2rc-570/15 — Intentarea procesului de insolvabilitate

prima instanţă: A. Minciună dosar nr. 2rc-570/15 DECIZIE 16 septembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul: Iulia Sîrcu Judecătorii: Iuliana Oprea Iurie Bejenaru examinînd recursul declarat de creditorul Cheltuiala Valentina, la cererea introductivă depusă de Firma de Producţie şi Comerţ „Uzor-Art” Societate cu Răspundere Limitată privind intentarea procesului de insolvabilitate,, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 22 decembrie 2014, prin care a fost declarată ca tardivă şi restituită contestaţia depusă de Valentina Cheltuiala, c o n s t a t ă La 07 august 2012 FPC „Uzor-Art” SRL a depus cerere introductivă cu privire la intentarea în privinţa sa a procesului de insolvabilitate.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 24 august 2012, s-a admis spre examinare cererea introductivă depusă, fiind numit în calitate de administrator provizoriu SRL „Găină Natalia”. Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 02 septembrie 2013 s-a intentat procedura simplificată de faliment faţă FPC „Uzor-Art” SRL, cu numirea ÎI „Mazur Anna” în funcţia de lichidator. S-a stabilit termenul-limită de înregistrare a cererilor de validare a creanţelor, pînă la data de 11 octombrie 2013. S-a stabilit termenul de verificare a creanţelor de către lichidator, de întocmire şi de prezentare a tabelului definitiv pînă la data de 25 octombrie 2013. S-a stabilit şedinţa de validare a creanţelor pentru data de 11 noiembrie 2013. Ulterior, a fosta admisă cererea de demisie înaintată de lichidatorul FPC „Uzor Art” SRL – ÎI „Mazur Anna” şi desemnat în calitate de lichidator ÎI „Bunescu Oleg”.

La 22 octombrie 2014 Valentina Cheltuiala a depus contestaţie, prin care a solicitat validarea sa în calitate de creditor garantat. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 22 decembrie 2014 a fost declarată ca tardivă şi restituită contestaţia depusă de Valentina Cheltuiala. 1 La 02 iunie 2015 Valentina Cheltuiala a declarat recurs împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 22 decembrie 2014, solicitînd repunerea în termen a recursului şi anularea încheierii recurate. În motivarea recursului s-a invocat că nu a fost citată pentru şedinţa din 22 decembrie 2014, cînd a fost examinată contestaţia. Susţine că contrar prevederilor art. 44 alin. (3,7) din Legea insolvabilităţii, instanţa de insolvabilitate nu i-a acordat ei, în calitate de creditor a cărui creanţă este contestată, un extras, autentificat de instanţă din tabelul creanţelor.

Pînă în prezent nu i-a fost eliberată încheierea de examinare a contestaţiei. Totodată, recurenta a solicitat repunerea în termen a recursului, invocînd că încheierea recurată nu a primit-o pînă în prezent. Studiind materialele dosarului în raport cu criticile invocate în recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ consideră că cererea de repunere în termen a recursului urmează a fi respinsă ca neîntemeiată, iar recursul ca depus în afara termenului legal, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să-l respingă şi să menţină încheierea. Potrivit art. 356 CPC, cererea de declarare a insolvabilităţii se judecă în instanţă conform normelor generale din prezentul cod, cu excepţiile şi completările stabilite de legislaţia insolvabilităţii.

În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei. Potrivit art. 8 alin. (1) al Legii insolvabilităţii nr. 149 din 29.06.2012, hotărîrile şi încheierile instanţei de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în termen de 15 zile calendaristice din data pronunţării şi numai în cazurile prevăzute expres de prezenta lege. În conformitate cu art. 116 al. (1,3) CPC, persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă. La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului.

Examinînd înscrisurile anexate la dosar, instanţa de recurs constată că încheierea instanţei de insolvabilitatea, recurată de către Valentina Cheltuiala, a fost pronunţată la data de 22 decembrie 2014, iar cererea de recurs împotriva acestei încheieri a fost depusă la data de 02 iunie 2015, peste termenul prevăzut de art. 425 CPC În susţinerea poziţiei respective, instanţa de recurs menţionează că materialele dosarului atestă că la şedinţa din 22 decembrie 2014 Valentina Cheltuiala nu a fost prezentă. Totodată, conform scrisorii Curţii de Apel Chişinău din data de 29 ianuarie 2015 adresată Valentinei Cheltuiala (f.d.

33), se atestă că instanţa, conform cererii 2 Valentinei Cheltuiala din data de 29 ianuarie 2015 cu nr. 1085, i-a expediat acesteia copia motivată a încheierii din 22 decembrie 2014, pentru a face cunoştinţă, totodată informînd-o că în privinţa altor încheieri sau hotărîri care au fost emise pe cauza civilă SRL „Uzor-Art” în procedură de insolvabilitate poate să facă cunoştinţă din actele cauzei. Prin urmare, Valentin Cheltuiala cunoştea despre examinarea contestaţiei sale încă în luna ianuarie 2015 şi putea să facă cunoştinţă cu aceasta, dar a depus recurs tocmai în luna iunie 2015. Instanţa de recurs consideră că era şi de sarcina acestea de a urmări cu diligenţă procedura de examinare contestaţiei sale, fapt care denotă dispunerea cu rea-credinţă de drepturile procedurale, iar termenul 6 luni fiind unul excesiv pentru atacarea încheierii.

Or, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudenţa sa, a reiterat că ţine de obligaţia părţilor de a lua măsurile necesare privind protejarea drepturilor sale de acces la instanţă (cauzele Van Harn vs Germania din 11 septembrie 2007 şi Pîrnău ş.a. Republica Moldova din 31 ianuarie 2012). Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră motivele invocate în favoarea repunerii în termen a recursului, precum că nu a primit încheierea recurată pînă în present ca fiind neîntemeiate. Aceasta nu constituie în sensul art. 116 CPC drept un motiv întemeiat de repunere în termen, nefiind prezentate nici probe în acest sens. În hotărîrea din 03 aprilie 2008 în cauza Ponomariov vs Ucraina, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că instanţele urmează să decidă asupra repunerii în termenul de introducere a căii de atac, însă el nu se bucură de o marjă de apreciere nelimitată.

Instanţele sunt obligate să indice motivele pentru care au acceptat repunerea în termen. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a mai statuat că chiar şi atunci, totuşi, posibilitatea repunerii în termen nu ar fi nelimitată, dată fiind obligaţia părţilor de a se interesa, la intervale rezonabile, de stadiul procesului de care ele au cunoştinţă. În astfel de circumstanţe şi avînd în vedere că cererea de repunere a recursului în termen este neîntemeiată, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge cererea Valentinei Cheltuiala de repunere a recursului în termen şi de a respinge recursul ca fiind depus în afara termenului legal.

În conformitate cu art. 427 lit. a), Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se respinge cererea Valentinei Cheltuiala de repunere în termen a recursului. 3 Se respinge recursul declarat de Valentina Cheltuiala ca depus peste termenul legal. Se menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 22 decembrie 2014, la cererea introductivă depusă de Firma de Producţie şi Comerţ „Uzor-Art” Societate cu Răspundere Limitată. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iuliana Oprea Iurie Bejenaru 4