2ra-30/14 — Încasarea sumei.

Dosar nr. 2ra-30/14 Prima instanţă: Judecătoria Buiucani, mun. Chişinău Judecător: Lazări S. Instanţa de apel:Curtea de Apel Chişinău Judecători: Boris Bîrcă Mihail Ciugureanu Maria Moraru Republica Moldova Curtea Suprema de Justiţie DECIZIE 22 ianuarie 2014 mun. Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecător: Valeriu Doagă Judecătorii: Ala Cobăneanu, Sveatoslav Moldovan, Ion Vîlcov şi Vera Macinskaia, examinînd recursurile declarate de Marian Nicolae şi Marian Dina, C.A. „Auto- Suguranţa” S.A., în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Marian Nicolae şi Marian Dina împotriva Companiei de Asigurare „Auto-Siguranţa” S.A.

cu privire la încasarea sumei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 28 martie 2013, prin care apelul declarat de C.A. „Auto-Suguranţa” S.A., a fost admis, ACONSTATAT: La 29 mai 2012 reclamanţii Marian N. şi Marian D. a înaintat în instanţa de judecată o acţiune împotriva Companiei de Asigurare „Auto-Siguranţa” S.A. cu privire la încasarea sumei. În motivarea acţiunii a indicat că, la 22 februarie 2011 a avut loc un accident rutier, vinovat în provocarea căruia a fost recunoscut Plăcintă E. In urma accidentului a fost deteriorat automobilul care aparţinea reclamanţilor, iar lor personal au fost cauzate vătămări corporale. Solicită reclamanţii, obligarea asigurătorului C.A. „Auto - Siguranţa” S.A.

cu sarcina achitării ne întârziate a diferenţelor neachitate până în prezent în beneficiul lui Marian Nicolae: suma în mărime de 20 905 MDL cu titlul de diferenţă neachitată pentru distrugerea automobilului; 1 suma în mărime de 250 MDL cu titlul de preţ pentru saltele ortopedice achiziţionate la indicaţia medicului traumotolog; suma în mărime de 703.53 MDL cu titlul de comision pentru viramentul mijloacelor băneşti; suma în mărime de 1 016.18 MDL cu titlul de preţ pentru achiziţionarea medicamentelor la indicaţia medicului urolog; suma în mărime de 942 MDL cu titlul de cheltuieli suportate pentru întocmirea raportului de expertiză auto merceologică de către CNEJ; suma în mărime de 7 968.59 MDL cu titlul de venitul ratat în perioada concediului medical.

suma în mărime de 9 132.33 MDL cu titlul de dobânzi de întârziere şi penalităţi aferente despăgubirii incomplete pentru automobil; suma în mărime de 1 101.11 MDL cu titlul de dobânzi de întârziere şi penalităţi aferente despăgubirii pentru cheltuielile suportate de pe urma prejudiciilor cauzate sănătăţii. Obligarea asigurătorului C.A. „Auto-Siguranţa” S.A.

cu sarcina achitării neîntârziate a diferenţelor neachitate până în prezent în beneficiul Dianei Marian: suma în mărime de 17,76 MDL cu titlul de comision pentru viramentul mijloacelor băneşti; suma în mărime de 16 MDL cu titlu de cheltuieli suportate pentru ridicarea informaţiei statistice privind minimul necesar de existenţă conform bonului Nr. 998108 din 06.02.2012; suma în mărime de 5554,80 MDL cu titlul de indemnizaţie nu mai mică decât minimul lunar de existenţă pe întreaga perioadă a concediului medical; suma în mărime de 282.97 MDL cu titlul de dobânzi de întârziere şi penalităţi aferente despăgubirii pentru cheltuielile suportate de pe urma prejudiciilor cauzate sănătăţii. Încasarea solidară din contul pârâţilor în beneficiul persoanelor păgubite a sumei de 50000 lei – cu titlul de prejudiciul moral.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 08 octombrie 2012 acţiunea a fost admisă. S-a încasat din contul Companiei de Asigurări „Auto-Siguranţa” S.A. în beneficiul reclamantului Marian Nicolae diferenţa neachitată pentru deteriorarea automobilului - 20905 lei, cheltuieli achitate pentru procurarea medicamentelor şi saltelei ortopedice - 1266 lei 18 lei, cheltuieli achitate pentru expertiza efectuată de către CNEJ al MJ - 942 lei, ca compensare a reţinerii din suma achitată reclamantului conform viramentului bancar – 703 lei 53 bani, venitul ratat în urma incapacităţii de muncă survenite în urma accidentului rutier - 10613 lei 98 bani, dobânda de întârziere la plata despăgubirii cuvenite pentru automobilul deteriorat - 9132 lei 33 bani, dobânda de întârziere la plata despăgubirii cuvenite pentru prejudicierea sănătăţii-1101 lei 11 bani, în total 44664 lei 13 bani (patruzeci şi patru mii şase sute şase zeci şi patru lei 13 bani).

2 S-a încasat în beneficiul reclamantei Marian Dina indemnizaţia pentru perioada concediului medical - 5554 lei 80 bani, dobânda de întârziere la plata compensaţiei cuvenite pentru prejudicierea sănătăţii - 282 lei 97 bani, ca restituire a cheltuielilor suportate la adresarea cu acţiunea în instanţă - 16 lei, ca compensare a reţinerii din suma achitată reclamantei conform viramentului bancar - 17 lei 76 bani, în total 5871 lei 53 bani (cinci mii opt sute şaptezeci şi unu lei 53 bani). În rest cerinţele reclamanţilor au fost respinse. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 28 martie 2013, apelul declarat de C.A. „Auto-Suguranţa” S.A., a fost admis. A fost casată parţial hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 08 octombrie 2012, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Marian Nicolae şi Marian Dina către Compania de Asigurare „Auto- Siguranţa” S.A.

cu privire la încasarea sumei, în partea încasării în beneficiul reclamantului Marian Nicolae ca compensare a reţinerii din suma achitată reclamantului conform viramentului bancar-703 lei 50 bani, dobânzii de întârziere la plata despăgubirii cuvenite pentru automobilul deteriorat - 9132 lei 33 bani, dobânzii de întârziere la plata despăgubirii cuvenite pentru prejudicierea sănătăţii - 1101 lei 11 bani şi în partea încasării în beneficiul reclamantei Marian Dina a dobânzii de întârziere la plata compensaţiei cuvenite pentru prejudicierea sănătăţii - 282 lei 97 bani, şi în această parte s-a emis o nouă hotărîre prin care: Au fost respinse cerinţele lui Marian Nicolai în partea încasării ca compensare a reţinerii din suma achitată reclamantului conform viramentului bancar-703 lei 50 bani, dobânzii de întârziere la plata despăgubirii cuvenite pentru automobilul deteriorat - 9132 lei, 33 bani, dobânzii de întârziere la plata despăgubirii cuvenite pentru prejudicierea sănătăţii - 1101 lei 11 bani.

Au fost respinse cerinţele Dinei Marian în partea încasării dobânzii de întârziere la plata compensaţiei cuvenite pentru prejudicierea sănătăţii - 282 lei 97 lei. În rest hotărârea se menţine, urmând a fi încasat în total de la Compania de Asigurare „Auto- Siguranţa” S.A. în beneficiul lui Marian Nicolai 33 727 lei 16 bani şi în total în beneficiul Dinei Maria 5 588 lei 56 bani. S-a dispus micşorarea sumei taxei de stat ce urmează a fi încasată din contul Companiei de Asigurare „Auto-Siguranţa” S.A. în beneficiul statului de la 1 516 lei 17 bani până la 1 179 lei 47 bani. S-a dispus încasarea în mod solidar din contul lui Marian Nicolae şi Marian Dina în beneficiul Companiei de Asigurare „Auto-Siguranţa” S.A.

cheltuielile de judecată în apel (taxa de stat) în sumă de 252 lei 45 bani. Invocînd ilegalitatea acestei decizii, la 08 iulie 2013, Marian Nicolae şi Marian Dina, a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi meţinerea hotărîrii primei instanţe. În motivarea recursului a indicat că, decizia instanţei de apel, a fost adoptată cu aplicarea eronată a normelor de drept material şi au fost încălcate normele de drept procedural. Totodată, mai invocă recurentul că, instanţa de apel nu a constatat şi elucidat toate circumstanţele care au importanţă pentru justa soluţionare a litigiului. 3 Ulterior, la 17 iulie 2014, C.A. „Auto-Suguranţa” S.A., nefiind de acord cu decizia instanţei de apel a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea în parte a deciziei instanţei de apel, cu pronunţarea în această parte a unei noi hotărîri prin care cerinţele să fie respinse.

În motivarea recursului a indicat că, instanţa de apel nu a constatat şi elucidat toate circumstanţele care au importanţă pentru justa soluţionare a litigiului. Mai invocă recurentul că, decizia instanţei de apel, în partea contestată a fost adoptată cu aplicarea eronată a normelor de drept material şi au fost încălcate normele de drept procedural. Instanţa de recurs reiterează prevederile art. 434 C.P.C., care statuiază expres că, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Din actele pricinii se constată cu certitudine că, recurenţii Marian Nicolae şi Marian Dina au recepţionat copia deciziei recurate la 22 mai 2013, recurentul C.A.

„Auto- Suguranţa” S.A. a recepţionat copia deciziei contestate la 18 mai 2013, iar recursurile au fost declarate la 08 iulie 2013 şi respectiv 17 iulie 2013. Astfel, prin prisma art. 434 C.P.C., instanţa de recurs constată că recursul a fost declarat în termen. Referinţa înaintată de Marian Nicolae şi Marian Dina la cererea de recurs declarată de C.A. „Auto-Suguranţa” S.A., a parvenit în adresa Curţii Supreme de Justiţie la 23 august 2013. Studiind materialele dosarului, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursurile întemeiate şi care urmează a fi admise, casată deciziei instanţei de apel, cu remiterea pricinii pentru rejudecare în instanţa de apel – Curtea de Apel Chişinău.

În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente. În conformitate cu prevederile art.445 alin. (1) lit. c) C.P.C., instanţa de recurs, după ce judecă recursul este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs. Din materialele cauzei rezultă cu certitudine că, la 22 octombrie 2011 a avut loc un accident rutier, cu implicarea autovehiculelor Volvo cu număr de înmatriculare AN AV 107 şi Ford Focus cu număr de înmatriculare C KR 980, vinovat în producerea căruia a fost recunoscut Plăcintă E. În urma accidentului a fost deteriorat automobilul care aparţinea reclamanţilor Marian Nicolae şi Marian Dina, iar lor personal au fost cauzate vătămări corporale.

S-a constatat că, cazul dat este unul asigurat şi ca urmare a evaluării daunei cauzate la 02 mai 2012 compania de asigurări a închis dosarul de daune, iar la 04 mai 2012 a despăgubit persoana păgubită. Ulterior, la 29 mai 2012 reclamanţii Marian N. şi Marian D. a înaintat în instanţa de judecată o acţiune împotriva Companiei de Asigurare „Auto-Siguranţa” S.A., prin care au solicitat obligarea asigurătorului C.A. „Auto - Siguranţa” S.A.

cu sarcina achitării ne întârziate a diferenţelor neachitate până în prezent în beneficiul lui Marian Nicolae suma în mărime de 20 905 MDL cu titlul de diferenţă neachitată pentru distrugerea 4 automobilului; suma în mărime de 250 MDL cu titlul de preţ pentru saltele ortopedice achiziţionate la indicaţia medicului traumotolog; suma în mărime de 703.53 MDL cu titlul de comision pentru viramentul mijloacelor băneşti; suma în mărime de 1 016.18 MDL cu titlul de preţ pentru achiziţionarea medicamentelor la indicaţia medicului urolog; suma în mărime de 942 MDL cu titlul de cheltuieli suportate pentru întocmirea raportului de expertiză auto merceologică de către CNEJ; suma în mărime de 7 968.59 MDL cu titlul de venitul ratat în perioada concediului medical; suma în mărime de 9 132.33 MDL cu titlul de dobânzi de întârziere şi penalităţi aferente despăgubirii incomplete pentru automobil; suma în mărime de 1 101.11 MDL cu titlul de dobânzi de întârziere şi penalităţi aferente despăgubirii pentru cheltuielile suportate de pe urma prejudiciilor cauzate sănătăţii.

Obligarea asigurătorului C.A. „Auto-Siguranţa” S.A. cu sarcina achitării neîntârziate a diferenţelor neachitate până în prezent în beneficiul Dianei Marian suma în mărime de 17,76 MDL cu titlul de comision pentru viramentul mijloacelor băneşti; suma în mărime de 16 MDL cu titlu de cheltuieli suportate pentru ridicarea informaţiei statistice privind minimul necesar de existenţă conform bonului Nr. 998108 din 06.02.2012; suma în mărime de 5554,80 MDL cu titlul de indemnizaţie nu mai mică decât minimul lunar de existenţă pe întreaga perioadă a concediului medical; suma în mărime de 282.97 MDL cu titlul de dobânzi de întârziere şi penalităţi aferente despăgubirii pentru cheltuielile suportate de pe urma prejudiciilor cauzate sănătăţii.

Încasarea solidară din contul pârâţilor în beneficiul persoanelor păgubite a sumei de 50000 lei – cu titlul de prejudiciul moral. Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie analizînd materialele dosarului a constatat că, în cadrul şedinţei instanţei de apel din 12 martie 2013, reprezentantul apelantului C.A. „Auto-Siguranţa” S.A. – Zolotuhin Victor a înaintat un demers prin care a solicitat numirea unei expertize automerciologice. În acest sens, instanţa de recurs consideră oportun de a reitera prevederile art. 269 C.P.C., care statuiază expres că, dispoziţiile primei instanţe sau ale judecătorului prin care pricina nu se soluţionează în fond se emit în formă de încheiere.

Aceasta se emite în camera de deliberare în condiţiile art. 48. În cazul soluţionării unor probleme simple, instanţa poate emite încheiere fără a se retrage în camera de deliberare. O astfel de încheiere se consemnează în procesul-verbal al şedinţei de judecată. Încheierii i se dă citire imediat după enunţ. Totodată, instanţa de recurs reiterează şi prevederile art. 14, alin. (3) C.P.C., potrivit cărora, în formă de încheiere se emite dispoziţia primei instanţe prin care nu se soluţionează fondul pricinii. Astfel, avînd la bază normele de drept preocedural citate, Colegiul accentuiază că, în urma examinării demersului înaintat de reprezentantul apelantului C.A. „Auto- Siguranţa” S.A. – Zolotuhin Victor prin care a solicitat numirea unei expertize automerciologice, instanţa urma să emită o încheiere, care urma să fie anexată la dosar.

Însă, instanţa de recurs, constată că la materialele dosarului lipseşte încheierea respectivă. 5 Concomitent, instanţa de recurs menţionează că, instanţa de apel încasînd suma despăgubirilor, urma a hotărî soarta bunului defectat. Totodată, Colegiul menţionează că, în legătură cu faptul dat, C.A. „Auto- Siguranţa” S.A. a înaintat în instanţa de judecată demersul prin care a solicita numirea unei expertize auto merceologice repetate, prin care să fie apreciată valoarea rămasă a pieselor utile rămase după accidentul rutier, care a fost respins. Astfel, instanţa de recurs menţionează că, s-a creat situaţia cînd instanţa de judecată a dispus încasarea despăgubirii de asigurare în mărime integrală a valorii de piaţă a autovehiculului fără ca să dispună transmiterea autovehicolului deteriorat, către compania de asigurări.

În acest sens, Colegiul menţionează că, circumstanţele expuse denotă o eroare judiciară care nu poate fi corectată de către instanţa de recurs. Astfel, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie costată că, instanţa de apel la judecarea pricinii nu au respectat normele de drept procedural. În asemenea condiţii, instanţa de recurs menţionează că, această circumstanţă atrage încălcarea dreptului la un proces echitabil. Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie constată o eroare judiciară care nu poate fi corectată de către instanţa de recurs, din care considerente decizia instanţei de apel urmează a fi casată, iar pricina remisă pentru rejudecare în instanţa de apel.

Instanţa de recurs, accentuiază faptul că, instanţa de apel a pronunţat o decizie cu un caracter prematur, deoarece nu au fost constatate şi elucidate toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea corectă a litigiului. Totodată, Colegiul Curţii Supreme de Justiţie menţionează că, în conformitate cu art. 239 C.P.C., hotărârea judecătorească trebuie să fie legală şi întemeiată. Instanţa îşi întemeiază hotărârea numai pe circumstanţele constatate nemijlocit de instanţă şi pe probele cercetate în şedinţă de judecată. Iar în conformitate cu art. 241 alin. (5) C.P.C., în motivare se indică circumstanţele pricinii constatate de instanţă, probele care se întemeiază concluziile ei privitor la aceste circumstanţe, argumentele invocate de instanţă la respingerea unor probe, legile de care s-a călăuzit instanţa.

Mai mult decît atît, în conformitate cu art. 373 C.P.C., (1) instanţa de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referinţelor şi obiecţiilor înaintate, legalitatea şi temeinicia hotărîrii atacate în ceea ce priveşte constatarea circumstanţelor de fapt şi aplicarea legii în primă instanţă. (2) în limitele apelului, instanţa de apel verifică circumstanţele şi raporturile juridice stabilite în hotărîrea primei instanţe, precum şi cele care nu au fost stabilite, dar care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, apreciază probele din dosar şi cele prezentate suplimentar în instanţă de apel de către participanţii la proces. (3) în cazul în care motivarea apelului nu cuprinde argumente sau dovezi noi, instanţa de apel se pronunţă în fond, numai în temeiul celor invocate în primă instanţă.

(4) Instanţa de apel nu este legată de motivele apelului privind legalitatea hotărîrii primei instanţe, ci este obligată să verifice legalitatea hotărîrii în întregul ei. (5) Instanţa de apel este 6 obligată să se pronunţe asupra tuturor motivelor invocate în apel. (6) Apelantului nu i se poate crea în propria cale de atac o situaţie mai dificilă decît aceea din hotărîrea atacată cu apel, cu excepţia cazurilor cînd consimte şi cînd hotărîrea este atacată şi de alţi participanţi la proces.

În sprijinul normelor naţionale vin şi reglementările Curţii Europene, astfel, instanţa de recurs reiterează că, obligaţia de motivare a hotărîrilor judecătoreşti se regăseşte în jurisprudenţa constantă a Curţii Europene pentru Drepturile Omului şi îşi are izvorul în dreptul oricărei părţi în cadrul unei proceduri să prezinte judecătorului observaţiile şi argumentele sale (CEDO, hotărîrea Werner c. Austria din 24:11.1997), combinat cu dreptul părţilor şi că aceste observaţii şi argumente să fie examinate în mod efectiv (CEDO, hotărîrea Van de Hurk c. Olanda din 19.04.1994), iar obligaţia de motivare a hotărîrilor este singurul mijloc prin care se poate verifica respectarea drepturilor menţionate anterior, ca piloni de bază ai dreptului la un proces echitabil.

Din considerentele menţionate, avînd în vedere faptul că eroarea judiciară a instanţei de apel, nu poate fi corectată de către instanţa de recurs, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a admite recursurile declarate de Marian Nicolae şi Marian Dina, C.A. „Auto-Suguranţa” S.A., a casa integral decizia instanţei de apel şi a remite pricina pentru rejudecare în instanţa de apel – Curtea de Apel Chişinău. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) C.P.C., Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE Se admit recursurile declarate de Marian Nicolae şi Marian Dina, C.A.

„Auto- Suguranţa” S.A.. Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 28 martie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Marian Nicolae şi Marian Dina împotriva Companiei de Asigurare „Auto-Siguranţa” S.A. cu privire la încasarea sumei, cu remiterea pricinii pentru rejudecare în instanţa de apel – Curte de Apel Chişinău, în alt complet de judecată. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul /Semnătura/ Valeriu Doagă Judecătorii /Semnătura/ Ala Cobăneanu /Semnătura/ Sveatoslav Moldovan /Semnătura/ Ion Vîlcov /Semnătura/ Vera Macinskaia Copia corespunde originalului Judecător: Vera Macinskaia 7