Sari la conținut
Căutare Instanțe Asistent Prețuri Ajutor Intrare Creați un cont gratuit
RO RU EN
Inadmisibil
Dosarul nr.
2ra-2167/15
Instanța
Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
Data
9 septembrie 2015
Părțile
Doaga Dionisie vs AP Biroul National al Asiguratorilor de Autovehicule, Vildeaev Iurii, SRL Macos Plus, i-a CA Garantie SA , Darii Vitalie
Pe scurt
Temeiurile declararii recursului

2ra-2167/15 — Repararea prejudiciului

prima instanţă: A. Danilov Dosarul nr.2ra-2167/15 (Judecătoria Buiucani mun. Chișinău) instanţa de apel: N. Budăi, I. Muruianu, N. Cernat (Curtea de Apel Chișinău) ÎNCHEIERE 09 septembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iuliana Oprea, Iurie Bejenaru examinând, fără înştiinţarea participanţilor la proces, chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către AP ”Biroul Național al Asigurătorilor de Autovehicule”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Doagă Dionisie împotriva AP „Biroul Naţional al Asigurătorilor de Autovehicule”, Vildeaev Iuri şi Societății cu Răspundere Limitată „Macos-Plus”, intervenienţii accesorii Compania de Asigurări „Garanţie” Societate pe Acțiuni şi Darii Vitalie privind repararea prejudiciului şi a cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 09 aprilie 2015, prin care au fost respinse apelurile declarate de către AP ”Biroul Național al Asigurătorilor de Autovehicule” și Vildeaev Iurii și menținută hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chișinău din 11 decembrie 2014, c o n s t a t ă: La 22 august 2013, Doagă Dionisie a depus cerere de chemare în judecată împotriva AP „Biroul Naţional al Asigurătorilor de Autovehicule”, Vildeaev Iurii şi Societății cu Răspundere Limitată „Macos-Plus”, intervenienţii accesorii Compania de Asigurări „Garanţie” Societate pe Acțiuni şi Darii Vitalie privind repararea prejudiciului şi a cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii, reclamantul Doagă Dionisie a invocat că, la 17 septembrie 2012, la intersecţia str. Ismail cu str. Bucureşti, a avut loc un accident rutier, cu implicarea automobilului de model Mazda 626, cu n/î C-MH-212, condus de dînsul și automobilul de model Mercedes 410D cu n/î C-PG-334, condus de Vildeaev Iurii.

Accidentul rutier s-a produs ca rezultat al încălcării de către Vildeaev Iurii a regulilor de circulaţie rutieră. Astfel, în privinţa lui Vildeaev Iurii a fost intentat un proces contravenţional şi, în baza procesului-verbal cu privire la contravenţie, acesta a fost recunoscut vinovat de producerea accidentului rutier. Invocă faptul că, reieşind din materialele dosarului contravenţional, automobilul cu care Vildeaev Iurii a comis accidentul rutier avea poliţă de asigurare RCA AN nr. 0012239 din 22.12.2012, eliberată de compania de asigurări „Garanţie" SA, fapt ce dovedeşte încheierea respectivului Contract de Asigurare obligatorie de răspundere civilă. Potrivit datelor din dosar, posesor legal al 1 autovehicului condus de Vildeav Iurii era SRL „Macost- Plus", iar proprietar al automobilului – Darii Vitalie.

La 17 septembrie 2012, Doagă Dionisie s-a adresat către CA „Garanţie” SA cu cerere prin care a solicitat achitarea despăgubirii de asigurare, însă, prin scrisoarea din 01 octombrie 2012, cererea a fost respinsă din considerentul că poliţa de asigurare a fost emisă în baza contractului de asigurare obligatorie de răspundere civilă cu proprietarul Darii Vitalie, persoană fizică, iar autovehiculul era exploatat de SRL „Macos Plus” în baza unui contract de locaţiune, şi respectiv, ca efect al schimbării posesorului, nu are temei de a achita despăgubirea de asigurare.

S-a adresat către AP „Biroul Naţional al Asigurătorilor de Autovehicule” cu cerere de achitare a despăgubirii, și la 27 noiembrie 2012, AP „Biroul Naţional al Asigurătorilor de Autovehicule” a deschis dosarul de daune nr. 344. La 30 noiembrie 2012, SRL „Exauto Plus”, în prezenţa lui Doagă Dionisie şi a reprezentantului Biroului, a efectuat examinarea mijlocului de transport accidentat, în scopul evaluării pagubelor produse din respectivul accident și în baza raportului de evaluare a pagubei nr. 1481/11A, compania de evaluare a constatat că costul detaliilor necesare recondiţionării autovehicului accidentat constituie suma de 27 315,30 lei, însă, aplicând coeficientul de uzură, apreciat la 79%, costul detaliilor de schimb a constituit suma de 5 739,21 lei.

Suplimentar la aceasta, compania de evaluare a stabilit costul materialelor necesare vopsirii, pieselor ce urmează a fi înlocuite, vopsea, dizolvant, hârtie abrazivă etc., constituind suma totală de 3 633,02 lei. În total, compania de evaluare a constatat că valoarea prejudiciului cauzat lui Doagă Dionisie prin deteriorarea mijlocului de transport a constituit suma de 16 727,63 lei. La 07 februarie 2013, reclamantul a înaintat către AP „Biroul Naţional al Asigurătorilor de Autovehicule” cerere prin care a solicitat să fie informat despre evoluţia examinării dosarului de daune.

Prin răspunsul din 15 februarie 2013, Doagă Dionisie a fost informat că, în baza calculelor efectuate de către CA „Garanţie”, suma recondiţionării autovehiculului a constituit 8 404,84 lei, cu menţiunea că nici una din evaluările efectuate nu pot servi temei pentru stabilirea cuantumului despăgubirii de asigurare şi că acesta urmează a fi determinat în baza devizului stabilit de Centrul de Expertize Judiciare. Prin scrisoarea din 18 martie 2013, AP „Biroul Naţional al Asigurătorilor de Autovehicule” a comunicat reclamantului Doagă Dionisie că a stabilit cuantumul despăgubirii de asigurare pentru pagubele materiale cauzate prin deteriorare autovehicului de model Mazda 626 constituind suma de 8 208,47 lei, deducându-se din aceasta franșiza în valoare de 2 500 lei.

Nefiind de acord cu cuantumul despăgubirii de asigurare ce a fost stabilit de AP „Biroul Naţional al Asigurătorilor de Autovehicule”, la 17 aprilie 2013, Doagă Dionisie şi-a exprimat dezacordul în privinţa cuantumului despăgubirii de asigurare stabilite, solicitând despăgubirea de asigurare constatată de compania de evaluare SRL „Exauto-Plus", dar până la înaintarea acţiunii în instanţă, reclamantul nu a primit un răspuns în acest sens. Mai indică reclamantul că, la 07 februarie 2013 a înaintat și către Vildeaev Iurii o somaţie cu privire la recuperarea daunelor materiale şi morale cauzate ca 2 urmare a accidentului rutier, ultimul la 01 martie 2013, refuzînd în satisfacerea acesteia.

La 11 iunie 2014, reclamantul Doagă Dionisie a depus cerere de concretizare, solicitând încasarea de la AP „Biroul Naţional al Asigurătorilor de Autovehicule” despăgubirea de asigurare în sumă de 14 927,63 lei - formată din valoarea pagubei cauzate autovehiculului în mărime de 16 727,63 lei, cheltuielile de evaluare în sumă de 700 lei, excluzând franșiza de 2500 lei, penalitatea în sumă de 2 686,96 lei, dobânda de întârziere în sumă de 3 316,79 lei, taxa de stat în sumă de 627,99 lei şi cheltuielile de asistenţă juridică, încasarea de la SRL „Macos Plus” prejudiciul material cauzat în sumă de 2 500 lei (franșiză), taxa de stat în sumă de 74,95 lei şi a cheltuielilor de asistenţă juridică în mod proporţional în funcţie de interesul acestuia, încasarea sumei de 50 000 lei de la Vildeaev Iurii cu titlu de prejudiciu moral cauzat ca urmare a accidentului rutier, încasarea taxei de stat în sumă de 100 lei şi cheltuielile de asistenţă juridică în mod proporţional în funcţie de interesul acestuia.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 11 decembrie 2014, acţiunea reclamantului a fost admisă parţial şi s-a dispus încasarea de la AP ”Biroul Naţional al Asigurătorilor de Autovehicule” în beneficiul lui Doagă Dionisie a sumei de 14 927, 63 lei cu titlu de prejudiciu, a penalităţii în sumă de 2 689, 96 lei, a dobânzii de întârziere în sumă de 3 316, 79 lei, a taxei de stat în mărime de 627, 94 lei și cheltuielile de a asistenţă juridică în sumă de 5 000 lei, iar în total suma de 21 559, 32 lei. S-a dispus încasarea din contul SRL „Macos-Plus” în beneficiul lui Dionisie Doagă 2 500 lei cu titlu de prejudiciu şi taxa de stat în mărime de 74, 95 lei, în total suma de 2 574, 95 lei.

S-a încasat din contul lui Vildeaev Iurii în beneficiul lui Doagă Dionisie suma de 3 000 lei cu titlu de prejudiciu moral şi taxa de stat în mărime de 100 lei, în total suma de 3 100 lei. În rest, pretenţiile au fost respinse ca fiind neîntemeiate. Prin încheierea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 18 decembrie 2014, s-a dispus corectarea greșelii comise în dispozitivul hotărârii Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 11 decembrie 2014, în partea ce ține de suma totală care urma a fi încasată de la ”Biroul Naţional al Asigurătorilor de Autovehicule”, și anume s-a indicat „26 559,32 lei” în loc de „21 559,32 lei”. Prin decizia Curţii de Apel Chișinău din 09 aprilie 2015, au fost respinse apelurile declarate de către Vildeaev Iurii și AP ”Biroul Naţional al Asigurătorilor de Autovehicule” şi menţinută hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 11 decembrie 2014. La 03 iulie 2015, AP ”Biroul Naţional al Asigurătorilor de Autovehicule” a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 09 aprilie 2015 și hotărârii Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 11 decembrie 2014, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătorești contestate cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii. În motivarea recursului, AP ”Biroul Naţional al Asigurătorilor de Autovehicule” a indicat că instanţele ierarhic inferioare nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată și nu au constatat circumstanțele importante pentru soluționarea pricinii, concluziile primei instanțe fiind în contradicție cu circumstanțele pricinii.

3 Susține că în contractul de locațiune din 21 decembrie 2010, încheiat între SRL ”Macos Plus” și Darii Vitalii nu se specifică clar care este obiectul acestuia, și anume nu este identificat mijlocul de transport auto transmis în locațiune, asupra cărui fapt instanțele nu s-au expus. Invocă faptul că speței date nu-i sunt aplicabile prevederile art. 19 alin. (2) din Legea nr.414 din 22 decembrie 2006, cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule cât și cele ale art.6 alin (6) din Legea nr.407 din 21 decembrie 2006, cu privire la asigurări și anume, că s-a dispus neîntemeiat încasarea despăgubirii de la AP ”Biroul Naţional al Asigurătorilor de Autovehicule”, aceasta urmând a fi încasată de la asigurator, CA „Garanție ” SA.

De asemenea, indică și faptul că dobânda de întârziere a fost încasată neîntemeiat, or, despăgubirea de asigurare nu este purtătoare de dobândă. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Materialele dosarului atestă că copia deciziei Curții de Apel Chișinău din 09 aprilie 2015 a fost expediată în adresa recurentului la 27 aprilie 2015 (f.d. 228, vol.I), fiind recepționată de către ultimul la 04 mai 2015 (f.d. 6, vol. II). În circumstanţele relevate, recursul declarat de către AP ”Biroul Naţional al Asigurătorilor de Autovehicule” se consideră a fi depus în termenul prevăzut de lege.

La 29 iulie 2015, în adresa intimaților Doagă Dionisie, SRL ”Macos-Plus”, Vildeaev Iuri, SA ”Garanție” și Darii Vitalie a fost expediată copia recursului declarat de către AP ”Biroul Naţional al Asigurătorilor de Autovehicule” cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei. Intimații nu și-au valorificat dreptul procedural respectiv și nu au depus referință în termenul stabilit. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către AP ”Biroul Naţional al Asigurătorilor de Autovehicule” este inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin. (2), (3) şi (4). Conform prevederilor art. 432 alin. alin. (2), (3) şi (4) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; 4 b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către AP ”Biroul Naţional al Asigurătorilor de Autovehicule” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentului cu soluţia pronunţată de către instanțele ierarhic inferioare şi nu relevă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse.

Nu poate fi reţinut ca motiv al admisibilităţii prezentului recurs argumentul recurentului AP ”Biroul Naţional al Asigurătorilor de Autovehicule” privind neidentificarea obiectului contractului de locațiune din 21 decembrie 2010, încheiat între SRL „Macos-Plus” și Darii Vitalie, deoarece cererea de eliberare a certificatului de înmatriculare a fost semnată de SRL „Macos-Plus” anume pentru acest mijloc de transport, automobilul de model Mazda 626, cu n/î C-MH-212, certificatul de înmatriculare a fost eliberat de ÎS „Registru” pe numele SRL „Macos-Plus” tot pe acest mijloc de transport, circumstanțe care au fost constatate de către instanțele ierarhic inferioare.

Nu poate fi reținut nici argumentul recurentului precum că despăgubirea urma să fie încasată de la asiguratorul CA „Garanție” SA deoarece în virtutea posedării și folosinței automobilului, SRL „Macos-Plus” nu și-a asigurat răspunderea civilă față de terți pentru eventualele accidente produse cu acest automobil, iar potrivit art.20 alin.(5) al Legii nr.414 din 22 decembrie 2006, privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, drepturile persoanei păgubite prin accident de autovehicul în care autorul şi/sau autovehiculul au rămas neidentificaţi sau posesorul autovehiculului nu are încheiată asigurare obligatorie de răspundere civilă auto se exercită faţă de Biroul Naţional al Asigurătorilor de Autovehicule, iar despăgubirile se achită în conformitate cu art.14.

De asemenea nu poate fi reținut argumentul recurentului precum că instanțele ierarhic inferioare neîntemeiat au dispus încasarea dobînzii de întîrziere, obligația de plată a despăgubirii nefiind purtătoare de dobîndă. Or, conform art. 619 alin. (1) 5 CC obligaţiilor pecuniare li se aplică dobînzi pe perioada întîrzierii indiferent de faptul este sau nu obligația purtătoare de dobîndă. Alte argumente invocate în recursul declarat nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei pentru casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie accentuează că recursul exercitat conform Secţiunii a II-a din CPC are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi de drept procedural, verificându-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar şi nu temeinicia în fapt a acesteia.

Distinct de cele relatate, se reiterează că conform jurisprudenţei degajate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, recursurile trebuie să fie efective, adică să dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speţa Purcell c. Irlandei, decizia cu privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor indicate în procesul judecării pricinii, asupra cărora instanţa de apel s-a pronunţat deja în modul corespunzător Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către AP ”Biroul Naţional al Asigurătorilor de Autovehicule”, ca inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art. art. 269-270, art. 431 alin. alin. (1) şi (2), art. 433 lit. a) şi art. 440, CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către AP ”Biroul Naţional al Asigurătorilor de Autovehicule”, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul /semnătura/ Iulia Sîrcu Judecătorii /semnătura/ Iuliana Oprea /semnătura/ Iurie Bejenaru Copia corespunde originalului /Iu. Sîrcu/ 6 7

Căutați în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea după sens în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistent. Fără card bancar.