2ra-1869/14 — Încasarea despăgubirii de asigurare

prima instanţă: N.Simciuc dosarul nr. 2ra-1869/14 instanţa de apel: M.Ciugureanu, B.Bîrcă, A.Arnăut ÎNCHEIERE 02 iulie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat, Valentina Clevadî examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Popa Alexandru, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de compania de asigurări ,,Auto-Siguranţa” societate pe acţiuni către Popa Alexandru privind încasarea despăgubirii de asigurare, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 ianuarie 2014 prin care a fost admis apelul declarat de compania de asigurări ,,Auto-Siguranţa” societate pe acţiuni, casată hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 01 martie 2012, fiind emisă o nouă hotărîre de admitere a acţiunii, c o n s t a t ă La 12 august 2011, CA ,,Auto-Siguranţa” SA a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Popa Alexandru privind încasarea despăgubirii de asigurare. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat, că la 13 iunie 2010 a avut loc accidentul rutier cu participarea automobilului de model “Seat Inca”, număr de înmatriculare OR BG 677, condus de Popa Alexandru, care îi aparţine lui Barbaroş Oleg şi automobilului de model „Wolkswagen Jetta”, număr de înmatriculare C EM 796, condus de Indiuhov Serghei. Prin procesul – verbal cu privire la contravenţie seria MAI nr. 2010090029188 din 13 iunie 2010 vinovat de producerea accidentului a fost recunoscut Popa Alexandru, şoferul automobilului de model „Wolkswagen Jetta”, număr de înmatriculare C EM 796, căruia i-a fost aplicată sancţiunea administrativă sub formă de amendă.

Ulterior s-a constatat, că automobilul condus de contravenientul Popa Alexandru a fost asigurat de CA ,,Auto-Siguranţa” SA. 1 Susţine reclamantul că, în baza contractului de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto, încheiat cu Barbaroş Oleg, proprietarul automobilului de model “Wolkswagen Jetta”, număr de înregistrare C EM 796, CA „Auto-Siguranţa” SA a achitat despăgubirea de asigurare pentru prejudiciul cauzat automobilului în mărime de 15 927.42 lei. Consideră, că în temeiul art. 1415 Cod civil şi art. 8 alin. (2), art. 15 pct. a) şi art. 29 alin. (1) lit. d) al Legii nr. 414 din 21 decembrie 2006 cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, este în drept de a înainta acţiune de regres persoanei răspunzătoare de producerea pagubelor dacă acesta nu este inclus în contractul de asigurare încheiat între posesorul autovehiculului şi asiguratorul de răspundere civilă auto.

La 11 ianuarie 2011 a expediat în adresa pîrîtului pretenţia nr. 11/11 privind achitarea sumei prejudiciului suportat, însă a fost lăsată fără răspuns. Cere reclamantul, încasarea sumei în mărime de 15 927.42 lei şi compensarea cheltuielilor de judecată în mărime de 2 977.82 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 01 martie 2012 acţiunea a fost respinsă. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, CA ,,Auto-Siguranţa” SA a declarat apel. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 21 mai 2013 cererea de apel depusă de CA ,,Auto-Siguranţa” SA a fost restituită. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 18 septembrie 2013, cererea de recurs depusă de CA ,,Auto-Siguranţa” SA a fost admisă, casată încheierea Curţii de Apel Chişinău din 21 mai 2013 şi s-a remis cauza la rejudecare.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 ianuarie 2014 a fost admis apelul declarat de către CA ,,Auto-Siguranţa” SA, casată hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 01 martie 2012 şi emisă o nouă hotărîre de admitere a acţiunii. S-a încasat de la Popa Alexandru în beneficiul CA ,,Auto-Siguranţa” SA suma de 15 927.42 lei, cu titlu de despăgubire şi s-a încasat de la Popa Alexandru în beneficiul CA ,,Auto-Siguranţa” SA suma de 2 477.82 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. La 28 martie 2014, în termenul prevăzut de lege, Popa Alexandru a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii instanţei de fond. În susţinerea recursului s-a invocat că nu au fost elucidate pe deplin circumstanţele cauzei şi au fost aplicate eronat normele de drept material, astfel fiind încălcat dreptul la un proces echitabil.

Susţine recurentul că contractul de asigurare conţine clauze standard şi nu sunt indicate careva restricţii privitor la numărul persoanelor admise să conducă automobilul, iar obligaţia de a perfecta contractele de asigurare obligatorie revine 2 companiei de asigurare, care şi urmează să-şi asume obligaţiile şi consecinţele apărute. La fel menţionează recurentul că prin neindicarea expresă în contract a persoanelor admise să conducă automobilul asigurat, se consideră că contractul de asigurare a fost încheiat pe un număr nelimitat de persoane, astfel compania de asigurări nu este în drept să înainteze acţiune de regres persoanei răspunzătoare de producerea pagubelor în temeiul art. 29 lit. d) al Legii nr. 414 din 22 decembrie 2006 cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă.

Verificînd legalitatea hotărîrilor contestate, în limitele invocate în recurs Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de către Popa Alexandru urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu prevederile art. 432, alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. În conformitate cu art. 432, alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Alin. (4) al articolului menţionat prevede că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

3 În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Popa Alexandru este declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţele de judecată au examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material ce guvernează raportul juridic litigios, şi apreciind probele administrate în conformitate cu prevederile art.130 CPC, au pronunţat o hotărîre legală şi întemeiată.

Instanţa de recurs reiterează şi faptul că conform articolului 13 din Convenţia Europeană recursul trebuie să fie unul "efectiv", atît în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII). Astfel, reieşind din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, atît prima instanţă, cît şi instanţa de apel au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, au aplicat corect normele de drept material şi procesual, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Popa Alexandru, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Popa Alexandru se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Valentina Clevadî 4