2ra-109/14 — Încasarea despăgubirii de asigurare, penalităţii şi a dobînzii de întîrziere

prima instanţă: G. Bivol dosarul nr. 2ra-109/14 instanţa de apel: A. Panov, T. Pelin, S. Arnăut DECIZIE 29 ianuarie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Iuliana Oprea Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva examinând recursul declarat de către Compania de Asigurări ,,Euroasig Grup” Societate cu Răspundere Limitată, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Abramov Iurie împotriva Companiei de Asigurare ,,Euroasig Grup” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la încasarea despăgubirii de asigurare, penalităţii şi a dobânzii de întârziere, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 05 iunie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Compania de Asigurări ,,Euroasig Grup” Societate cu Răspundere Limitată şi menţinută hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 26 decembrie 2012, prin care acţiunea a fost admisă parţial, constată: La 02 noiembrie 2011, Abramov Iurie a depus cerere de chemare în judecată împotriva CA ,,Euroasig Grup” SRL cu privire la încasarea despăgubirii de asigurare, penalităţii şi a dobânzii de întârziere. În motivarea acţiunii a indicat că la 07 octombrie 2010 a asigurat autoturismul „Mitsubishi Outlander”, n/î C ÎS 701 în baza Contractului nr. AC 1470/10 de asigurare facultativă CASCO, eliberat de către CA „Euroasig Grup” SRL, conform căruia asiguratul s-a obligat să achite companiei de asigurări prima de asigurare, iar compania de asigurări s-a obligat să achite despăgubirea de asigurare pentru cazuri asigurate.

Susţine, că la data de 01 februarie 2011 autoturismul asigurat „Mitsubishi Outlander”, n/î C NS 701 a fost incendiat şi a ars. Invocă că în conformitate cu pct. 3 a contractului de asigurare, incendiul este recunoscut ca risc asigurat şi cade sub grupul de riscuri Daună, motiv din care s-a adresat pârâtului în vederea achitării despăgubirii de asigurare, însă prin scrisoarea nr. 378 din 28 aprilie 2011, CA ,,Euroasig Grup” SRL a refuzat în admiterea demersului, motivând că asiguratul a exploatat mijlocul de transport cu defecţiunile tehnice interzise de Regulamentul circulaţiei rutiere, şi anume, deplasarea ulterioară a vehiculului în cazurile în care autovehiculul prezintă scurgeri de carburanţi.

1 Consideră refuzul neîntemeiat din motiv că cazul asigurat s-a produs în timpul verificării stării tehnice a mijlocului de transport la staţia de servicii auto ÎI „Scînteia Televca”. Indică că mijlocul de transport a fost distrus total, ceea ce implică aplicarea pct. 10.12 a contractului de asigurare şi îi rezervă dreptul la achitarea despăgubirii de asigurare în mărime de 253630,80 lei. Cu referire la pct. 10.11.1 a contractului de asigurare, potrivit căruia plata despăgubirii de asigurare în caz de daună totală se efectuează în decurs de 60 zile începând cu ziua în care asiguratul a prezentat asiguratorului toate documentele necesare dosarului de daune şi cu referire la art. 6 a Legii cu privire la asigurări, potrivit căruia asiguratorul trebuie să plătească, pentru fiecare zi de întârziere, penalitate în mărime de 0,1%, pretinde reclamantul prin prezenta acţiune şi la achitarea penalităţii în mărime de 35762 lei.

Iar, cu referire la prevederile art.619 Cod civil, consideră că pîrîtul urmează să-i achite şi dobânda de întârziere. Solicită încasarea din contul CA ,,Euroasig Grup” SRL în beneficiul său a despăgubirii de asigurare în mărime de 253630,80 lei, a penalităţii în mărime de 35762 lei, a dobânzii de întârziere în mărime de 12737,09 lei, cît şi a taxei de stat în mărime de 9064 lei. În cadrul dezbaterilor judiciare Abramov Iurie şi-a mărit pretenţiile acţiunii, solicitând încasarea din contul pârâtului în beneficiul său a despăgubirii de asigurare în mărime de 253630,90 lei, penalităţii în mărime de 45654 lei, a dobânzii de întârziere în mărime de 48597 lei şi a taxei de stat în mărime de 9064 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 26 decembrie 2012, acţiunea a fost admisă parţial şi încasat din contul CA „Euroasig Grup” SRL în beneficiul lui Abramov Iurie despăgubirea de asigurare în mărime de 253630,80 lei, penalitatea în mărime de 45654 lei şi taxa de stat în sumă de 9064 lei. Pretenţiile privind încasarea dobânzii de întârziere au fost respinse ca neîntemeiate. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 iunie 2013 a fost respins apelul declarat de către CA ,,Euroasig Grup” SRL şi menţinută hotărârea primei instanţe.

La 14 august 2013, CA ,,Euroasig Grup” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii şi încasarea din contul intimatului în beneficiul său a taxei de stat achitată la depunerea cererii de apel în mărime de 5707,80 lei şi taxa de stat achitată la depunerea cererii de recurs în mărime de 4489,30 lei. În motivarea recursului invocă dezacordul cu hotărârile judecătoreşti emise pe marginea pricinii în cauză, considerând a fi neîntemeiate, emise cu interpretarea eronată a normelor legale şi cu aplicarea unei legi care nu trebuia a fi aplicată.

Susţine că conform încheierii pompierilor din 01 februarie 2011 s-a constatat că, Abramov Iurii, simţind mirosul de gaz în salonul automobilului litigios s-a adresat mecanicului firmei ÎI ,,Scînteia Televca”, comunicând că sistema de gaz are scurgere, însă ultimul s-a declarat incompetent, propunându-i intimatului să se adreseze la o altă staţie de reparare a automobilelor.

Mai indică recurentul că prin Ordonanţa de neîncepere a urmării penale din 17 februarie 2011 a fost constatată o altă versiune de izbucnire a incendiului, potrivit 2 căreia, Abramov Iurii, simţind miros de gaz în salonul automobilului s-a adresat după ajutor ÎI ,,Scînteia Televca”, iar în urma examinării, mecanicul, Rusnac Andrei, a stabilit că, în regiunea motorului se simte miros de gaz, însă din motiv că nu acordă servicii la instalaţiile de gaz, i-a recomandat intimatului să închidă alimentarea cu gaz şi să se deplaseze pe benzină, ceia ce ultimul şi a făcut, însă în timpul pornirii motorului s- a auzit o bubuitură sub capota autoturismului care mai apoi s-a aprins.

Menţionează că în rezultatul examinării dosarului de daune, deschis pe marginea acestui caz, s-a constatat că evenimentul declarat nu constituie caz asigurat, fiind reţinut în acest sens că soluţionarea justă a cauzei ţine de stabilirea motivului apariţiei evenimentului asigurat şi aspectul prezenţei sau lipsei vinovăţiei asiguratului la apariţia evenimentului. Afirmă că incendiul a izbucnit ca rezultat a încălcării tehnicii securităţii antiincendiare şi al neglijenţei asiguratului, care a primit decizia de a exploata în continuare autovehiculul pentru a ajunge la o altă unitate de reparaţie, astfel că vinovăţia asiguratului în apariţia evenimentului asigurat rezultă din acţiunile acestuia, care prin pornirea autovehiculului, a condus la deflagraţia gazului acumulat sub capotă şi în rezultatul unui scurtcircuit a fost generată producerea incendiului.

În susţinerea poziţiei sale invocă prevederile pct. 6.3.5. a contractului de asigurare, potrivit căruia asiguratul este obligat să exploateze şi să întreţină mijlocul de transport asigurat în condiţii adecvate pentru a preveni producerea riscurilor asigurate, iar în pct. 6.3.6 este indicat că asiguratul este obligat să întreprindă toate acţiunile posibile pentru evitarea şi diminuarea pagubelor. Mai invocă şi prevederile pct. 124 subpunct f) a Regulamentului Circulaţiei Rutiere aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 357 din 13 mai 2009, care indică că este interzisă deplasarea ulterioară a vehiculului în cazurile în care vehiculul prezintă scurgeri de carburanţi.

La fel, în susţinerea poziţiei sale, mai apelează şi la prevederile pct. 7.1.9 a contractului de asigurare, potrivit căruia asiguratorul este în drept să refuze achitarea despăgubirii de asigurare în caz de exploatare a mijlocului de transport cu defecţiuni interzise de Regulamentul Circulaţiei Rutiere, normelor tehnice de exploatare stabilite de producător sau prin alte regulamente, instrucţiuni, încălcarea regulilor antiincendiare, regulilor de păstrare şi transportare a încărcăturilor, substanţelor şi obiectelor periculoase, precum şi încărcării şi transportării fără consimţământul în scris al asiguratorului, a substanţelor şi obiectelor explozibile, inflamabile. Consideră că instanţele judecătoreşti au omis să se expună în hotărâre asupra argumentelor invocate în cererea de apel cu privire la refuzul achitării despăgubirilor de asigurare şi cu privire la aplicarea penalităţilor, fapt ce lezează drepturile companiei la un proces echitabil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei instanţei de apel a fost expediată în adresa recurentului la 13 iunie 2013, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoţire (f. d. 98). Instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 14 august 2013 în termen. 3 În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. După cum s-a constatat pe parcursul examinării cauzei, la 07 octombrie 2010, Abramov Iurii a asigurat autoturismul de model „Mitsubishi Outlander” n/î C NS 701 în baza Contractului nr. AC 1470/10 de asigurare facultativă CASCO, eliberat de către CA „Euroasig Grup” SRL (f.d. 13), potrivit căruia recurentul s-a obligat să achite prima de asigurare, iar Compania de asigurări la rîndul său s-a obligat să achite despăgubirea de asigurare pentru cazuri asigurate. Tot actele cauzei atestă că, la data de 01 februarie 2011, autoturismul de model „Mitsubishi Outlander” n/î C NS 701 n/î CNS 701 a fost incendiat şi a ars.

Însă, prin scrisoarea nr. 378 din 28 aprilie 2011, CA „Euroasig Grup” SRL a refuzat în achitarea despăgubirii de asigurare, motivînd că asiguratul a exploatat mijlocul de transport cu defecţiunile tehnice interzise de regulamentul circulaţiei rutiere şi anume, deplasarea ulterioară a vehiculului în cazurile în care: autovehiculul prezintă scurgeri de carburanţi. Înaintând acţiunea în judecată împotriva CA „Euroasig Grup” SRL, Abramov Iurii, în urma concretizării pretenţiilor sale a solicitat încasarea de la CA „Euroasig Grup” SRL a sumei de 253630,80 lei cu titlu de despăgubire de asigurare, a penalităţii în sumă de 45654 lei, dobânzii de întârziere în sumă de 48597 lei şi taxei de stat în mărime de 9064 lei.

Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză, prima instanţă justificat şi amplu argumentat s-a pronunţat asupra tuturor aspectelor importante pentru soluţionarea pricinii şi temeinic a ajuns la concluzia admiterii parţiale a acţiunii, soluţie care a fost menţinută şi de instanţa de apel. În susţinerea opiniei enunţate instanţa de recurs reţine prevederile art. 1301 Cod civil, conform căror prin contract de asigurare, asiguratul se obligă să plătească asigurătorului prima de asigurare, iar acesta se obligă să plătească, la producerea riscului asigurat, asiguratului sau unui terţ (beneficiarului asigurării) suma asigurată ori despăgubirea, în limitele şi în termenele convenite.

La fel, instanţa de recurs reţine şi prevederile art. 1315 alin. (1) lit. b) Cod civil, care statuează că asigurătorul este obligat să efectueze plata, la apariţia dreptului asiguratului sau a beneficiarului asigurării de a încasa suma asigurată sau despăgubirea de asigurare, în termenul stabilit în condiţiile de asigurare. În sensul normei enunţate, se va remarca că, după cum s-a constatat în speţă la 01 februarie 2011 s-a produs cazul asigurat, astfel odată cu producerea acestuia a apărut şi obligaţia asigurătorului de a plăti despăgubirea de asigurare.

Reieşind din constatările descrise, instanţa de recurs reţine drept corectă concluzia primei instanţe cu referire la faptul că Asigurătorul fără careva temei legal a refuzat în achitarea lui Abramov Iurii a despăgubirii de asigurare, or la caz incontestabil a fost 4 stabilit că, prin pct. 3 al Contractului de asigurare nr. AC 1470/10 din 07 octombrie 2010, incendiul, inclusiv explozie, afumare, pătare, carbonizare sau diverse alte distrugeri ca urmare a incendiului din cauza scurtcircuitului şi/sau exploziei motorului sau altor agregate ale mijlocului de transport şi/sau ca urmare a incendiului sau exploziei produse la distanţă de mijlocul de transport asigurat, cu condiţia ca explozia sau incendiul se află în raport de cauzalitate directă cu asigurarea produsă, este recunoscut ca risc asigurat şi cade sub grupul de riscuri daună (f.d.

6), respectiv, incendierea autoturismului de model „Mitsubishi Outlander” n/î CNS 701 din 01 februarie 2011, acre aparţine lui Abramov Iurii, este un caz asigurat. Prin urmare, argumentul recurentului că incendierea autoturismului a avut loc din vina Asiguratului, care a exploatat mijlocul de transport cu defecţiuni tehnice, nu poate fi reţinut la caz, deoarece în confirmarea afirmaţiei sale recurentul nu a prezentat probe incontestabile care ar demonstra acest fapt, pe cînd din probele administrate la materialele cauzei, şi anume, din Ordonanţa privind neînceperea urmăririi penale din 17 februarie 2011, rezultă cu certitudine că cazul asigurat s-a produs în timpul verificării stării tehnice a mijlocului de transport la servicii auto a ÎI „Scînteia Televca” şi nu în timpul deplasării, după cum invocă recurentul (f.d.

16), aspect care atestă legalitatea soluţiei instanţelor ierarhic inferioare şi indică la netemeinicia invocărilor recurentului formulate în acest sens. Este apreciată critic şi afirmaţia recurentului precum că deflagraţia automobilului s-a produs în rezultatul încălcării tehnicii securităţii antiincendiare şi a neglijenţei Asiguratului ce ţine de exploatarea mijlocului de transport cu defecţiuni interzise de Regulamentul Circulaţiei Rutiere, deoarece aceasta este una declarativă, or la materialele dosarului lipsesc probe care ar confirma exploatarea de către Abramov Iurii a mijlocului de transport cu încălcarea normelor tehnice de exploatare sau regulilor antiincendiare, cît şi defecţiuni interzise de Regulamentul Circulaţiei Rutiere.

Conform art. 6 alin. (6) al Legii cu privire la asigurări nr. 407-XVI din 21 decembrie 2006, prevede că în caz de încălcare a termenului de plată a indemnizaţiei de asigurare sau a despăgubirii de asigurare din vina asigurătorului, acesta va plăti asiguratului, beneficiarului asigurării şi/sau păgubitului, pentru fiecare zi de întârziere, penalitate de 0,1% din suma indemnizaţiei sau despăgubirii. La fel, potrivit art. 625 alin.(1) Cod civil, clauza penală se face în scris, iar art.629 Cod civil, indică expres că penalitatea stabilită de lege nu poate fi exclusă şi nici micşorată anticipat prin acordul părţilor.

În acest context, urmează de reţinut şi faptul că conform pct. 10.11.1 a contractului de asigurare nr. AC 1470/10 din 07 octombrie 2010, plata despăgubirii de asigurare, în caz de daună totală a mijlocului de transport asigurat, se efectuează de asigurător în decurs de 60 zile, de la primirea de la asigurat a tuturor documentelor necesare care confirmă producerea cazului asigurat. Cu referire la normele enunţate, instanţa de recurs reliefează drept corectă admiterea de către instanţele de judecată şi a pretenţiei cu privire la încasarea penalităţii de întârziere în sumă de 45654 lei, care a fost calculată pentru fiecare zi de întârziere în mărime de 0,1% din suma despăgubirii neachitate pentru o perioadă de 180 zile (253630,80 x 0,1% x 180), or în cazul de faţă asigurătorul a încălcat termenul de achitare a despăgubirii de asigurare, astfel intimatul fiind îndreptăţit de a pretinde şi achitarea acestei penalităţi.

5 Sub acest aspect, sunt apreciate critic susţinerile recurentului precum că instanţele de judecată nu au constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele ce au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, nefiind dovedite circumstanţele considerate de instanţă ca stabilite, iar concluziile instanţei expuse în hotărâre, sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii, deoarece acestea contravin constatărilor relatate.

În conexiunea celor relatate, instanţa de recurs, prin prisma jurisprudenţei CEDO şi anume cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr. 26561/1995, unde Curtea a menţionat că „... art. 6 § 1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes”, consideră necesar de a respinge şi alte argumente invocate în recursuri. Faţă de cele ce preced şi având în vedere faptul că decizia instanţei de apel este întemeiată, iar temeiurile invocate de către recurent sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi a menţine decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se respinge recursul declarat de către Compania de Asigurări ,,Euroasig Grup” Societate cu Răspundere Limitată. Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 iunie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Abramov Iurii împotriva Companiei de Asigurare ,,Euroasig Grup” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la încasarea despăgubirii de asigurare, penalităţii şi a dobânzii de întârziere. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Iuliana Oprea Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva 6