2ra-659/15 — Încasarea sumei

prima instanţă: A. Danilov dosarul nr. 2ra-659/15 instanţa de apel: L. Popova, A. Panov, M. Moraru DECIZIE 06 mai 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Nadejda Toma Maria Ghervas Ala Cobăneanu examinând recursul declarat de Compania de Asigurări „Auto - Siguranta” Societate pe Acţiuni în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Companiei de Asigurări „Auto - Siguranta” Societate pe Acţiuni împotriva executorului judecătoresc Maxim Romaliischi cu privire la încasarea sumelor împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 noiembrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Compania de Asigurări „Auto - Siguranta” Societate pe Acţiuni, admis apelul executorului judecătoresc Maxim Romaliischi, casată hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 12 martie 2014 în partea încasării dobânzii de întârziere şi în această parte fiind pronunţată o nouă hotărâre prin care cererea de chemare în judecată depusă de Compania de Asigurări „Auto - Siguranta” Societate pe Acţiuni împotriva executorului judecătoresc Maxim Romaliischi cu privire la încasarea dobânzii de întârziere, a fost respinsă, în rest fiind menţinută hotărârea primei instanţe constată: La 22 iulie 2013, CA „Auto - Siguranta” SA a depus cerere de chemare în judecată împotriva executorului judecătoresc Maxim Romaliischi cu privire la încasarea sumelor şi a cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii a invocat că la 26 decembrie 2012, Nicolae Marian şi Dina Marian au depus spre executare, la biroul executorului judecătoresc Maxim Romaliischi, documentul executoriu nr. 2 – 3904/12 din 08 octombrie 2012 emis de Judecătoria Buiucani, mun.

Chişinău prin care s-a hotărât de a încasa din contul CA „Auto - Siguranta” SA în folosul lui Nicolae Marian a sumei de 44664,13 lei şi în folosul Dinei Marian a sumei de 5871,53 lei. Susţine că la 26 decembrie 2012, executorul judecătoresc a emis două încheieri prin care a dispus iniţierea a două proceduri de executare nr. 175-1292/12 1 cu privire la încasarea în folosul lui Nicolae Marian a sumei de 44664,13 lei şi nr. 175-1291/12 cu privire la încasarea în folosul Dinei Marian a sumei de 5871,53 lei, propunând achitarea benevolă a sumelor menţionate, în decurs de 15 zile. Afirmă că la 21 ianuarie 2013, printr-o scrisoare CA „Auto - Siguranta” SA a înştiinţat executorul judecătoresc despre faptul că a contestat cu apel hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău în baza căreia a fost eliberat titlul executoriu şi eliberarea titlului executoriu a fost făcută prematur până la intrarea în vigoare a hotărârii, dar şi despre contestarea în instanţa de judecată a încheierilor de iniţiere a procedurilor de executare nr. 175-1291/12 şi 175-1292/12 din 26 decembrie 2012. Menţionează că executorul judecătoresc l-a informat despre necesitatea depunerii cauţiunii la contul special al executorului judecătoresc, în caz contrar mijloacele băneşti vor fi ridicate prin intermediul Incaso, prin urmare, la 01 februarie 2013, a depus la contul special al executorului judecătoresc, cu titlu de cauţiune, suma de 60642,80 lei, fapt confirmat prin ordinele de plată nr. 126 şi nr. 127 din 01 februarie 2013. Relatează că prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 iunie 2013, au fost anulate încheierile nr. 175-1291/12 şi 175-1292/12 din 26 decembrie 2012 cu privire la intentarea procedurilor de executare.

Indică că la 26 iunie 2013, s-a adresat către pârât cu o cerere prin care l-a informat despre decizia instanţei de apel din 20 iunie 2013 şi a solicitat restituirea mijloacelor băneşti depuse ca cauţiune la 01 februarie 2013, care însă, ignorând decizia Curţii de Apel, a refuzat să restituie mijloacele băneşti, motivând că acestea au fost eliberate lui Nicolae Marian şi Dinei Marian la 22 martie 2013. Îşi întemeiază pretenţiile în baza dispoziţiilor art. 23 alin. (2), 166, 167 CPC. Solicită admiterea acţiunii, încasarea de la executorul judecătoresc Maxim Romaliischi, a sumei de 60642,80 lei depuşi, cu titlu de cauţiune, precum şi a dobânzii de întârziere pentru perioada calculată din momentul refuzului restituirii mijloacelor băneşti până la încasarea acestora şi a cheltuielilor de judecată.

Printr-o cerere de concretizare depusă ulterior, CA „Auto - Siguranta” SA a solicitat admiterea acesteia, încasarea de la executorul judecătoresc a sumei de 7045,84 lei şi 53596,96 lei, în total 60642,80 lei, depuşi cu titlu de cauţiune şi încasaţi ilegal, precum şi a dobânzii de întârziere pentru perioada calculată din momentul refuzului achitării mijloacelor băneşti în sumă de 2514,65 lei şi 330,58 lei, în total 2845,23 lei şi a cheltuielilor de judecată. Prin încheierea protocolară din 13 septembrie 2013, în cadrul şedinţei de judecată au fost atraşi în calitate de intervenienţi accesorii – Nicolae Marian şi Dina Marian. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 12 martie 2014, acţiunea a fost admisă parţial, încasată de la executorul judecătoresc Maxim Romaliischi în beneficiul CA „Auto - Siguranta” SA dobânda de întârziere în sumă de 2845,23 lei şi a cheltuielilor de judecată în sumă de 3404,35 lei, în total suma de 6249,58 lei, în rest, au fost respinse cerinţele reclamantului cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 noiembrie 2014, a fost respins apelul declarat de Compania de Asigurări „Auto - Siguranta” Societate pe Acţiuni, 2 admis apelul executorului judecătoresc Maxim Romaliischi, casată hotărârea primei instanţe în partea încasării dobânzii de întârziere şi în această parte fiind pronunţată o nouă hotărâre prin care a fost respinsă cererea de chemare în judecată a CA „Auto - Siguranta” SA privind încasarea dobânzii de întârziere.

În rest, hotărârea primei instanţe a fost menţinută. La 27 ianuarie 2015, CA „Auto - Siguranta” SA a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acesteia, casarea parţială a deciziei instanţei de apel şi hotărârii instanţei de fond, cu emiterea unei noi hotărâri de încasare de la executorul judecătoresc Maxim Romaliischi a dobânzii de întârziere în sumă de 2845,23 lei şi a diferenţei cheltuielilor de asistenţă juridică de 4000 lei pentru participarea avocatului în prima instanţă şi 1000 lei pentru instanţa de apel, în rest de menţinut hotărârile atacate. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată, considerând concluziile ca fiind neîntemeiate, nemotivate şi care contravin circumstanţelor pricinii.

Susţine că instanţa de apel a încălcat normele de drept material prin neaplicarea legii ce trebuia aplicată, că trebuia să aplice şi corect să interpreteze prevederile art. 585, 617, 619 şi 1398 Cod civil, dar şi art. 94 CPC, ignorând, în totalitate, prevederile art. 123 alin. (2) CPC care prevede că faptele stabilite printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă într-o pricină civilă soluţionată anterior în instanţă de drept comun sau în instanţă specializată sunt obligatorii pentru instanţa care judecă pricina şi nu se cer a fi dovedite din nou şi nici nu pot fi contestate la judecarea unei alte pricini civile la care participă aceleaşi persoane.

Afirmă că majoritatea constatărilor instanţei de apel ţin de contestarea procedurilor de executare, care au fost obiectul examinării în alt proces şi anume menţionează decizia irevocabilă a Curţii de Apel Chişinău din 20 iunie 2013. Invocă că instanţa de apel a constatat că procedura de executare a fost iniţiată cu respectarea formală a cadrului legal şi urmează a fi desfiinţată din considerentul că numai documentul executoriu, prin prisma prevederilor art. 10 alin. (3) Cod de executare, poate servi temei pentru intentarea procedurii de executare, iar în condiţiile nulităţii acestui document ca fiind act juridic principal, urmează desfiinţarea actelor juridice subsecvente şi anume a încheierilor de intentare a procedurilor de executare nr. 175 – 1291/12 şi 175 – 1292/12.

Menţionează că din momentul contestării în ordine de apel a hotărârii judecătoreşti şi din momentul înştiinţării executorului judecătoresc despre depunerea apelului, ultimul este obligat să suspende procedura de executare. Astfel, consideră că executorul judecătoresc, în temeiul art. 363 CPC era obligat să suspende procedura de executare. Consideră că neexecutarea corespunzătoare a obligaţiei de restituire a sumelor transferate la contul executorului judecătoresc a servit temei pentru înaintarea acţiunii în judecată. Indică că în speţă se atestă folosirea mijloacelor financiare străine în cazul în care executorul s-a eschivat de la restituirea banilor încasaţi ilegal, acesta fiind obligat să achite prejudiciul cauzat.

3 Astfel, este de opinia că modalitatea de compensare a prejudiciului constă în încasarea dobânzii de întârziere conform prevederilor art. 585 şi art. 619 Cod civil. Remarcă că hotărârea primei instanţe este legală şi întemeiată în partea încasării dobânzii de întârziere, în timp ce decizia instanţei de apel este neîntemeiată şi contravine circumstanţelor pricinii, fiind emisă cu încălcarea normelor de drept material, din considerentul neaplicării legii care trebuia să fie aplicată şi s-a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată. Cu referire la prevederile art. 602 alin. (1) şi (2) Cod civil, specifică că în cazul în care nu execută obligaţia, debitorul este ţinut să-l despăgubească pe creditor pentru prejudiciul cauzat astfel dacă nu dovedeşte că neexecutarea obligaţiei nu-i este imputabilă.

Neexecutarea include orice încălcare a obligaţiilor, inclusiv executarea necorespunzătoare sau tardivă. Iar potrivit prevederilor art. 514 Cod civil, indică că obligaţiile se nasc din contract, fapt ilicit (delict) şi din orice alt act sau fapt susceptibil de a le produce în condiţiile legii. Subliniază că plata nedatorată către executorul judecătoresc, sub presiunea că sumele vor fi ridicate prin INCASO, nu poate fi considerată ca fapt juridic licit. Invocă şi aprecierea greşită de către instanţele de judecată a prevederilor art. 94 CPC cu privire la repartizarea cheltuielilor de judecată între părţi. Astfel, afirmă că din dispozitivul hotărârii rezultă că acţiunea în partea încasării dobânzii de întârziere a fost admisă integral, prin urmare, instanţa era obligată de a încasa cheltuielile pentru asistenţă juridică suportate în mărimea şi în cuantumul cerut.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei instanţei de apel a fost expediată în adresa părţilor la 21 noiembrie 2014, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoţire anexată (f. d. 157). Recurentul susţine că a recepţionat decizia integrală la 04 decembrie 2014, anexând ca dovadă copia plicului cu ştampila oficiului poştal. Prin urmare, instanţa de recurs conchide că recursul a fost declarat în termen, la 27 ianuarie 2015. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurile recursului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa parţial decizia instanţei de apel în partea prin care a fost casată hotărârea primei instanţe şi de a menţine în partea dată hotărârea primei instanţe, din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanţei de apel şi să menţină hotărârea primei instanţe.

După cum rezultă din materialele pricinii, înaintând acţiunea împotriva executorului judecătoresc Maxim Romaliischi, CA „Auto - Siguranta” SA a solicitat încasarea de la executorul judecătoresc Maxim Romaliischi a sumelor de 4 7045,84 lei şi 53596,96 lei, în total 60642,80 lei, depuşi cu titlu de cauţiune şi încasaţi ilegal, precum şi a dobânzii de întârziere pentru perioada calculată din momentul refuzului achitării mijloacelor băneşti în sumă de 2514,65 lei şi 330,58 lei, în total 2845,23 lei, cheltuielile de judecată compuse din taxa de stat în mărime de 1904,35 lei şi suma de 5500 lei pentru asistenţa juridică. Se mai constată că în cadrul examinării acţiunii în prima instanţă, la 23 decembrie 2013, executorul judecătoresc Maxim Romaliischi a restituit 20 % din sumele depuse de CA „Auto - Siguranta” SA cu titlu de cauţiune conform documentelor executorii nr. 2-3904/12 din 08 octombrie 2012 emise de Judecătoria Buiucani, mun.

Chişinău şi anume sumele de 1174,31 lei şi 8932,93 lei, fapt confirmat prin ordinele de plată cu nr. 759 şi respectiv nr. 760 (f. d. 72). Ulterior, la 13 februarie 2014, executorul judecătoresc Maxim Romaliischi a restituit şi sumele de 5871,53 lei şi 44664,13 lei depuse de CA „Auto - Siguranta” SA cu titlu de cauţiune conform documentelor executorii nr. 2-3904/12 din 08 octombrie 2012 emise de Judecătoria Buiucani, mun. Chişinău, fapt confirmat prin ordinele de plată nr. 161 şi nr. 162 anexate la materialele pricinii (f. d. 71). Ca urmare, reclamanta CA „Auto - Siguranta” SA, în cadrul şedinţelor de judecată a susţinut doar pretenţiile cu privire la încasarea dobânzii de întârziere pentru perioada calculată din momentul refuzului achitării mijloacelor băneşti în sumă de 2514,65 lei şi 330,58 lei, în total 2845,23 lei şi încasarea cheltuielilor de judecată compuse din taxa de stat în mărime de 1904,35 lei şi suma de 5500 lei pentru asistenţa juridică.

Fiind investită cu examinarea acţiunii care are ca obiect încasarea dobânzii de întârziere şi restituirea cheltuielilor de judecată, prima instanţă a constatat temeinicia parţială a acestei acţiuni, încasând de la executorul judecătoresc Maxim Romaliischi în beneficiul CA „Auto - Siguranta” SA dobânda de întârziere în sumă de 2845,23 lei şi a cheltuielilor de judecată în sumă de 3404,35 lei, în total suma de 6249,58 lei, în rest, cerinţele reclamantului cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată fiind respinse. Instanţa de apel, judecând apelurile declarate de CA „Auto - Siguranta” SA şi executorul judecătoresc Maxim Romaliischi a constatat netemeinicia apelului declarat de CA „Auto - Siguranta” SA împotriva hotărârii primei instanţe în partea prin care a fost respinsă cerinţa cu privire la încasarea integrală a cheltuielilor de judecată, respingându-l.

Totodată, a considerat necesar de a admite apelul executorului judecătoresc Maxim Romaliischi, a casat hotărârea primei instanţe în partea încasării dobânzii de întârziere şi în această parte a pronunţat o nouă hotărâre prin care a fost respinsă cererea de chemare în judecată a CA „Auto - Siguranta” SA privind încasarea dobânzii de întârziere. În rest, hotărârea primei instanţe a fost menţinută. În susţinerea soluţiei de respingere a capătului de cerere cu privire la încasarea dobânzii de întârziere pentru perioada calculată din momentul refuzului achitării mijloacelor băneşti, instanţa de apel a menţionat că executorul judecătoresc a acţionat legal la momentul eliberării banilor creditorilor Nicolae Marian şi Dina Marian, iar faptele executorului nu pot fi calificate ca abuzive sau ilegale.

5 Consideră instanţa de apel că deşi, prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 iunie 2013 au fost anulate încheierile de intentare a procedurii de executare emise de către executor, acest fapt generează întoarcerea executării silite în ordinea stabilită de art. 157-160 Cod de executare, proces în care sunt atraşi la răspundere pecuniară creditorii propriu-zişi ai procedurii de executare, care sunt Nicolae Marian şi Dina Marian, însă nu executorul judecătoresc Maxim Romaliischi. La fel, instanţa de apel a apreciat drept eronate concluziile primei instanţe cu referire la prevederile art. 1398 Cod civil, considerând că acţiunile de exercitare a atribuţiilor de serviciu a executorului judecătoresc nu pot fi calificate drept acţiuni dolosive, deoarece la caz nu există o sentinţă de condamnare a executorului pentru depăşirea atribuţiilor de serviciu conform componenţei prevăzute de art. 328 Cod penal.

Instanţa de apel, la adoptarea soluţiei a reţinut şi faptul că prima instanţă eronat a încasat de la executorul judecătoresc Maxim Romaliischi în beneficiul CA „Auto - Siguranta” SA suma de 2845,23 lei cu titlu de dobândă de întârziere, considerând, în acest sens, că prevederile art. 619 Cod civil nu sunt aplicabile, deoarece între părţi nu sunt stabilite relaţii contractuale certe din care să rezide încasarea dobânzii. Cât priveşte apelul depus de CA „Auto - Siguranta” SA prin care apelanta a solicitat încasarea cheltuielilor de asistenţă juridică în mărime de 5500 lei, instanţa de apel a respins pretenţiile respective considerând că prima instanţă corect, cu referire la prevederile art. 96 alin. (1) CPC a încasat doar suma de 1500 lei, care corespunde cu volumul de lucru efectuat de către avocat.

Instanţa de recurs, verificând legalitatea deciziei instanţei de apel, prin prisma criticelor formulate în recurs constată că instanţa de apel, a interpretat eronat normele de drept material în partea respingerii capătului de cerere cu privire la încasarea dobânzii de întârziere, la acest capitol dând o apreciere greşită materialului probator anexat la dosar, pe când prima instanţă, justificat a ajuns la concluzia admiterii acestui capăt de cerere şi încasării de la executorul judecătoresc Maxim Romaliischi în beneficiul CA „Auto - Siguranta” SA a dobânzii de întârziere în mărime de 2845,23 lei, calculată din momentul refuzului achitării mijloacelor băneşti. Astfel, după cum denotă actele cauzei, în temeiul hotărârii Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 08 octombrie 2012 au fost emise 2 titluri executorii cu nr. 2-3904/12, referitor la încasarea din contul CA „Auto - Siguranta” SA în beneficiul lui Nicolae Marian şi a Dinei Marian a sumelor de 44664,13 lei şi respectiv de 5871,53 lei (f. d. 27-28). La cererea creditorilor urmăritori, în baza documentelor executorii emise de Judecătoria Buiucani, mun. Chişinău, executorul judecătoresc Maxim Romaliischi a adoptat încheierile nr. 175 – 1291/15 şi nr. 175 – 1292/12 din 26 decembrie 2012 prin care a dispus primirea spre executare a documentelor executorii nr. 2-3904/12 din 08 octombrie 2012 emise de Judecătoria Buiucani, mun.

Chişinău şi intentarea dosarului de executare a acestor documente, propunând debitorului CA „Auto - Siguranta” SA de a executa benevol cerinţele documentului executoriu în termen de 15 zile în ce priveşte achitarea sumelor de 44664,13 lei şi 5871,53 lei cu 6 depunerea mijloacelor băneşti la contul curent special al biroului executorului judecătoresc Maxim Romaliischi (f. d. 3-4). Prin scrisoarea nr. 36/13 din 21 ianuarie 2013, CA „Auto - Siguranta” SA a informat executorul judecătoresc că intentarea procedurii de executare a fost făcută prematur, întrucât compania a contestat hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 08 octombrie 2012, respectiv, la momentul depunerii cererii pentru intentarea procedurii de executare hotărârea instanţei de judecată nu era încă în vigoare.

CA „Auto - Siguranta” SA, în scrisoarea vizată, a mai menţionat că a depus în instanţa de judecată cerere de contestare a încheierilor privind iniţierea procedurilor de executare (f. d. 5). La rândul său, executorul judecătoresc Maxim Romaliischi a informat reprezentantul CA „Auto - Siguranta” SA despre necesitatea depunerii cauţiunii la contul special al executorului, în caz contrar mijlocele băneşti vor fi ridicate prin INCASO. Potrivit ordinelor de plată nr. 126 şi nr. 127 din 01 februarie 2013 se atestă că CA „Auto - Siguranta” SA a depus la contul executorului judecătoresc Maxim Romaliischi sumele de 53596,96 lei şi respectiv de 7045,84 lei cu titlu de cauţiune, conform documentelor executorii nr. 2-3904/12 din 08 octombrie 2012 emise de Judecătoria Buiucani, mun.

Chişinău (f. d. 46). La fel, din materialele pricinii rezultă că CA „Auto - Siguranta” SA a depus cerere de chemare judecată cu privire la contestarea actelor executorului judecătoresc Maxim Romaliischi, care prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 06 martie 2013 a fost respinsă (f. d. 23). Este cert şi faptul că prin încheierile executorului judecătoresc Maxim Romaliischi nr. 175-667R/13 şi nr. 175-668R/13 din 22 martie 2013, a fost încetată procedura de executare, intentată în vederea executării documentelor executorii cu nr. 2-3904/12 din 08 octombrie 2012 emise de Judecătoria Buiucani, mun. Chişinău cu privire la încasarea de la CA „Auto - Siguranta” SA în beneficiul lui Nicolae Marian şi a Dinei Marian a sumelor datorate, ultimilor fiindu-le eliberate sumele băneşti, conform titlurilor executorii (f. d. 21-22).

La caz, se constată şi faptul că prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 28 martie 2013 a fost admis apelul declarat de CA „Auto - Siguranta” SA împotriva hotărârii Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 08 octombrie 2012, casată parţial hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 08 octombrie 2012 în partea încasării în beneficiul lui Nicolae Marian ca compensare a reţinerii din suma achitată reclamantului conform viramentului bancar - 703,50 lei, dobânzii de întârziere la plata despăgubirii cuvenite pentru automobilul deteriorat – 9132,33 lei, dobânzii de întârziere la plata despăgubirii cuvenite pentru prejudicierea sănătăţii – 1101,11 lei şi în partea încasării în beneficiul Dinei Marian a dobânzii de întârziere la plata compensaţiei cuvenite pentru prejudicierea sănătăţii – 282,97 lei şi în această parte a fost emisă o nouă hotărâre prin care au fost respinse cerinţele lui Nicolae Marian în partea încasării ca compensare a reţinerii din suma achitată reclamantului conform viramentului bancar – 703,50 lei, dobânzii de întârziere la plata despăgubirii cuvenite pentru automobilul deteriorat - 9132,33 lei, dobânzii de întârziere la plata despăgubirii cuvenite pentru 7 prejudicierea sănătăţii – 1101,11 lei.

Au fost respinse cerinţele Dinei Marian în partea încasării dobânzii de întârziere la plata compensaţiei cuvenite pentru prejudicierea sănătăţii – 282,97 lei. În rest a fost menţinută hotărârea primei instanţe, cu menţiunea că de la CA „Auto - Siguranta” SA urmează a se încasa în beneficiul lui Nicolae Marian suma de 33727,16 lei şi în total în beneficiul Dinei Marian suma de 5588,56 lei. S-a micşorat cuantumul taxei de stat ce urma a fi încasat de la CA „Auto - Siguranta” SA în beneficiul statului de la 1516, 17 lei până la 1179,47 lei. S-a mai încasat de la Nicolae Marian şi Dina Marian, în mod solidar în beneficiul CA „Auto - Siguranta” SA cheltuielile de judecată în apel în mărime de 252,45 lei (f. d. 43-45).

Tot materialul probator atestă că prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 iunie 2013 a fost admis recursul declarat de CA „Auto - Siguranta” SA, casată hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 06 martie 2013 şi pronunţată o nouă hotărâre prin care au fost anulate încheierile executorului judecătoresc Maxim Romaliischi privind intentarea procedurilor de executare nr. 175 – 1291/15 şi nr. 175 – 1292/12 (f. d. 6-7). Ca urmare, prin scrisoarea nr. 299/13 din 26 iunie 2013, CA „Auto - Siguranta” SA, cu referire la decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 iunie 2013 a solicitat restituirea integrală în decurs de trei zile, a cauţiunii depuse la contul special al executorului judecătoresc la 01 februarie 2013 în mărime de 7045,84 lei şi 53596,96 lei, ridicarea sechestrului aplicat anterior în calitate de măsură de asigurare, pe procedurile în cauză, la filiala Băncii de Economii din or.

Criuleni (f. d. 8). Prin răspunsul nr. 175-668R/13 din 03 iulie 2013, recepţionat de CA „Auto - Siguranta” SA la 04 iulie 2013, executorul judecătoresc Maxim Romaliischi a menţionat că prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 06 martie 2013 recursul declarat de CA „Auto - Siguranta” SA împotriva lui Nicolae Marian, Dina Marian şi executorul judecătoresc Maxim Romaliischi cu privire la anularea actelor executorului judecătoresc a fost respins, actele contestate fiind menţinute fără modificări. Astfel, invocând prevederile art. 254 alin. (1) CPC, executorul judecătoresc a menţionat că hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 06 martie 2013 a fost supusă recursului şi nu apelului, prin urmare se consideră o hotărâre definitivă.

Totodată, a menţionat că în baza cererii, la 22 martie 2013 creditorilor le-au fost eliberate mijloacele băneşti depuse de către Compania de Asigurări „Auto - Siguranta”, cu titlu de cauţiune. Executorul judecătoresc Maxim Romaliischi în răspunsul susmenţionat a mai indicat că este în imposibilitate de a elibera cauţiunea integrală depusă la 01 februarie 2013, însă a adus la cunoştinţă solicitantului că potrivit art. 159 Cod de executare, instanţa de apel sau instanţa de recurs este obligată să dispună întoarcerea executării dacă, examinând apelul sau recursul, anulează hotărârea instanţei de fond cu adoptarea unei noi hotărâri prin care respinge parţial sau integral acţiunea ori adoptă o încheiere de încetare a procesului sau de scoatere a cererii de pe rol.

În cazul în care instanţa de apel sau de recurs nu a dispus întoarcerea executării, pîrîtul poate înainta o acţiune în condiţiile art. 158 din prezentul cod (f. d. 9). 8 Conform prevederilor art. 10 alin. (3) Cod de executare, executarea silită se efectuează în baza unui titlu executoriu sau a unui alt document care, potrivit prezentului cod, este document executoriu. Totodată, art. 12 Cod de executare stipulează că titlul executoriu se eliberează creditorului la cerere de către prima instanţă, după rămânerea definitivă a hotărârii. În cazurile prevăzute la art. 256 din Codul de procedură civilă, precum şi în cazul în care instanţa a dispus executarea imediată, titlul executoriu se eliberează imediat.

În conformitate cu prevederilor art. 254 alin. (1) CPC, rămân definitive hotărârile judecătoreşti emise în primă instanţă, supuse apelului, după examinarea pricinii în apel. Cu referire la prevederile legale enunţate, instanţa de recurs constată că instanţa de apel în mod eronat a reţinut ca temei de respingere e cerinţei cu privire la încasarea dobânzii de întârziere hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 06 martie 2013, prin care a fost respinsă cererea CA „Auto - Siguranta” SA împotriva încheierilor executorului judecătoresc, menţionând că aceasta a rămas definitivă de la pronunţare, prin urmare executorul judecătoresc a acţionat legal la momentul eliberării mijloacelor băneşti creditorilor Nicolae Marian şi Dina Marian.

Aceasta deoarece, la caz este incontestabil că la momentul emiterii de către executorul judecătoresc Maxim Romaliischi a încheierilor nr. 175 – 1291/15 şi nr. 175–1292/12 din 26 decembrie 2012 prin care a dispus primirea spre executare a documentelor executorii nr. 2-3904/12 din 08 octombrie 2012 emise de Judecătoria Buiucani, mun. Chişinău şi intentarea dosarului de executare a acestor documente, hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 08 octombrie 2012 nu era definitivă şi executorie. Mai cu seamă, la acest segment, se va menţiona că executorul judecătoresc Maxim Romaliischi a fost înştiinţat de către CA „Auto - Siguranta” despre faptul depunerii la 03 decembrie 2012 a cererii de apel împotriva hotărârii Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 08 octombrie 2012 (f. d. 47), însă acesta nu a luat în consideraţie aspectul dat, obligând CA „Auto - Siguranta” să depună cauţiune la contul său special, iar la 22 martie 2013, fără a ţine cont de faptul că apelul depus de către CA „Auto - Siguranta” SA împotriva hotărârii primei instanţe este în curs de examinare, prin urmare hotărârea judecătorească nu este executorie, a eliberat creditorilor Nicolae Marian şi Dina Marian sumele depuse de către CA „Auto - Siguranta” SA cu titlu de cauţiune, încetând procedura în executare.

În această ordine de idei este evident că în speţă nu au incidenţă nici prevederile art. 78 alin. (1) lit. e) Cod de executare, reţinute de instanţa de apel la pronunţarea deciziei contestate, care statuează că executorul judecătoresc este obligat să suspende executarea documentului executoriu în cazul contestării de către debitor a actelor executorului judecătoresc, cu condiţia depunerii cauţiunii – până la rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a examinat contestarea. În acest context, este cert că acţiunile executorului judecătoresc contravin prevederilor art. 363 CPC, care statuează că termenul de apel suspendă executarea 9 hotărârii pronunţate în primă instanţă, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege.

Apelul exercitat în termen este, de asemenea, suspensiv de executare a hotărârii. De altfel, acţiunile ilegale ale executorului judecătoresc au fost confirmate şi prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 iunie 2013 din care rezultă incontestabil că hotărârea instanţei de judecată, în temeiul cărei au fost eliberate titlurile executorii nu era definitivă, încheierile executorului judecătoresc fiind ilegale din motiv că au fost emise în temeiul unui document executoriu ce nu dispunea de forţă juridică. Iar în conformitate cu prevederile art. 123 alin. (2) CPC, faptele stabilite printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă într-o pricină civilă soluţionată anterior în instanţă de drept comun sau în instanţă specializată sunt obligatorii pentru instanţa care judecă pricina şi nu se cer a fi dovedite din nou şi nici nu pot fi contestate la judecarea unei alte pricini civile la care participă aceleaşi persoane.

În conexiunea celor relatate, instanţa de recurs constată că prima instanţă corect a respins ca neîntemeiate afirmaţiile executorului judecătoresc Maxim Romaliischi precum că eliberarea sumelor depuse de către Compania de Asigurări „Auto - Siguranta” SA, cu titlu de cauţiune, creditorilor Nicolae Marian şi Dina Marian, a avut loc doar după emiterea hotărârii Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 06 martie 2013, care fiind supusă recursului şi nu apelului, se consideră a fi una definitivă din momentul pronunţării.

Ca urmare, se constată a fi temeinică concluzia primei instanţe, cu referire la prevederile art. 1398 alin. (1) Cod civil, în sensul că executorul judecătoresc Maxim Romaliischi contrar prevederilor legislaţiei în vigoare a admis ca banii depuşi cu titlu de cauţiune să fie transmişi terţilor, până la devenirea definitivă şi executorie a hotărârii judecătoreşti, în acest fel lipsind CA „Auto - Siguranta” SA de posibilitatea de a gestiona banii poprii, cauzându-i astfel un prejudiciu material. Instanţa de recurs relevă drept eronate concluziile instanţei de apel precum că acţiunile de exercitare a atribuţiilor de serviciu a executorului judecătoresc nu pot fi calificate drept acţiuni dolosive, deoarece nu există o sentinţă de condamnare a executorului pentru depăşirea atribuţiilor de serviciu conform componenţei prevăzute de art. 328 Cod penal al RM.

Or, pentru întrunirea condiţiilor de atragere la răspundere delictuală prevăzută de art. 1398 Cod civil, nu este nemijlocit necesară existenţa unei sentinţe de condamnare, ci este suficientă apariţia unui fapt juridic care aduce atingere unor drepturi absolute ale persoanei vătămate şi cauzarea unui prejudiciu sau a unor consecinţe negative cu caracter patrimonial sau nepatrimonial. De altfel, se constată a fi neîntemeiată şi reţinerea instanţei de apel precum că la caz nu au fost stabilite relaţii contractuale certe, din care să rezide încasarea dobânzii. Asta deoarece, dobânda de întârziere, prevăzută de art. 619 Cod civil, nu este aplicabilă numai în situaţia existenţei obligaţiilor contractuale între părţi, ci reprezintă o modalitate de despăgubire pentru întârzierea executării obligaţiilor pecuniare, în situaţii când are loc folosirea mijloacelor financiare străine, împrejurare existentă în speţa examinată.

10 Pentru aceste raţiuni, instanţa de recurs reţine drept întemeiată şi concluzia primei instanţe cu referire la faptul că unica modalitate de compensare a prejudiciului material cauzat prin deposedarea neîntemeiată de bani a CA „Auto - Siguranta” SA, este încasarea dobânzii de întârziere în temeiul art. 619 Cod civil, fapt ce indică la netemeinicia deciziei instanţei de apel cu privire la respingerea acestei cerinţe. În acelaşi timp, instanţa de recurs constată ca neîntemeiate argumentele invocate de către Compania de Asigurări „Auto - Siguranta” SA cu referire la aprecierea greşită de către instanţele de judecată a prevederilor art. 94 CPC cu privire la repartizarea cheltuielilor de judecată între părţi, aceste cheltuieli urmând a fi încasate în cuantumul solicitat.

În susţinerea acestei opinii, instanţa de recurs remarcă că prin prisma prevederilor art. 96 alin. (1) CPC, instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părţii care a avut câştig de cauză cheltuielile ei de asistenţă juridică, în măsura în care acestea au fost reale, necesare şi rezonabile. La acest capitol se va reţine şi jurisprudenţa CEDO (cauza Iatridis contra Greciei) care constată că la determinarea cheltuielilor şi plăţilor de rambursare reclamate, instanţa apreciază dacă aceste cheltuieli au fost reale, necesare şi rezonabile referitor la mărimea lor, numărul orelor de muncă a reprezentantului, precum şi tariful aplicat per oră.

Raportând aceste împrejurări la circumstanţele cauzei, se atestă că, în virtutea competenţei sale de a mări sau micşora onorariile avocaţilor, prima instanţă corect a stabilit că suma de 1500 lei încasată în beneficiul Companiei de Asigurări „Auto - Siguranta” SA cu titlu de cheltuieli pentru asistenţă juridică, s-ar egala cu cheltuieli necesare şi rezonabile pentru acordarea asistenţei juridice în prezentul litigiu, în raport cu complexitatea cauzei.

Faţă de cele ce preced, fiind cert că circumstanţele pricinii au fost constatate de către instanţele de judecată ierarhic inferioare, nefiind necesară verificarea suplimentară a altor dovezi, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de Compania de Asigurări „Auto - Siguranta” SA, de a casa parţial decizia instanţei de apel în partea prin care a fost casată hotărârea primei instanţe şi pronunţată o nouă hotărâre cu privire la respingerea capătului de cerere cu privire la încasarea dobânzii de întârziere şi de a menţine în partea dată hotărârea primei instanţe. În rest, decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, se menţin.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, art. 445 alin. (3) Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se admite recursul declarat de către Compania de Asigurări „Auto - Siguranta” Societate pe Acţiuni. Se casează parţial decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 noiembrie 2014 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Companiei de Asigurări „Auto - 11 Siguranta” Societate pe Acţiuni împotriva executorului judecătoresc Maxim Romaliischi cu privire la încasarea sumelor şi anume în partea prin care a fost casată hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 12 martie 2014 şi pronunţată o nouă hotărâre de respingere a cerinţei cu privire la încasarea dobânzii de întârziere, cu menţinerea în partea dată a hotărârii Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 12 martie 2014. În rest decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 noiembrie 2014 şi hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 12 martie 2014, se menţin. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Nadejda Toma Maria Ghervas Ala Cobăneanu 12