2ra-2829/14 — Încasarea sumei în ordine de regres

dosarul nr.2ra-2829/14 prima instanţă: S. Dimitriu instanţa de apel: M. Cugureanu, B. Bîrcă, S. Arnaut ÎNCHEIERE 24 septembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Tudor Valeriu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată declarată de SAR „Donaris Group” Societate pe acțiuni împotriva lui Tudor Valeriu cu privire la încasarea prejudiciului material în ordine de regres, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 14 mai 2014, prin care hotărîrea instanței de fond a fost menținută, c o n s t a t ă: La data de 13 martie 2013, reclamantul SAR „Donaris Group” Societate pe acțiuni s-a adresat cu cererea chemare în judecată împotriva lui Tudor Valeriu cu privire la încasarea prejudiciului material în ordine de regres.

În motivarea acţiunii, reclamantul a indicat că, la data de 14 februarie 2012 în mun. Chişinău bd. Traian, a avut loc un accident rutier între automobilele de model VW SHARAN cu n/î CA3668MT, condus de dl. Tudor Valeriu Nicolae şi automobilul de model Toyota Land Cruiser cu n/î CIJ 404, condus de dl. Muşcinschi Alexandr. Vinovat de producerea accidentului rutier şi cauzarea prejudiciului material automobilului Toyota Land Cruiser cu n/î CIJ 404, în corespundere cu procesul- verbal cu privire la contravenţie din 14 februarie 2012 şi a deciziei cu privire la aplicarea sancţiunii administrative a fost recunoscut şoferul automobilului VW SHARAN cu n/î CA3668MT, dl. Tudor Valeriu Nicolae, care poseda un certificat de asigurare obligatorie de răspundere civilă nr.0130025 din 07 februarie 2012, eliberat de SAR „Donaris Group” Societate pe acțiuni.

Indică că, în conformitate art. 21 al Legii nr. 414 din 22 decembrie 2006 cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, în urma primirii cererilor din partea persoanelor cointeresate, SAR „Donaris Group” Societate pe acțiuni a întocmit un dosar de daune înregistrate sub nr. 0360/12 din 15 februarie 2012. La data de 15 februarie 2012, 13 martie 2012 şi 18 mai 2012 de către SAR „Donaris Group” Societate pe acțiuni a fost întocmite procese-verbale de constatare a pagubelor semnat de părţile implicate. Conform devizului de calcul al companiei SAR „Donaris Group” Societate pe acțiuni din 22 mai 2012 suma stabilită ca prejudiciu material cauzat automobilului Toyota Land Cruiser cu n/î CIJ 404 constituie 15 305,33 lei.

În baza contractului de asigurare şi a dispoziţiei Nr. RCO - 12/159 T, SAR „Donaris Group” Societate pe acțiuni la data de 22 mai 2012 a achitat despăgubirea de asigurare în mărime de 15305,33 lei păgubitului Nicora Svetlana. În scopul soluţionării amiabile a litigiului la data de 27 septembrie 2012 SAR „Donaris Group” Societate pe acțiuni a înaintat reclamaţia nr.1639 către Tudor Valeriu cu propunerea achitării benevole a prejudiciului material în sumă totală de 15 305,33 de lei, însă pretenţiile au rămas fară nici un răspuns. Solicită reclamantul admiterea cererii de chemare în judecată, încasarea în beneficiul SAR ”Donaris Group” Societate pe acțiuni de la Tudor Valeriu a prejudiciului material în mărime de 15305,33 lei, încasarea cheltuielilor de judecată în sumă de 2750 lei și 459, 15 lei taxa de stat.

Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 29 ianuarie 2014 a fost admisă cererea integral. S-a încasat din contul lui Tudor Valeriu în beneficiul SAR ”Donaris Group” Societate pe acțiuni suma prejudiciului material și a cheltuielilor de judecată, în mărime totală de 18 514, 48 lei (f.d.77-79). Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 14 mai 2014 a fost respins apelul declarat de Tudor Valeriu și menținută hotărîrea instanței de fond (f.d.96-99). La 14 iulie 2014, recurentul Tudor Valeriu a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 14 mai 2014 şi hotărârii Judecătoriei Botanica mun.Chișinău din 29 ianuarie 2014, solicitând casarea acestora, cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel.

În motivarea recursului recurentul a indicat că, decizia instanței de apel și hotărîrea instanței de fond sunt neîntemeiate și ilegale. Instanța de apel prin decizie nu s-a expus asupra tuturor motivelor relevante invocate în apel, astfel încălcîndu- se dreptul său la o decizie motivată. Or, motivarea deciziei este una evazivă și total insuficientă pentru a justifica și motiva partea dispozitivă a actului judecătoresc. Suplimentar, a invocat că instanțele de judecată au interpretat eronat prevederile normei de drept, expuse în art. 4 alin. (1) al Legii nr. 414- XVI din 22 decembrie 2006 cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, deoarece reclamantul/intimat nu era în drept să încheie un contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă, autovehiculul ne fiind înregistrat pe teritoriul Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). Analizând modul în care recurentul şi-au exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanţei de apel atacate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă. Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţele aplicînd corect normele de drept material şi de drept procedural.

Subsecvent, în conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurenților, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Tot odată, Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Argumentele invocate de recurentul Tudor Valeriu poartă un caracter declarativ, se combat cu probele administrate şi nu au suport legal. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate a emis o hotărîre legală, iar argumentele invocate de recurentul Tudor Valeriu în cererea de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de Tudor Valeriu se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul: Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari