul declarat de Dîru Natalia şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Hînceşti din 17 iulie 2013. La 18 iulie 2014, Natalia Dîru a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerînd admiterea recursului, casarea atît a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 16 aprilie 2014, cît şi a hotărîrii Judecătoriei Hînceşti din 17 iulie 2013 cu emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie integral admisă.

Ulterior, la 07 noiembrie 2014, Natalia Dîru a declarat un recurs suplimentar împotriva deciziei instanţei de apel, invocînd aceleaşi solicitări. În motivarea recursului a invocat că nu este de acord atît cu decizia instanţei de apel, cît şi cu hotărîrea primei instanţe, deoarece instanţele anterioare de judecată nu au constatat şi nu au elucidat pe deplin toate circumstanţele pricinii, precum şi, concluziile acestora vin în contradicţie cu circumstanţele pricinii, fapt ce a adus la încălcarea esenţială şi aplicarea eronată a normelor de drept material.

În special, într-u argumentarea poziţiei date recurenta a indicat că instanţele judecătoreşti precedente în motivare actelor sale judecătoreşti de dispoziţie nu s-au expus asupra temeiniciei pretenţiilor înaintate de către ea, dar s-au expus detaliat asupra modalităţii de cercetare a accidentului de muncă, astfel, obiect al cercetării judecătoreşti, constituind legalitatea întocmirii Actului de constatare a accidentului de muncă din 09 septembrie 1988, prezentat de către ea în susţinerea pretenţiilor sale. În conformitate cu art. 434 alin. (1) şi alin. (2) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei contestate recurenta a primit-o la 26 mai 2014, fapt ce se confirmă prin recipisă semnată de către aceasta (f. d. 253, vol. II). Astfel, instanţa de recurs consideră că Dîru Natalia s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen (f.d. 1, vol. III). Prin încheierea completului din 3 judecători ai Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie din 12 noiembrie 2014, a fost considerat admisibil recursul declarat de Dîru Natalia, şi transmis în completul din 5 judecători ai Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, spre examinarea fondului recursului.

Conform art. 441 CPC, în cazul în care recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului. Potrivit art. 442 alin. (1) şi alin. (2) CPC, judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanţa verifică, în limitele invocate în recurs şi în baza referinţei depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără a administra noi dovezi. Instanţa de recurs este obligată să se pronunţe asupra tuturor motivelor invocate în recurs. Prin prisma art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

3 Examinînd legalitatea actului de dispoziţie atacat, prin prisma argumentelor invocate în cererea de recurs şi a materialelor din dosar, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Dîru Natalia este întemeiat şi urmează a fi admis, casată decizia instanţei de apel şi restituită pricina spre rejudecare în instanţa de apel, din următoarele considerente. În conformitate cu prevederile art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs.

Prin prisma art. 130 alin. (1), alin. (3) – alin. (5) CPC, instanţa judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea multiaspectuală, completă, nepărtinitoare şi nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblu şi interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege. Fiecare probă se apreciază de instanţă privitor la pertinenţa, admisibilitatea, veridicitatea ei, iar toate probele în ansamblu, privitor la legătura lor reciprocă şi suficienţa pentru soluţionarea pricinii. Ca rezultat al aprecierii probelor, instanţa judecătorească este obligată să reflecte în hotărîre motivele concluziilor sale privind admiterea unor probe şi respingerea altor probe, precum şi argumentarea preferinţei unor probe faţă de altele.

Proba este declarată ca fiind veridică dacă instanţa constată prin cercetare şi comparare cu alte probe datele pe care le conţine corespund realităţii. În conformitate cu prevederile art. 1418 alin. (1) şi alin. (3) din Codul civil, în caz de vătămare a integrităţii corporale sau de altă vătămare a sănătăţii, autorul prejudiciului are obligaţia să compenseze persoanei vătămate salariul sau venitul ratat din cauza pierderii sau reducerii capacităţii de muncă, precum şi cheltuielile suportate în legătură cu vătămarea sănătăţii - de tratament, de alimentaţie suplimentară, de protezare, de îngrijire străină, de cumpărarea unui vehicul special, de reciclare profesională etc. La determinarea salariului nerealizat (venitului ratat) nu se iau în considerare pensia de invaliditate, stabilită persoanei vătămate în legătură cu vătămarea integrităţii corporale sau cu o altă vătămare a sănătăţii şi nici alte indemnizaţii sau sume, plătite pe linia asigurărilor sociale de stat.

Conform art. 1420 alin. (1) – alin. (3) din Codul civil, plata despăgubirilor pentru prejudiciul cauzat prin vătămare a integrităţii corporale sau prin altă vătămare a sănătăţii ori prin deces se efectuează în rate. Compensarea cheltuielilor ce vor fi suportate din cauza vătămării integrităţii corporale sau altei vătămări a sănătăţii poate fi stabilită cu anticipaţie, în baza avizului organului medical abilitat, inclusiv pentru achitarea prealabilă a serviciilor şi bunurilor necesare, ca foaie la sanatoriu, bilete de călătorie, mijloace speciale de transport, etc. La cererea persoanei îndreptăţite de a primi despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin vătămare a integrităţii corporale sau prin altă vătămare a sănătăţii ori prin deces, instanţa de judecată poate stabili, dacă există motive întemeiate, ţinînd cont de posibilităţile persoanei responsabile, achitarea despăgubirilor în formă de plată unică pentru o perioadă de cel mult 3 ani.

Potrivit art. 1422 alin. (1) şi alin. (2) din Codul civil, în cazul în care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral (suferinţe psihice sau fizice) prin fapte ce atentează la drepturile ei personale nepatrimoniale, precum şi în alte cazuri prevăzute de legislaţie, instanţa de judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la reparaţia prejudiciului prin echivalent bănesc. Prejudiciul moral se repară indiferent de existenţa şi întinderea prejudiciului patrimonial, dar se încasează doar o singură dată. 4 Reieşind din prevederile legale sus-citate, recurenta-reclamant Dîru Natalia a înaintat prezenta acţiune civilă, solicitînd să fie încasat din contul SA „VITIS” Hînceşti în beneficiul său cheltuielile: pentru procurarea medicamentelor în sumă de 11158, 97 lei (f.d.

20-29, vol. I; f.d. 1-10, vol. II); pentru consumul energiei electrice în sumă de 16 699, 61 lei (f.d. 4-18, 35-36, 111-118, vol. I; f.d. 16-57, vol. II); pentru procurarea a 15 metri ster de lemne în sumă de 5220 lei (f.d. 19, vol. I; f.d. 14, vol. II) şi de transport în sumă de 1500 lei (f.d. 34, vol. I; f.d. 1a-1b, vol. II); cheltuielile pentru efectuarea tratamentului cu ozonoterapiei în sumă de 5020 lei (f.d. 30, vol. I) şi a drumului tur- retur în mărime de 1344 lei; pentru remunerarea unei terţe persoane care îi va acorda sprijinul şi ajutorul necesar în sumă totală de 108 000 lei pe un termen de 3 ani (a cîte 3000 lei lunar) şi repararea prejudiciului moral în mărime de 150 0000 lei.

Precum şi, suplimentar a mai cerut să fi încasat din contul SA „VITIS” Hînceşti în beneficiul său suma de 3100 Euro, împrumutată şi restituită cu dobîndă lui Malanici Gavriil (f.d. 119, vol. I), şi a sumei de 2000 Euro cu dobînda lunară de 15%, care nu a fost restituită (f.d. 120-121, 122 vol. I). Din materialele dosarului rezultă că la 31 ianuarie 1984, Dîru Natalia, fiind angajată în calitate de muncitoare la fabrica de vinuri „Bozieni”, actualmente ca succesor în drepturi SA „VITIS” Hînceşti, din vina angajatorului, a suferit un accident de muncă, fapt care a fost constatat şi consemnat prin Actul de constatare a accidentului de muncă din 09 septembrie 1988 (f.d. 31, vol. I). În rezultatul accidentului de muncă Natalia Dîru a devenit invalidă, iar la 04 decembrie 1990 acesteia i-a fost atribuit gradul III de invaliditate cu pierderea capacităţii de muncă de 40 % (f.d.

62, 233, vol. I). La situaţia din 11 decembrie 2003, Nataliei Dîru i s-a acordat gradul II de invaliditate cu pierderea capacităţii de muncă de 65% (f.d. 232, 234-244, vol. I ). Iar, la data de 16 octombrie 2012, recurentei i s-a acordat gradul I de invaliditate cu pierderea capacităţii de muncă de 85%, pe viaţă (f. d. 63-64, vol. I; f.d. 71, vol. II). Este de menţionat faptul că pînă la momentul actual SA „VITIS” Hînceşti continuă să-şi onoreze obligaţiunile patrimoniale faţă de CNAS prin achitarea Nataliei Dîru a pensiei de invaliditate ca urmare a accidentului de muncă (f.d. 194-199, vol. I; f.d. 93, vol. II). Precum şi, lunar intimatul continuă să-i achite Nataliei Dîru compensarea pagubei în legătură cu accidentul de muncă (f.d.

145-148, 224-225, vol. I). Potrivit art. 239 CPC, hotărîrea judecătorească trebuie să fie legală şi întemeiată. Instanţa îşi întemeiază hotărîrea numai pe circumstanţele constatate nemijlocit de instanţă şi pe probele cercetate în şedinţa de judecată. Conform art. 373 alin. (1) – alin. (2) şi alin. (4) CPC, instanţa de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referinţelor şi obiecţiilor înaintate, legalitatea şi temeinicia hotărîrii atacate în ceea ce priveşte constatarea circumstanţelor de fapt şi aplicarea legii în prima instanţă. În limitele apelului, instanţa de apel verifică circumstanţele şi raporturile juridice stabilite în hotărîrea primei instanţe, precum şi cele care nu au fost stabilite, dar care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, apreciază probele din dosar şi cele prezentate suplimentar în instanţă de apel de către participanţii la proces.

Instanţa de apel nu este legată de motivele apelului privind legalitatea hotărîrii primei instanţe, ci este obligată să verifice legalitatea hotărîrii în întregul ei. În conformitate cu prevederile art. 281 alin. (1) şi alin. (2) lit. g) CPC, instanţa judecătorească constată faptele de care depinde apariţia, modificarea sau încetarea drepturilor personale sau reale ale persoanei fizice şi ale organizaţiilor. Instanţa judecă pricinile în care i se cere să constate producerea unui accident.

5 Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că este eronată concluzia instanţei de apel precum că: Actul de constatare din 09 septembrie 1988 privind accidentul de muncă din 31 ianuarie 1984 este contrar normelor legale şi este nul, şi nu poate fi pus la baza admiterii prezentei acţiuni, deoarece constatarea faptelor de care depinde apariţia, modificarea sau încetarea drepturilor personale sau reale ale persoanei fizice şi ale organizaţiilor se face doar de către instanţa judecătorească în procedură specială prevăzută de Capitolul XXIII art. 281 alin. (1) şi alin. (2) lit. g) CPC, iar referitor la anularea Actului de constatare a unui fapt se face de către instanţa judecătorească în procedură contencioasă prevăzută de Codul de procedură civilă.

Respectiv, instanţa de recurs apreciază critic ordinul nr. 9 din 28 martie 2011, emis de către SA „VITIS” Hînceşti „Despre recunoaşterea nulă a actului accidentului de muncă în privinţa Nataliei Dîru din 09 septembrie 1988”, deoarece acesta a fost emis contrar prevederilor legale sus-citate (f.d. 87, vol. I). Mai mult decît atît, instanţa de apel nu a verificat şi acel fapt că la materialele dosarului au fost anexate un şir de hotărîri judecătoreşti definitive şi irevocabile potrivit cărora Actul de constatare a accidentului de muncă din 09 septembrie 1988, a stat la baza temeiniciei pretenţiilor Nataliei Dîru în cauzele respective, şi anume: - Hotărîrea Judecătoriei r-l Hînceşti din 11 octombrie 2005, prin care a fost admisă parţial acţiunea.

A fost încasat din contul SA „VITIS” Hînceşti în beneficiul Nataliei Dîru prejudiciul material în sumă de 30 461, 9 lei. În rest, acţiunea a fost respinsă (f.d. 163, vol. II); - Hotărîrea Judecătoriei Hînceşti din 13 martie 2008, (care a fost menţinută prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 septembrie 2008, decizia Curţii Supreme de Justiţie din 17 decembrie 2008 şi încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 25 martie 2009), prin care a fost parţial admisă acţiunea. A fost încasat din contul SA „VITIS” Hînceşti în beneficiul Nataliei Dîru cheltuielile de tratament în mărime de 39 442, 34 lei şi prejudiciul moral în mărime de 100 000 lei. În rest, acţiunea a fost respinsă (f.d. 164, 169-176, vol. II); - Hotărîrea Judecătoriei Hînceşti din 13 februarie 2009, (care a fost menţinută prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 mai 2009 şi decizia Curţii Supreme de Justiţie din 14 octombrie 2009), prin care acţiunea a fost parţial admisă.

A fost încasat din contul SA „VITIS” Hînceşti în beneficiul Nataliei Dîru suma de bani în mărime totală de 21 487 lei, constituită din: 9742 lei cu titlu de cheltuieli de anticipaţie pe o perioadă de un an pentru administrarea tratamentului cu soluţie ozonizată, inclusiv, cheltuielile de drum tur-retur în sumă de 2352 lei; 5700 lei cu titlu de cheltuieli cu anticipaţie pe o perioadă de un an pentru procurarea biletului de tratament sanatorial la staţiunea „CODRU” Călăraşi, inclusiv, cheltuielile de deplasare tur-retur în sumă de 300 lei; 3200 lei cu titlu de cheltuieli de drum necesare pentru deplasarea la spitalul raional Hînceşti cu anticipaţie pentru perioadă de un an; 2845 lei cu titlu de cheltuieli deja suportate pentru tratamentul cu soluţie ozonizată, inclusiv, 882 lei cheltuieli de deplasare tur-retur (f.d.

177-180, 181-184, vol. II); - Hotărîrea Judecătoriei Hînceşti din 15 decembrie 2010, (care a fost menţinută prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 02 iunie 2011 şi prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 17 noiembrie 2011), prin care a fost parţial admisă acţiunea. A fost încasat din contul SA „VITIS” Hînceşti în beneficiul Nataliei Dîru suma de 21210, 70 lei cu titlu de cheltuieli de tratament. În rest, pretenţiile au fost respinse (f.d. 187-195, 196- 197, 198-202, vol. II); 6 Prin urmare, reieşind din prevederile art. 123 alin. (2) CPC, faptele stabilite printr- o hotărîre judecătorească irevocabilă într-o pricină civilă soluţionată anterior în instanţa de drept comun sau în instanţă specializată sunt obligatorii pentru instanţa care judecă pricina şi nu se cer a fi dovedite din nou şi nici nu pot fi contestate la judecarea unei alte pricini civile la care participă aceleaşi persoane.

Astfel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că dat fiind faptul că prin hotărîrile judecătoreşti sus-vizate, definitive şi irevocabile, au fost deja dovedite circumstanţele, (care sunt expuse şi în prezentul litigiu, şi anume că la 31 ianuarie 1984, Dîru Natalia, fiind angajată în calitate de muncitoare la fabrica de vinuri „Bozieni”, actualmente ca succesor în drepturi SA „VITIS” Hînceşti, din vina angajatorului, a suferit un accident de muncă, fapt care a fost constatat şi consemnat prin Actul de constatare a accidentului de muncă din 09 septembrie 1988), rezultă că acestea nu se cer a fi dovedite din nou şi nici nu pot fi contestate la judecarea prezentei pricini civile la care participă aceleaşi părţi.

Instanţa de recurs reiterează că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, prezumă dreptul la o hotărîre şi a deciziei motivate. Motivarea este o parte a hotărîrii în care instanţa judecătorească în mod obligatoriu îşi expune concluziile formulate în privinţa cauzei deferite spre soluţionare.

Potrivit unei jurisprudenţe constante degajate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, pronunţarea de către instanţele judecătoreşti a unor hotărîri motivate constituie una dintre garanţiile dreptului fundamental la un proces echitabil şi acesta presupune obligaţiunea instanţei judecătoreşti de a se expune în hotărîri asupra tuturor cerinţelor acţiunii, precum şi, argumentelor invocate de către părţi întru admiterea sau respingerea acestora (cauza Garcia Ruiz vs. Spania, hotărîrea din 21 ianuarie 1999). Se reţine că actul judecătoresc trebuie să corespundă tuturor normelor de drept, să fie clar, înţeles de părţile implicate în litigiu şi să răspundă în mod sigur şi expres la toate cererile şi obiecţiile formulate de către părţi (principiul nr. 6 al Recomandării nr. R (84)5 privind principiile de procedură civilă menite pentru ameliorarea funcţionării justiţiei, adoptată la 28 februarie 1984 de Comitetul Miniştrilor al Consiliului Europei), ceea ce la cazul prezentei speţe este lipsă.

Or, principiul procesului echitabil reclamă că hotărîrea să fie motivată, justiţiabilul avînd posibilitatea să cunoască motivele care l-au făcut pe judecător să adopte una sau altă soluţie şi să le conteste dacă sistemul prevedea o cale de atac împotriva acestei hotărîri, lipsa motivării unei decizii judiciare, punînd în pericol dreptul la un proces echitabil (cauza Kaufman vs. Belgia, 1986). Prin urmare, instanţele judecătoreşti sunt obligate să-şi motiveze soluţiile şi concluziile, să furnizeze toate răspunsurile la întrebările care sunt pertinente pentru rezultatul procesului şi necesită un răspuns special în hotărîre.

În cazul în care instanţa de judecată se abţine de a da un răspuns special şi explicit în cele mai importante întrebări, fără a acorda părţii care a formulat-o posibilitatea de a şti dacă acest mijloc de apărare a fost neglijat sau respins, acest fapt se va considera o încălcare a art. 6§1 din CEDO (cauza Hiro Balani vs. Spania, 1994). Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că s-a constatat o eroare judiciară, care nu poate fi corectată de către instanţa de recurs, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a casa integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 16 7 aprilie 2014 şi de a restitui prezenta pricină civilă la rejudecare în instanţa de apel, în alt complet de judecători.

La rejudecarea pricinii, instanţa de apel urmează să ţină cont de cele menţionate mai sus, pronunţînd o hotărîre legală şi întemeiată, respectînd dreptul garantat al părţilor la un proces echitabil. În conformitate cu prevederile art. 442, art. 444, art. 445 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se admite recursul declarat de către Dîru Natalia.

Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 16 aprilie 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Nataliei Dîru împotriva SA „VITIS” Hînceşti cu privire la încasarea cheltuielilor: pentru procurarea medicamentelor, în urma efectuării tratamentului cu ozonoterapie şi a drumului tur-retur, pentru consumul energiei electrice, pentru procurarea lemnelor, de transport, încasarea sumei pentru remunerarea unei persoane care îi va acorda ajutorul necesar şi repararea prejudiciului moral, cu restituirea pricinii civile spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, în alt complet de judecători. Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ala Cobăneanu Sveatoslav Moldovan Nadejda Toma Vera Macinskaia 8