2rac-406/13 — Încasarea datoriei şi a dobînzii de întîrziere

Instanţa de fond: S. Gîrbu Dosarul nr. 2rac-406/13 Instanţa de apel: I. Cimpoi, M. Guzun, S. Caitaz ÎNCHEIERE 09 octombrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ, al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul: Iulia Sîrcu, Judecători: Vera Macinskaia, Ion Vîlcov, examinînd chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului de către Biroul Naţional al Asiguratorilor de Autovehicule, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de societatea cu răspundere limitată „Genas-Audit” împotriva Biroului Naţional al Asiguratorilor de Autovehicule, privind încasarea datoriei şi a dobînzii de întîrziere, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 13 februarie 2013, prin care a fost menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani din 16 octombrie 2012, c o n s t a t ă : La 02 martie 2012, SRL „Genas-Audit” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Naţional al Asiguratorilor de Autovehicule, privind încasarea datoriei şi a dobînzii de întîrziere.

În motivarea acţiunii, reclamantul a invocat că la 18 martie 2009, Compania de Audit „Genas-Audit” SRL a încheiat cu Biroul Naţional al Asigurătorilor de Autovehicule contractul de prestare a serviciilor de audit nr. 7, obiectul căruia consta în efectuarea controlului de audit a dării de seamă contabile pentru anul 2008 şi evaluarea gradului de plenitudine şi veridicitate a evidenţei contabile în activitatea de bază a biroului. Costul serviciilor a fost stabilit în sumă de 40.000 lei.

Indică reclamantul, că în termenii stabiliţi, adică pînă la data de 24 aprilie 2009, a întocmit şi a prezentat pîrîtului raportul de expertiză contabilă al activităţii Biroului pentru perioada anului 2008; opinia specială privind estimarea costurilor pentru deţinerea Garanţiei Bancare condiţionate de Consiliul Biroului al Asigurătorilor de Autovehicule „Carte Verde”; actul privind efectuarea controlului activităţii economico-financiare a Biroului Naţional al Asigurătorilor de Autovehicule. Suplimentar, la solicitarea conducerii Biroului Naţional al Asigurătorilor de Autovehicule, reclamantul a efectuat controlul asupra estimării costurilor pentru deţinerea Garanţiei Bancare condiţionate de consiliul Birourilor "Carte Verde" din 1 Londra pentru anii 2005-2008.

Pentru aceasta a fost prezentată pîrîtului o opinie specială asupra acestui fapt la data de 04 mai 2009, în aceiaşi zi fiind prezentat şi actul privind efectuarea controlului activităţii economico-financiare a Biroului Naţional al Asigurătorilor de Autovehicule şi estimării costurilor pentru deţinerea Garaţiilor Bancare, condiţionate de Consiliul Biroului "Carte Verde", fără nici o obiecţie din partea acestora. Potrivit contractului, pîrîtul era obligat în termen de 3 zile după prezentarea raportului de audit să achite suma de 40.000 lei pentru serviciile prestate. La 10 iunie 2009, pîrîtul a transferat Companiei de Audit suma de 20.000 lei, restul sumei adică 20.000 nu a fost achitată.

Măsurile întreprinse în vederea soluţionării litigiului pe cale extrajudiciară nu au dat nici un rezultat, la pretenţia înaintată pîrîtul nu a dat nici un răspuns, motiv din care s-a adresat cu prezenta acţiune, prin care solicită încasarea datoriei în sumă de 20.000 lei, dobînda de întîrziere conform art. 619 CC în sumă de 9.378,08 lei, calculată începînd cu data de 08.05.2009 şi pînă la 01.03.2012, precum şi cheltuielile de judecată. Pe parcursul examinării cauzei reclamantul a modificat cerinţele acţiunii, solicitînd încasarea datoriei în sumă de 20.000 lei, dobînda de întîrziere în sumă de 10.988,77 lei şi cheltuielile de judecată în sumă de 4.939 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 16 octombrie 2012, acţiunea a fost admisă integral. Nefiind de acord cu hotărîrea instanţei de fond la 15 noiembrie 2012, Biroul Naţional al Asigurătorilor de Autovehicule a contestat-o cu apel, prin care a solicitat casarea acesteia, cu pronunţarea unei hotărîri noi, de respingere a acţiunii. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 13 februarie 2013, cererea de apel declarată de Biroul Naţional al Asigurătorilor de Autovehicule a fost respinsă, iar hotrîrea instanţei de fond menţinută. La 15 aprilie 2013, Biroul Naţional al Asigurătorilor de Autovehicule a contestat cu recurs decizia instanţei de apel şi a hotărîrii instanţei de fond, solicitînd casarea acestora şi pronunţarea unei hotărîri noi de respingere a acţiunii.

În motivarea cererii de recurs, recurentul a invocat că instanţele ierarhic inferioare nu au constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele pricinii şi nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată. Conform prevederilor art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă, că Curtea de Apel Chişinău a pronunţat decizia la 13 februarie 2013 şi a fost expediată părţilor prin intermediul oficiului poştal la 04 martie 2013 (f.d. 99), iar cererea de recurs a fost depusă la 15 aprilie 2013, motiv pentru care cererea de recurs se consideră a fi depusă în termen. Potrivit prevederilor art. 432 CPC alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; 2 b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Biroul Naţional al Asigurătorilor de Autovehicule este declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4). Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ reiterează că, conform articolul 13 din Convenţie, recursul trebuie să fie unul "efectiv" atât în practică, cât şi în drept. Totuşi, un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind "serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Metropolitan Church of Bessarabia and Others v. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII), însă astfel de temeiuri Colegiul n-a constatat.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, reţine că decizia contestată a fost adoptată cu aplicarea corectă a legii materiale şi cu respectarea legislaţiei procedurale în vigoare, părţilor fiindu-le create condiţii obiective şi egale pentru exercitarea drepturilor sale procedurale. În legătură cu cele constatate, examinînd argumentele cererii de recurs prin prisma normelor legale ce reglementează relaţiile dintre părţi, reieşind din actele 3 anexate la dosar, se constată că recursul declarat de Biroul Naţional al Asigurătorilor de Autovehicule împotriva decizie Curţii de Apel Chişinău din 13 februarie 2013, nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 CPC.

Ţinînd cont de cele indicate, în temeiul art. 432, 433, 434 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Cererea de recurs declarată de către Biroul Naţional al Asigurătorilor de Autovehicule se consideră inadmisibilă. Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Vera Macinskaia Ion Vîlcov 4