2rac-487/14 — Încasarea sumei, dobînzii de întîrziere şi a cheltuielilor de judecată

prima instanţă: S. Lazari dosarul nr. 2rac-487/14 instanţa de apel: D. Manole, E. Fistican. N. Traciuc DECIZIE 10 decembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Iuliana Oprea Ion Druță Tamara Chişca-Doneva examinînd recursul declarat de către Biroul Național al Asigurărilor de Autovehicule, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Companiei de Asigurare „Artas” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Biroului Național al Asigurătorilor de Autovehicule cu privire la încasarea sumei, dobînzii de întîrziere și cheltuielilor de judecată și la cererea reconvențională a Biroului Național al Asigurătorilor de Autovehicule împotriva Companiei de Asigurări „Artas” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la încasarea datoriei și cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 08 iulie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Biroul Național al Asigurătorilor de Autovehicule și menținută hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chișinău din 06 decembrie 2013, prin care acțiunea inițială a fost admisă integral iar acțiunea reconvențională a fost admisă parțial, c o n s t a t ă : La 06 septembrie 2012, CA „Artas” SRL a depus cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Național al Asigurătorilor de Autovehicule cu privire la încasarea sumei, dobînzii de întîrziere și cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că la 04 septembrie 2007 Agenția Națională a Asigurătorilor de Răspundere Civilă „ARCA” al cărei succesor este Biroul Național al Asiguratorilor de Autovehicule s-a adresat cu o cerere de chemare în judecată cu privire la încasarea în ordine de regres a despăgubirilor de asigurare achitate cu titlu de reparare a prejudiciilor comise în străinătate de către deţinătorii poliţelor „Cartea verde” eliberate de CA „Artas” SRL.

În cadrul examinării cauzei respective s-a dispus efectuarea unei expertize judiciar-contabile în rezultatul căreia prin Raportului de expertiză nr. 2512 din 21 septembrie 2009, s-a stabilit că datoria Biroul Național al Asiguratorilor de Autovehicule constituia 820 809 lei, echivalentul a 55 555 dolari SUA. 1 Menționează că pe parcursul anilor 2005-2006 de către Biroul Național al Asiguratorilor de Autovehicule au fost calculate dobînzi în urma deplasărilor mijloacelor bănești la depozit, expertul stabilind că soldul final deţinut de CA „Artas” SRL în fondurile gestionate de Biroul Național al Asiguratorilor de Autovehicule este de 102 774 lei, totodată fiind stabilit că NBAA a achitat în aceiaşi perioadă 3 228 646 lei birourilor din străinătate cu titlu de reparare a prejudiciilor materiale cauzate de către deţinătorii poliţelor „Cartea verde” eliberate de companie.

Prin hotărîrea irevocabilă a Curții de Apel Chișinău din 12 mai 2011, s-a stabilit că cota de răspundere a CA „ARTAS” SRL în daunele declarate dar nesoluţionate în sistemul internaţional „Cartea verde” constituie 1/6 cotă-parte, în virtutea principiului coasigurării, iar raportînd cota de răspundere a companiei la suma de 3 228 646,14 lei, ce constituie cuantumul daunelor declarate dar nesoluționate, achitată de Biroul Național al Asiguratorilor de Autovehicule, datoria CA „ARTAS” SRL față de Biroul Național al Asiguratorilor de Autovehicule constituie 538 107,69 lei. Mai invocă reclamantul că în perioada indicată a deţinut în fondurile gestionate de Biroul Național al Asiguratorilor de Autovehicule suma de 1 602 774 lei, care este mult peste datoria constatată, motiv din care decizia instanței de apel din 12 mai 2011 nu a fost pusă în executare.

În context susține că drept urmare, a compensării creanțelor reciproce dintre părțile în litigiu, Biroul Național al Asiguratorilor de Autovehicule înregistrează o datorie față de CA „Artas” SRL în mărime de 1 064 667,22 lei ce constituie diferența din 1602 774,91 lei – 538 107,69 lei, pe care refuză benevol s-o achite. Afirmă reclamantul că în scopul soluționării litigiului pe cale extrajudiciară a expediat în adresat pîrîtului o pretenție, care a fost recepționată la 10 februarie 2012, însă care a fost lăsată fără soluționare. Drept urmare, invocînd prevederile art. 619 Cod civil, CA „Artas” SRL consideră că pîrîtul urmează să-i achite și o dobîndă de întîrziere pentru neachitarea sumei datorate.

Solicită reclamantul CA „Artas” SRL încasarea din contul Biroul Național al Asiguratorilor de Autovehicule în beneficiul său a datoriei în mărime de 1 064 667,22 lei, dobînzii de întîrziere și cheltuielilor de judecată. La data de 22 ianuarie 2013, Biroul Național al Asigurătorilor de Autovehicule a depus cerere reconvențională împotriva CA „Artas” SRL cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată. În motivarea cererii reconvenționale a invocat că în baza hotărîrii Judecătoriei de Circumscripție din 14 octombrie 2008, a fost efectuată expertiza judiciară contabilă în scopul stabilirii datoriilor CA „Artas” SRL față de Agenția Națională a Asigurătorilor de Răspundere Civilă Auto - „ARCA” ulterior reorganizată în Biroul Național al Asigurătorilor de Autovehicule.

Menționează că în rezultatul expertizei a fost stabilit că în perioada 2005 – 2008 obligațiile financiare privind achitarea despăgubirilor de asigurare datorate de CA „Artas” SRL în sistemul „Cartea Verde” au constituit 3 228 646, 14 lei, sume ce au fost plătite de Agenția Națională „ARCA” în calitate de Birou Garant al Companiilor de Asigurări din Moldova în sistemul „Carte Verde”. Ultima plată reflectată în actul de expertiză judiciară a fost efectuată în data de 11 septembrie 2008, iar în baza rezultatelor expertizei au fost pronunțate hotărîri judecătorești. 2 Invocă că începînd cu data de 14 noiembrie 2008, Biroul Național al Asiguratorilor de Autovehicule a reluat plata obligațiilor financiare ale CA „Artas” SRL în sistemul internațional de asigurare „Carte Verde”, care urmau a fi făcute de către Biroul Național al Asiguratorilor de Autovehicule în baza pct. 6.1.

a Regulamentelor interne al Consiliului Birourilor Carte Verde din Bruxelles care este documentul de bază ce reglementează relațiile interbirouri în sistemul „Carte verde”, întrucît Biroul Național al Asiguratorilor de Autovehicule este garant al obligațiilor membrilor săi. Susține că în perioada 14 noiembrie 2008 - 20 august 2012, a plătit despăgubiri de asigurare datorate de CA „Artas” SRL în baza contractelor de asigurare „Carte verde” încheiate anterior în sumă totală de 1 220 409,28 lei și 6 640, 44 lei pentru conversia datoriilor în euro, iar în total suma de 1 227 049,72 lei. Pentru achitarea sumei obligaţiilor financiare au fost utilizate fondurile administrate de Biroul Național al Asiguratorilor de Autovehicule, pe care CA „Artas” SRL urmează să le ramburseze.

Solicită încasarea din contul CA „Artas” SRL în beneficiul Biroului Național al Asiguratorilor de Autovehicule a sumei de 1 064 667,22 lei cu titlu de datorie. În cadrul dezbaterilor judiciare CA „Artas” SRL a concretizat cerințele înaintate solicitînd încasarea de la Biroul Național al Asiguratorilor de Autovehicule în beneficiul său suma de 1 064 668, 22 lei cu titlu de datorie, suma de 143 197,71 lei cu titlu de dobîndă aferentă, iar în total suma de 1 207 864,93 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 06 decembrie 2013, acțiunea inițială a fost admisă integral fiind încasat din contul Biroului Național al Asigurătorilor de Autovehicule în beneficiul CA „Artas” SRL suma de 1 064 667,22 lei, dobînda aferentă în mărime de 143 197,71 lei și taxa de stat în mărime de 270 lei, iar în total suma 1 208 134,93 lei.

Totodată acțiunea reconvențională a fost admisă parțial fiind încasat din contul CA „Artas” SRL în beneficiul Biroului Național al Asiguratorilor de Autovehicule suma de 121 951 lei, în rest acțiunea reconvențională a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 08 iulie 2014, a fost respins apelul declarat de Biroul Național al Asigurătorilor de Autovehicule și menținută hotărîrea primei instanțe. La 25 iulie 2014, Biroul Național al Asigurătorilor de Autovehicule a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel și hotărîrii primei instanțe în partea admiterii cerințelor acțiunii inițiale și respingerii acțiunii reconvenționale cu emiterea unei noi hotărîri prin care acțiunea inițială să fie respinsă ca neîntemeiată, iar acțiunea reconvențională să fie admisă integral.

În motivarea recursului recurentul a invocat că în temeiul art. 30 alin. (1) al Legii cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule nr. 414-Xvi din 22 decembrie 2006, Biroul Național al Asiguratorilor de Autovehicule îndeplinește prerogativele de Birou Național al Republicii Moldova în Consiliul Birourilor Sistemului Internațional de Asigurare „Carte Verde”, fiind asimilat autorității publice, or, conform art. 2 al Legii contenciosului administrativ sunt asimilate autorităţilor publice, în sensul prezentei legi, persoanele de drept privat care exercită atribuţii de putere publică sau utilizează domeniul public, fiind împuternicite 3 prin lege să presteze un serviciu de interes public, inclusiv persoanele care prestează servicii notariale.

In aceste condiţii, adresîndu-se în instanţa de judecată împotriva Biroului Național al Asiguratorilor de Autovehicule, CA „Artas” SRL nu a respectat termenele de soluţionare prealabilă a litigiului, prevăzute de Legea contenciosului administrative, deoarece după cum este stabilit ultimul la 06 februarie 2012 a depus cererea prealabilă nr.014, care a fost înregistrată la 10 februarie 2012, însă cererea de chemare în judecată a depus-o doar în luna septembrie 2012. Prin urmare, atît prima instanță cît și instanța de apel soluționînd litigiul au încălcat competenţa jurisdicţională, circumstanțe ce constituie temei de admitere a cererii de recurs.

Mai mult decît atît, cu referire la Raportul de expertiză contabilă nr. 2512 din 21 septembrie 2009, CA „Artas” SRL afirmă că pretinsa datorie a Biroului Național al Asiguratorilor de Autovehicule, solicitată prin cererea de chemare în judecată s-a format în perioada 2005-2006, însă în conformitate cu prevederile art.267 alin. (1) din Codul civil, termenul general în interiorul căruia persoana poate să-şi apere, pe calea intentării unei acţiuni în instanţă de judecată, dreptul încălcat este de 3 ani, iar în temeiul art. 271 din Codul civil, acţiunea privind apărarea dreptului încălcat se respinge în temeiul expirării termenului de prescripţie extinctivă numai la cererea persoanei în a cărei favoare a curs prescripţia.

Invocă că în conformitate cu prevederile art. 277 alin. (1) din Codul civil, cursul prescripţiei extinctive se întrerupe, în cazul intentării unei acţiuni în modul stabilit precum și în cazul în care debitorul săvîrşeşte acţiuni din care rezultă că recunoaşte datoria, însă Biroul Național al Asiguratorilor de Autovehicule nu a recunoscut niciodată datoria față de CA „Artas” SRL.

Afirmă că dat fiind faptul că pretinsa datorie s-a format în perioada decembrie 2005-2006, iar acţiunea a fost depusă doar în luna septembrie 2012, termenul general de prescripţie extinctivă de 3 ani a expirat, însă instanțele ierarhic inferioare au lăsat fără apreciere acest fapt și au aplicat prescripţia extinctivă doar la cererea CA „Artas” SRL în raport cu Biroul Național al Asiguratorilor de Autovehicule, lăsînd fără apreciere faptul invocării prescripţiei de către recurent, prin ce au încălcat unul dintre drepturile fundamentale ale participantului la procesul civil - egalitatea în faţa legii şi a justiţiei. Totodată menționează recurentul că referindu-se la Raportul de expertiză contabilă nr. 2512 din 21 septembrie 2009, CA „Artas” SRL a interpretat eronat constatările făcute de expertul contabil.

În acest sens cu referire la a doua întrebare din Raportul de expertiză invocă că mijloacele menţionate au fost utilizate pentru achitarea asigurărilor pentru poliţe Cartea Verde eliberate de către CA „Artas” SRL, fapt ce se confirmă prin convenţia de stingere a datoriilor reciproce încheiată între CA „Artas” SRL, BNAA „Arca” şi CA „Carat” inclusiv şi dobîndă calculată în urma deplasării mijloacelor băneşti la depozit bancar.

Cu referire la întrebarea a patra, susține că în fondul comun Carte Verde datorie faţă de CA „Artas” SRL la situaţia de 01 ianuarie 2006 BNAA „ARCA” nu are, iar fondul de garanţie, a fost utilizat de către CA „Artas” SRL pentru alte plăţi, fapt ce se confirmă prin scrisoarea nr.386 din 24 decembrie 2004 şi scrisoarea nr.115 din 21 aprilie 2005. 4 Mai invocă recurentul că a efectuat în total în favoarea CA „Artas” SRL plăţi în sumă totală de 285 610 dolari SUA, ceea ce reprezintă echivalentul a 3 191 441,77 lei, iar aceasta se confirmă prin Lista de plăţi anexată la materialele cauzei.

La fel, afirmă că referirea instanţelor de judecată la Decizia Curţii Supreme de Justiţie din 16 martie 2011, potrivit căreia cota de răspundere a SRL „Artas” SRL în daunele din sistemul Carte Verde, constituie 1/6 cotă parte, este eronată, deoarece 1/6 cotă parte urmează a fi calculată din daunele survenite pe marginea Cărţilor Verzi emise de toate cele 6 companii de asigurări, nu doar 1/6 din daunele survenite pe marginea Cărţilor Verzi emise de CA „Artas” SRL.

Mai mult ca atît, facînd referire la acordul din aprilie 2001, instanţele de judecată au neglijat faptul că acesta şi-a pierdut efectul juridic odată cu semnarea noului Acord din 22 noiembrie 2004, iar motivul determinant al încheierii noului act juridic este faptul că s-au schimbat condiţiile şi criteriile financiare de participare la sistemul „Cartea Verde”, fapt constatat chiar și prin Decizia Curţii Supreme de Justiţie din 20 martie 2008. În concluzie menționează că în cadrul examinării cauzei instanțele ierarhic inferioare nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată și anume Legea cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule şi nu au ținut cont de argumentele intervenienților accesorii, precum și nu s-au expus asupra acestora în textul hotărîrii.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. Înaintînd acţiunea în judecată împotriva Biroului Național al Asigurătorilor de Autovehicule, CA „Artas” SRL a solicitat încasarea sumei de 1 064 667, 22 lei, dobînzii de întîrziere aferente și cheltuielilor de judecată.

La rîndul său, Biroul Național al Asigurătorilor de Autovehicule au depus cerere reconvenţională împotriva CA „Artas” SRL solicitînd încasarea datoriei în mărime de 1 227 049,72 lei și a cheltuielilor de judecată.

Fiind investită cu judecarea apelului în cauza dată, instanţa de apel, reieşind din temeiurile şi obiectul cererilor de chemare în judecată, cu aplicarea corectă a legii materiale, stabilind circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea justă a pricinii şi având la bază cumulul de probe prezentate de părţi, corect a ajuns la concluzia legalităţii hotărârii primei instanţe, prin care acţiunea inițială a fost admisă integral, fiind încasat din contul Biroului Național al Asigurătorilor de Autovehicule în beneficiul CA „Artas” SRL suma de 1 064 667,22 lei, dobînda aferentă de 143 197,71 lei și taxa de stat în mărime de 270 lei, iar în total suma de 1208 134,93 lei, iar acțiunea reconvențională a fost admisă parțial, fiind încasat din contul CA „Artas” SRL în beneficiul Biroului Național al Asigurătorilor de Autovehicule suma de 121 951 lei, în rest acțiunea reconvențională fiind respinsă ca neîntemeiată.

5 În susţinerea opiniei enunţare, instanţa de recurs reţine că materialele cauzei denotă cu certitudine faptul că la data de 03 aprilie 2001, în scopul participării în comun la îndeplinirea criteriilor Consiliului Biroului Convenției „Cartea Verde” de la Londra, privind garanțiile financiare de îndeplinire a obligațiunilor în baza certificatelor internaționale „Cartea Verde” între CA „Moldova-Astrovaz”, CA „QBE- Asito”, CA „Efes-M” SRL, CA „Galas”, SRL „Orateh” CA „Edict”, CA „Carat” și CA „Artas” SRL în calitate de participanți și Agenția Națională a Asigurătorilor „ARCA” în calitate de coordonator a fost încheiat Acordul privind relațiile între participanți și coordonator la asigurarea de răspundere civilă a deținătorilor de autovehicule în baza certificatelor internaționale „Cartea Verde”.

Prin Acordul încheiat, părțile au stabilit criteriile privind garanțiile financiare pentru îndeplinirea obligațiunilor prin certificatele internaționale „Cartea Verde” și de comun acord au decis crearea uni depozit în mărime de 100 000 dolari SUA și formarea unui fond de Garanții în mărime de 1 00 000 dolari SUA, iar prin Anexa la Acord semnată în aceeași zi, au fost stabilite sumele ce urmează să fie introduse în fondul de Garanții de fiecare participant pînă la data de 10 aprilie 2001, astfel, CA „Artas” SRL s-a obligat să introducă suma de 55 556 dolari SUA (f.d. 12 verso).

Prin pct. 6.1 al aceluiași Acordul părțile au convenit pentru formarea unui fond de reglementare privind plățile de despăgubiri de asigurare, iar conform pct. 6.2 – 6.4 al Acordului, mărimea fondului de reglementare constituie 100 000 lei și se introduce de fiecare membru în parte, iar în caz de necesitate reieșind din necesitățile de mijloace pentru rezolvarea pierderilor și reclamațiilor, mărimea fondului se mărește. Totodată, conform pct. 6.11 al Acordului, Coordonatorul din fondul de reglementare, efectuează plăţi privind asigurările atît pe teritoriul Republicii Moldova şi în baza reclamaţiilor înaintate de organizaţiile străine privind cheltuielile efectuate în baza certificatelor „Cartea Verde”, care au fost livrate membrilor Acordului.

După primirea de la Coordonator a documentelor care confirmă faptul achitării reclamaţiilor, Asigurătorul conform căruia a fost achitată „Cartea Verde”, este obligat să restabilească în Fondul de reglementare suma cheltuită (f.d. 10 verso). La fel, este constatat că la data de 04 septembrie 2007, Agenția Națională a Asigurătorilor de Răspundere Civilă a deținătorilor de autovehicule „ARCA” al cărei succesor în drepturi este Biroul Național al Asigurătorilor de Autovehicule a depus o cerere de chemare în judecată împotriva CA „Artas” SRL cu privire la încasarea în ordine de regres a despăgubirilor de asigurare achitate birourilor străine pentru repararea prejudiciilor achitate de către deținătorii polițelor „Carte Verde” eliberate de către CA „Artas” SRL.

Aici este de menționat că în cadrul examinării cauzei civile la cererea de chemare în judecată a Agenției Naționale a Asigurătorilor de Răspundere Civilă a deținătorilor de autovehicule „ARCA” de către instanță a fost numită o expertiză judiciară contabilă, în rezultatul căreia a fost întocmit Raportul de expertiză nr. 2512 din 21 septembrie 2009, prin care s-a stabilit că CA „Artas” SRL a deținut în fondurile gestionate de Agenția Națională a Asigurătorilor de Răspundere Civilă a deținătorilor de autovehicule „ARCA” suma de 1 602 774,91 lei, iar Agenția Națională a Asigurătorilor de Răspundere Civilă a deținătorilor de autovehicule „ARCA” a achitat birourilor din străinătate cu titlu de reparare a prejudiciilor materiale cauzate de către deținătorii polițelor „Carte Verde” eliberate de CA „Artas” SRL suma de 3 228 646,14 lei (f.d.

13-16). 6 Drept urmare, prin hotărîrea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 03 septembrie 2010, acţiunea a fost admisă, fiind încasată de la CA „Artas” SRL în beneficiul Agenţiei Naţionale a Asigurătorilor de Răspundere civilă a deţinătorilor de Autovehicule „ARCA a sumei de 1 562 906,47 lei cu titlu de datorie şi a sumei de 46 887,19 lei cu titlu de taxă de stat (f.d.17-18). Ulterior, prin decizia Curţii de Apel Economice din 12 mai 2011, menținută prin decizia Curții Supreme de Justiție din 17 noiembrie 2011, hotărîrea primei instanțe a fost modificată în sensul diminuării sumei încasate cu titlu de datorie de la CA „Artas” SRL în beneficiul Biroului Național al Asigurătorilor de Autovehicule pînă la 538107,69 lei (f.d.

19-23), fără punerea în executare a hotărîrii din motiv că CA „Artas” SRL deține în fondurile gestionate de Biroului Național al Asigurătorilor de Autovehicule sume bănești în cuantum de 1 602 774,91 lei, ceea ce este mult peste suma de 538 107,69 lei. Sub acest aspect, instanța de recurs consideră că instanțele ierarhic inferioare corect au aplicat la caz prevederile art. 123 alin. (2) CPC, care indică că, faptele stabilite printr-o hotărîre judecătorească irevocabilă într-o pricină civilă soluţionată anterior în instanţă de drept comun sau în instanţă specializată sînt obligatorii pentru instanţa care judecă pricina şi nu se cer a fi dovedite din nou şi nici nu pot fi contestate la judecarea unei alte pricini civile la care participă aceleaşi persoane și justificat au admis cerințele CA „Artas” SRL față de Biroului Național al Asigurătorilor de Autovehicule.

Or, ca urmare a compensării creanțelor reciproce între părțile în litigiu, este cert faptul că Biroului Național al Asigurătorilor de Autovehicule are o datorie față de CA „Artas” SRL în mărime de 1 064 667,22 lei ce constituie diferența din suma de 1602774,91 lei deținută de CA „Artas” SRL în fondurile gestionate de Biroului Național al Asigurătorilor de Autovehicule și suma de 538 107,69 lei achitată de Agenția Națională a Asigurătorilor de Răspundere Civilă a deținătorilor de autovehicule „ARCA” birourilor din străinătate cu titlu de reparare a prejudiciilor materiale cauzate de către deținătorii polițelor „Carte Verde” eliberate de CA „Artas” . În această ordine de idei sunt neîntemeiate argumentele recurentului cu referire la faptul că Biroului Național al Asigurătorilor de Autovehicule a efectuat în favoarea CA „Artas” SRL plăți în sumă totală de 285 610 dolari SUA, ce reprezintă echivalentul a 3 191 441, 77 lei, întrucît cuantumul datoriei CA „Artas” SRL față de Biroului Național al Asigurătorilor de Autovehicule a fost stabilit prin decizia Curții de Apel Economică din 12 mai 2011, care fiind menținută prin decizia Curții Supreme de Justiție din 17 noiembrie 2009 a devenit irevocabilă, iar în sensul art. 123 alin. (2) CPC, acest fapt nu se cere a fi dovedite din nou şi este obligatoriu pentru cauza din speţă.

Sub acest aspect instanţa de recurs conchide ca corectă şi referirea la caz de către instanţele judecătoreşti la prevederile art. 619 alin. (1) şi (2) Cod civil, care statuează că obligaţiilor pecuniare li se aplică dobînzi pe perioada întîrzierii. Conform art. 585 Cod civil în cazul în care, conform legii sau contractului, obligaţia este purtătoare de dobîndă, se plăteşte o dobîndă egală cu rata de bază a Băncii Naţionale a Moldovei dacă legea sau contractul nu prevede o altă rată. Iar în temeiul art. 617 alin. (1) Cod civil, dacă nu execută obligaţia în urma somaţiei primite după scadenţă din partea creditorului, debitorul se consideră în întîrziere ca urmare a somaţiei.

7 În acest sens materialele cauzei denotă că la data de 06 februarie 2012, CA „Artas” SRL, a expediat Biroului Național al Asiguratorilor de Autovehicule o pretenție privind achitarea benevolă a sumei de 1 064 667,22 lei, pretenția fiind recepționată de destinatar la data de 10 februarie 2012, aceasta fiind și data cînd debitorul a fost pus în întîrziere (f.d. 30) Drept urmare instanțele justificat au dispus încasarea din contul Biroului Național al Asigurătorilor de Autovehicule în beneficiul CA „Artas” SRL dobînda de întîrziere pentru perioada 10 februarie 2012-10 iulie 2013, în mărime de 143197,71 lei.

De altfel, avînd la bază prevederile art. 94 alin.(1) CPC, care indică că instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească părţii care a avut cîştig de cauză toate cheltuielile de judecată, instanţa de recurs găseşte drept întemeiată şi soluţia instanțelor cu privire la admiterea pretenţiilor CA „Artas” SRL privind încasarea cheltuielilor de judecată în mărime de 270 lei ce constituie plata taxei de stat la depunerea cereri de chemare în judecată și ce se confirmă prin ordinul de plată nr. 135 din 25 iunie 2012, (f.d.

2). Totodată, Colegiul consideră că instanțele întemeiat au admis în parte şi acțiunea reconvențională înaintată de Biroul Național al Asigurătorilor de Autovehicule împotriva CA „Artas” SRL cu privire la încasarea plății obligațiilor financiare în sistemul internațional de asigurare „Cartea Verde” în mărime 1 220 409 28 lei și a sumei de 6 460,44 lei pentru conversarea datoriilor în euro, iar în total încasarea sumei de 1 227 049,72 lei.

În susținerea opiniei date instanța de recurs reține că materialele cauzei, care atestă că prin acțiunea reconvențională depusă la data de 22 ianuarie 2013, Biroul Național al Asigurătorilor de Autovehicule solicită încasarea plăților efectuate în favoarea CA „Artas” SRL, în mărime de 1 227 049 lei în perioada 14 noiembrie 2008 – 20 august 2012. Conform art. 267 alin. (1) Cod civil, termenul general în interiorul căruia persoana poate să-şi apere, pe calea intentării unei acţiuni în instanţă de judecată, dreptul încălcat este de 3 ani. Iar, în conformitate cu art. 272 alin. (1) Cod civil, termenul de prescripţie extinctivă începe să curgă de la data naşterii dreptului la acţiune. Dreptul la acţiune se naşte la data cînd persoana a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului.

În interpretarea corectă a normei citate Colegiul reține că dreptul de regres ia naștere din momentul reparării daunei cauzate de altă persoană, respectiv din acel moment începe curgerea termenului de prescripție și se stinge la expirarea termenului de 3 ani. Raportînd prevederile enunțate la circumstanțele cauzei și dat fiind faptul că datoria solicitată de Biroul Național al Asiguratorilor de Autovehicule a fost formată începînd cu data de 14 noiembrie 2008, instanțele de judecată corect au aplicat termenul de prescripție pentru perioada 2008-2009, în care în favoarea CA „Asito” SRL au fost efectuate plăți în mărime de totală de 138 306 lei, or, cerințele în acest sens au fost depuse de către Biroul Național al Asigurătorilor de Autovehicule la data de 22 ianuarie 2013, după expirarea termenului de 3 ani de la data nașterii dreptului în regres.

Cît privește cerințele cu privire la încasarea plăților efectuate în perioada 2010- 2012, instanța de recurs reține că conform Listei plăților efectuate de Biroul Național al Asigurătorilor de Autovehicule în favoarea CA „Artas” SRL, în baza polițelor de 8 asigurare „Carte Verde” nr. MD 02/03/00105332, nr. MD 02/03/001053563 și nr. MC 03/02661 au fost efectuate plăți în sumă totală de 206 678,74 lei, iar în baza poliței asigurare nr. MD 02/03/00105342 pentru un accident rutier, care a avut loc în Slovenia au fost efectuate 5 plăți în sumă totală de 878 917,94 lei echivalentul a 57 213,26 dolari SUA.

Cu referire la plățile efectuate în baza poliței asigurare nr. MD 02/03/00105342, Colegiul reține că instanțele judecătorești, avînd ca temei pct. 1.1 a Acordului de Constituire a Asociației de Reasigurare din 03 aprilie 2001, la care este parte asiguratorul CA „Artas” SRL, şi în conformitate cu care limita maximă de răspundere a asigurătorului este 50 000 dolari SUA, justificat au concluzionat că suma prejudiciului material pretinsă de Biroul Național al Asigurătorilor de Autovehicule în urma accidentului rutier din Slovenia de la deținătorul poliței „Carte verde” seria MD 02/03/00105332 urmează să fie diminuată pînă la limita maximă de răspundere, și anume, pînă la suma de 50 000 dolari SUA, or, responsabil de suma achitată peste limita maximă de 50 000 dolari SUA se face însuși reasigurătorul.

La caz prezintă relevanță şi informația nr. F2/264 din 29 aprilie 2013, și ordinele nr. 34 din 16 mai 2005, nr. 61 din 25 august 2006, nr. 46 din 19 octombrie 2007, din care rezultă că în perioada 2005-2007, CA „Artas” SRL a achitat suma de 6 210,81 euro ce constituie echivalentul a 8 081,84 dolari SUA cu titlu de prejudiciu material cauzat pe accidentul rutier produs în Slovenia (f.d. 145-149).

În consecință, instanța de recurs consideră că atît prima instanță cît și instanța de apel corect au concluzionat că răspunderea datorată de CA „Artas” SRL către Biroul Național al Asigurătorilor de Autovehicule pentru accidentul produs în Slovenia este diferența dintre suma de 50 000 dolari SUA, care este limita maximă de răspundere a CA „Artas” SRL, și suma de 8 081,84 dolari SUA, ce a fost achitată de către asigurător în perioada 2005-2007, și constituie suma de 41 918,16 dolari SUA echivalentul a 521 881,09 lei conform cursului oficial de schimb la data de 20 august 2012, cînd a fost efectuată ultima plată de către Biroul Național al Asigurătorilor de Autovehicule.

Aici se va remarca că Biroul Național al Asigurătorilor de Autovehicule la efectuarea plăților în favoarea CA „Artas” SRL, pentru accidentul rutier, ce a avut loc în Slovenia urma să țină cont de plățile efectuate de asigurător în perioada 2005-2007 pentru accidentul respectiv și să achite diferența neachitată în mărime de 41 918,16 dolari SUA echivalentul a 521 881,09 lei, însă a achitat suma de 878 917,94 lei ce este mai mare cu 357 036,85 lei decît suma ce urma să fie achitată de fapt de asigurător. Sub acest aspect, instanțele ierarhic inferioare cu referire la circumstanțele stabilite, justificat au exclus din suma pretinsă excesul sumei de 357 036,85 lei, or, suma respectivă a fost achitată de către Biroul Național al Asigurătorilor de Autovehicule peste limita maximă prevăzută de pct. 1.1 al Acordului de Constituire a Asociației de Reasigurare din 03 aprilie 2001 și nu-i poate fi imputată asigurătorului.

În acest context, instanța de recurs consideră că instanțele judecătorești corect au exclus din mărimea datoriei de 1 227 049,72 lei, solicitată de Biroul Național al Asigurătorilor de Autovehicule, suma de 138 306,89 lei achitată în perioada 14 noiembrie 2008 – 03 noiembrie 2009, și în privința căreia a expirat termenul de prescripție și suma de 357 036,85 lei achitată peste limita maximă de răspundere a asigurătorului, iar ca urmare, justificat au concluzionat că cuantumul răspunderii membrilor Acordului din 03 aprilie 2001 achitate de Biroul Național al Asigurătorilor 9 de Autovehicule achitate în favoarea CA „Artas” SRL constituie 731 705,98 lei (1 227 049,72 – (138 306,89 +375 036,85).

Astfel, reieșind din cota de răspundere a CA „Artas” SRL care în baza pct. 5.3 al Acordului de constituire a asociației de reasigurare constituie 1/6 cotă-parte, atît prima instanță cît și instanța de apel legal și întemeiat au încasat de la CA „Artas” SRL în beneficiul Biroului Național al Asigurătorilor de Autovehicule suma de 121 951 lei constituie 1/6 cotă parte din suma de 731 705,98 lei. În circumstanțele relatate, instanța de recurs apreciază critic argumentele recurentului precum că cota-parte de1/6 se calculează din toate daunele survenite pe marginea Cărților Verzi și nu doar din daunele survenite pe marginea Cărților Verzi emise de CA „Artas” SRL, or, pct. 5.3 al Acordului de constituire a asociației de reasigurare indică expres că răspunderea membrului pentru fiecare contract în sistemul „Cartea Verde” corespunde cotei prevăzute în anexa 1 la Acord și anume 1/6 cotă- parte.

Totodată, sunt neîntemeiate și argumentele cu referire la faptul că datoria pretinsă de CA „Artas” SRL a fost acumulată în perioada 2005-2006, iar acțiunea a fost depusă în anul 2012, cu omiterea termenului de prescripție extinctivă de 3 ani prevăzut de art. 267 alin. (1) Cod civil. Aceasta deoarece, circumstanțele cauzei atestă că CA „Artas” SRL s-a adresat cu cererea de chemare în judecată în speță ca urmare a deciziei Curții Supreme de Justiție din 17 noiembrie 2011, în baza căreia a fost menținută decizia Curții de Apel Economică din 12 mai 2001, prin care a fost modificată hotărîrea Judecătoriei Economice de Circumscripție din 03 septembrie 2010 prin încasarea de la CA „Artas” SRL în beneficiul Biroului Național al Asigurătorilor de Autovehicule a sumei de 538 107 lei.

Alte argumente invocate de recurent, în susţinerea poziţiei sale, se combat cu cele invocate mai sus, fiind similare celor invocate pe parcursul examinării cauzei, asupra căror instanţa de apel s-a expus în mod explicit şi se axează asupra circumstanţelor, care au fost constatate şi elucidate pe deplin de prima instanţă, având la bază cumulul de probe, administrate şi apreciate cu respectarea normelor de drept procedural şi susţinute de normele de drept material.

În conexiunea celor relatate, instanţa de recurs, prin prisma jurisprudenţei CEDO şi anume cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995, unde s-a menţionat că „... art. 6 § 1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes”, consideră necesar de a respinge şi alte argumente invocate în recurs. Astfel fiind instanţa de recurs reţine că decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe au fost adoptate în limitele competenţei, reieşind din temeiul şi obiectul acţiunii, cu aplicarea corectă a legii materiale care guvernează raportul juridic litigios, iar în cadrul judecării pricinii au fost create condiţii obiective participanţilor la proces, întru realizarea drepturilor sale procedurale.

Faţă de cele ce preced, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi a menţine decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe. 10 În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se respinge recursul declarat de către Biroul Național al Asigurătorilor de Autovehicule. Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 08 iulie 2014 și hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 06 decembrie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Companiei de Asigurare „Artas” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Biroului Național al Asigurătorilor de Autovehicule cu privire la încasarea sumei și la cererea reconvențională a Biroului Național al Asigurătorilor de Autovehicule împotriva Companiei de Asigurări „Artas” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la încasarea datoriei. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Iuliana Oprea Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva 11