2rc-618/15 — Constituirea cauţiunii

prima instanţă N. Cernat dosarul nr.2rc-618/15 DECIZIE 09 septembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Oleg Sternioală, Ion Corolevschi examinând recursul declarat de către administratorul Societăţii pe acţiuni „Anchir” în procedura planului, V. Hadjiu, preşedintele Comitetului creditorilor Societatea pe acţiuni „Anchir” în procedura planului, Constantin Sula şi creditorul Societăţii pe acţiuni „Anchir” în procedura planului Nicolai Indoitu, în pricina civilă la cererea Societăţii cu răspundere limitată „Ialoveni-Gaz” privind constituirea cauţiunii de către debitorul Societatea pe acţiuni „Anchir”, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 08 iulie 2015, prin care cererea privind constituirea cauţiunii a fost admisă, c o n s t a t ă: La 11 martie 2015, creditorul SRL „Ialoveni-Gaz” s-a adresat instanţei de insolvabilitate cu cerere privind constituirea cauţiunii de către debitorul SA „Anchir” în procedura planului, la o bancă, drept condiţie pentru îndatorirea SRL „Ialoveni-Gaz” de a-i presta servicii în mărime de 30% din contul serviciilor prestate anterior debitorului şi neachitate în mărime de 514 000 lei.

În drept a invocat prevederile art. 213 alin. (3) din Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29.06.2012, care prevede că instanţa de insolvabilitate poate, la cererea furnizorului, să dispună ca debitorul să constituie o cauţiune la o bancă, drept condiţie pentru îndatorirea furnizorului de a-i presta servicii în timpul procedurii stabilite în prezentul capitol. O astfel de cauţiune nu poate depăşi 30% din costul serviciilor prestate debitorului şi neachitate ulterior deschiderii procedurii. Susţine că însăşi procedura a fost deschisă în temeiul încheierii Curţii de Apel Economice din 18 mai 2011 prin care a fost admisă spre examinare cererea introductivă depusă de SRL „Ialoveni-Gaz” şi Inspectoratul Fiscal de Stat Anenii Noi faţă de SA „Anchir” privind intentarea procesului de insolvabilitate.

A mai invocat că prin hotărârea Curţii de Apel Economice din 01 martie 2012, faţă de SA „Anchir” a fost intentat procesul de insolvabilitate cu desemnarea în calitate de administrator al insolvabilităţii pe ÎI „Ion Cucereavîi”. Prin hotărârea Curţii de Apel Bender din 26 noiembrie 2013 în privinţa debitorului SA „Anchir” a fost încetată procedura de restructurare, cu aplicarea procedurii planului. În calitate de administrator al insolvabilităţii SA „Anchir” în procedura planului a fost desemnat ÎI „Bulgaru Igor”. 2 Totodată, SRL „Ialoveni-Gaz” a mai menţionat că potrivit hotărârii Curţii de Apel Bender din 26 noiembrie 2013, realizarea planului procedurii de restructurare al SA „Anchir” este pusă pe seama debitorului în frunte cu administratorul înregistrat la Camera Înregistrării de Stat şi a comitetului creditorilor.

Suplimentar s-a invocat faptul că constituirea cauţiunii la o bancă este necesară în vederea protejării intereselor creditorul SRL „Ialoveni-Gaz” cu luarea măsurilor de stopare a prejudicierii intereselor ei în interesul SA „Anchir” în procedura planului. Astfel, susţine că prin încheierea Curţii de Apel Bender nr. 2e-26/2012 din 09 iunie 2014, SRL „Ialoveni-Gaz” a fost obligat să încheie contractul de furnizare a gazelor naturale cu SA „Anchir” în procedura de executare a planului. Conform art. 97 alin. (1) Legea insolvabilităţii în cazul în care se intentează procedura de insolvabilitate, procedura falimentului sau procedură de restructurare, costurile serviciilor curente se achită lunar în baza contractelor încheiate de furnizor cu administratorul/lichidatorul.

Potrivit prevederilor art. 211 alin.(3) al Legii insolvabilităţii, atribuţiile de supraveghere ţin de competenţa administratorului insolvabilităţii. În legătură aceasta, atribuţiile administratorului insolvabilităţii şi ale membrilor comitetului creditorilor, precum şi supravegherea din partea instanţei de insolvabilitate continuă. Susţine că Igor Bulgaru în calitate administrator al insolvabilităţii se eschivează de la semnarea contractului de furnizare a gazelor naturale pentru consumatorul noncasnic aflat în procedura de restructurare, pentru anul 2015, ignorînd vădit hotărîrea Comitetului creditorilor SA „Anchir” din 05 februarie 2015, prin care a fost obligat la semnarea acestui contract.

Astfel, conform procesului-verbal al Comitetului creditorilor SA „Anchir” în procedura planului din 05 februarie 2015 administratorul a fost obligat să reîncheiere cu SRL „Ialoveni-Gaz” (furnizor) un nou contract de furnizare a gazului natural. Astfel, din cauza că administratorul insolvabilităţii Bulgaru Igor nu-şi îndeplineşte conştiincios obligaţiile, SRL „Ialoveni-Gaz” a fost în imposibilitate de furnizare a gazelor naturale, iar ulterior la adunarea creditorilor administratorul a încercat a pune responsabilitatea de neexecutare a planului pe SRL „Ialoveni Gaz”. A mai indicat că de către debitorul SA „Anchir” în procedura planului în perioada derulării procedurii de insolvabilitate au fost consumate volume de gaze naturale pentru care nu a fost realizată plata corespunzătoare şi s-a format o datorie faţă de furnizor în valoare de 514 000 lei.

În acest sens, SRL „Ialoveni-Gaz” a comunicat că la moment furnizarea gazelor naturale se efectuează în temeiul încheierii Judecătoriei Ialoveni din 17 aprilie 2015 cu privire la asigurarea acţiunii, însă furnizarea gazelor naturale are loc cu mari abateri de la legislaţia în vigoare cu privire la gaze. Or, conform prevederilor legale consumatorul urmează să comande volumul gazelor naturale până la recepţionarea acestuia consumatorul urmează să dispune de un mod de evidenţă a gazelor naturale propriu, consumatorul urmează să respecte şi să asigure tehnica securităţii. Aceste condiţii nu sunt respectate de către SA „Anchir” în 3 procedura planului, însă SA „Ialoveni- Gaz” este lipsită de posibilitatea de a cere respectarea acestor condiţii odată ce în încheierea instanţei de judecată nu este prevăzut acest fapt.

Mai mult, SA „Anchir” în procedura planului nu asigură achitarea gazelor naturale în volumul deplin ceea ce prejudiciază foarte grav bugetul SRL „Ialoveni Gaz”, motiv din care, în temeiul prevederilor alin. (3) art. 213 din Legea insolvabilităţii, solicită instituirea unei cauţiuni la o bancă, drept condiţie pentru îndatorirea SRL „Ialoveni-Gaz” de a presta SA „Anchir” servicii, în mărime de 30% din contul serviciilor prestate anterior debitorului şi neachitate în mărime de 514 000 lei. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 08 iulie 2015 a fost admisă cererea înaintată de către SRL „Ialoveni-Gaz” privind constituirea cauţiunii şi a fost dispus ca debitorul SA „Anchir” în procesul insolvabilităţii să constituie cauţiunea la o bancă, drept condiţie pentru îndatorirea SRL „Ialoveni-Gaz” de a-i presta servicii în mărime de 30% din contul serviciilor prestate anterior debitorului SA „Anchir” şi neachitate în mărime de 514000 lei.

La 08 iulie 2015 şi la 27 iulie 2015, administratorul SA „Anchir” în procedura planului, V. Hadjiu, Preşedintele Comitetului Creditorilor SA „Anchir” în procedura planului, Constantin Sula şi creditorul SA „Anchir” în procedura planului Nicolai Indoitu au declarat recurs împotriva încheierii instanţei de insolvabilitate din 08 iulie 2015, cerînd admiterea acestuia, casarea încheierii contestate şi emiterea unei noi încheieri prin care cererea SRL „Ialoveni-Gaz” privind constituirea cauţiunii să fie respinsă. Recurenţii, în motivarea recursului au indicat că nu sunt de acord cu încheierea instanţei de insolvabilitate deoarece nu au fost dovedite circumstanţele considerate de prima instanţă ca fiind stabilite, concluziile primei instanţe, expuse în hotărîre sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii; au fost încălcate sau aplicate greşit normele de drept material sau normele de drept procedural şi că instanţa a interpretat eronat legea.

Aşa, conform art.213 alin. (3) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012, nici un furnizor de servicii - electricitate, gaze naturale, apă, servicii telefonice sau altele asemenea - nu are dreptul, în perioada de realizare a planului procedurii de restructurare, să schimbe, să refuze ori să întrerupă temporar un astfel de serviciu către debitor sau către masa debitoare în cazul în care debitorul are calitatea de consumator captiv, potrivit legii. Instanţa de insolvabilitate poate, la cererea furnizorului, să dispună ca debitorul să constituie o cauţiune la o bancă, drept condiţie pentru îndatorirea furnizorului de a îi presta servicii în timpul procedurii stabilite în prezentul capitol.

O astfel de cauţiune nu poate depăşi 30% din costul serviciilor prestate debitorului şi neachitate ulterior deschiderii procedurii. Menţionează că procedura planului a fost intentată prin hotărîrea Curţii de Apel Bender din 26 noiembrie 2013. Careva datorii faţă de SRL „Ialoveni-Gaz” pentru gazul furnizat după intentarea procedurii planului, SA „Anchir” în procedura planului n-a avut, ci din împotrivă, din luna mai 2015 achita gazul natural în avans, fapt dovedit prin actele de verificare înaintate în instanţa de judecată. Mai mult ca atît, însu-şi SRL „Ialoveni-Gaz” prin cererea sa de chemare 4 în judecată confirmă faptul că aşa numita datorie de 514 000 lei a fost formată în anul 2011 după acceptarea cererii introductive privind intentarea procedurii de insolvabilitate.

Din luna iulie 2011 şi pînă la semnarea contractului nr.50 din 07 iulie 2014 (semnat în procedura planului), SRL „Ialoveni-Gaz” n-a furnizat gaz natural către SA „Anchir”. Careva probe de existenţa datoriei de 514 000 lei SRL „Ialoveni-Gaz” n-a prezentat, iar instanţa de judecată s-a limitat doar la repetarea declaraţiilor orale ale reprezentantului SRL „Ialoveni-Gaz”. În aşa circumstanţe, reieşind din prevederile art. 213 din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012 şi că SA „Anchir” în procedura planului n-a admis nici o datorie pentru gazele natural furnizate în procedura planului, considerăm că temei legal de a constitui o cauţiune nu este şi ca urmare solicită respingerea integrală a cererii SRL „Ialoveni-Gaz” privind constituirea cauţiunii.

În conformitate cu art. 426 al. (3) Codul de procedură civilă, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de trei luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat, care urmează a fi respins cu menţinerea încheierii contestate, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 427 lit. a) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea.

Din suportul probator prezent la materialele pricinii rezultă că prin încheierea Curţii de Apel Economice din 18 mai 2011 a fost admisă spre examinare cererea introductivă depusă de SRL „Ialoveni-Gaz” şi Inspectoratul Fiscal de Stat Anenii Noi faţă de SA „Anchir” privind intentarea procesului de insolvabilitate. Prin hotărârea Curţii de Apel Economice din 01 martie 2012, faţă de SA „Anchir” a fost intentat procesul de insolvabilitate cu desemnarea în calitate de administrator al insolvabilităţii pe ÎI „Ion Cucereavîi”. Prin hotărârea Curţii de Apel Bender din 26 noiembrie 2013 în privinţa debitorului SA „Anchir” a fost încetată procedura de restructurare, cu aplicarea procedurii planului. În calitate de administrator al insolvabilităţii SA „Anchir” în procedura planului a fost desemnat ÎI „Bulgaru Igor”.

La 11 martie 2015, creditorul SRL „Ialoveni-Gaz” s-a adresat instanţei de insolvabilitate cu cerere privind constituirea cauţiunii de către debitorul SA „Anchir” în procedura planului, la o bancă, drept condiţie pentru îndatorirea SRL „Ialoveni-Gaz” de a-i presta servicii în mărime de 30% din contul serviciilor prestate anterior debitorului şi neachitate în mărime de 514 000 lei. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 08 iulie 2015 cererea creditorului SRL „Ialoveni-Gaz” privind constituirea cauţiunii de către debitorul SA „Anchir” la o bancă a fost admisă.

La adoptarea acestei soluţii, instanţa de insolvabilitate şi-a fundamentat concluziile pe dispoziţiile art. 213 alin. (3) din Legea insolvabilităţii, care statuează că instanţa de insolvabilitate poate, la cererea furnizorului, să depună ca debitorul 5 să constituie o cauţiune la o bancă, drept condiţie pentru îndatorirea furnizorului de a îi presta servicii în timpul procedurii stabilite în prezentul capitol. O astfel de cauţiune nu poate depăşi 30% din costul serviciilor prestate debitorului şi neachitate ulterior deschiderii procedurii. Conform art. 1 alin. (4) din Legea insolvabilităţii, procesul de insolvabilitate se desfăşoară în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă şi cu cele ale prezentei legi.

În conformitate cu art. 8 alin. (1) din Legea insolvabilităţii, hotărîrile şi încheierile instanţei de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în termen de 15 zile calendaristice din data pronunţării şi numai în cazurile prevăzute expres de prezenta lege. Astfel, din normele de drept citate nu prevede posibilitatea contestării cu recurs a încheierii instanţei de insolvabilitate de admitere a cererii privind constituirea cauţiunii în temeiul art. 213 alin. (3) din Legea insolvabilităţii.

În circumstanţele enunţate şi în contextul normelor de drept citate supra, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine că legislaţia naţională pertinentă nu reglementează o cale de atac ordinară împotriva încheierii instanţei de insolvabilitate de admitere a cererii privind constituirea cauţiunii, fapt care condiţionează nesusceptibilitatea atacării în ordine de recurs a încheierii Curţii de Apel Chişinău din 08 iulie 2015, prin care a fost admisă cererea depusă de către SRL „Ialoveni-Gaz” cu privire la constituirea cauţiunii la o bancă. În acest context, instanţa de recurs constată că recursul declarat de către administratorul SA „Anchir” în procedura planului, V. Hadjiu, preşedintele Comitetului creditorilor SA „Anchir” în procedura planului, Constantin Sula şi creditorul SA „Anchir” în procedura planului Nicolai Indoitu a fost declarat contrar dispoziţiilor legale, fapt care impune respingerea acestuia.

Aici se va remarca şi faptul că consacrarea expresă de către legislatorul naţional a categoriilor de acte judecătoreşti susceptibile recursului în cauzele de insolvabilitate este conformă standardelor procedurale relevante garantate pe terenul art. 6 paragraf 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, o asemenea reglementare juridică încadrându-se pe deplin în marja de apreciere recunoscută autorităţilor statale în configurarea cadrului intern relevant.

Or, în speţa de referinţă pe terenul art. 6 CEDO, Ashingdane c. Marii Britanii (hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 28 mai 1995), magistraţii europeni au notat că în reglementarea limitărilor dreptului de acces la justiţie, statele contractante beneficiază de o certă marjă de apreciere, deşi soluţia finală de a supraveghea respectarea prevederilor Convenţiei Europene a Drepturilor Omului ţine de sarcina Curţii Europene, nu este de competenţa Curţii să substituie autorităţile naţionale în stabilirea politicilor în acest domeniu. În acest context, nu poate fi reţinut argumentul recurentului cu privire la ilegalitatea încheierii contestate, deoarece acesta este irelevant în circumstanţele în care se referă la dezacordul cu respectiva încheiere, care în virtutea legii nu se supune recursului.

6 Mai mult că atît, instanţa de recurs remarca drept corectă menţiunea instanţei de insolvabilitate în încheierea din 08 iulie 2015, precum că aceasta este fără drept de recurs la Curtea Supremă de Justiţie. Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că încheierea Curţii de Apel Chişinău din 08 iulie 2015 nu este susceptibilă recursului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de către administratorul SA „Anchir” în procedura planului, V. Hadjiu, preşedintele Comitetului creditorilor SA „Anchir” în procedura planului, Constantin Sula şi creditorul SA „Anchir” în procedura planului, Nicolai Indoitu cu menţinerea încheierii primei instanţe.

În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se respinge recursul declarat de către administratorul Societăţii pe acţiuni „Anchir” în procedura planului, V. Hadjiu, preşedintele Comitetului creditorilor Societatea pe acţiuni „Anchir” în procedura planului, Constantin Sula şi creditorul Societăţii pe acţiuni „Anchir” în procedura planului Nicolai Indoitu. Se menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 08 iulie 2015, în pricina civilă la cererea Societăţii cu răspundere limitată „Ialoveni-Gaz” privind constituirea cauţiunii de către debitorul Societatea pe acţiuni „Anchir”. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Preşedintele şedinţei, Tatiana Vieru judecătorul Judecătorii Oleg Sternioală Ion Corolevschi