2rac-499/13 — Încasarea sumei

Judecătoria Buiucani Dosarul nr. 2rac-499/13 Judecător: A. Danilov Curtea de Apel Chişinău Judecători: N. Vascan, E. Clim, I. Cotruţă Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 16 octombrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecători: Ion Corolevschi, Iuliana Oprea soluţionînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de CA „Auto-Siguranţa” SA, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Produselor de Origine Animală către CA „Auto-Siguranţa” SA privind încasarea sumei şi a cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 iunie 2013, CONSTATĂ : La 15 noiembrie 2011, Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Produselor de Origine Animală s-a adresat cu cerere de chemare în judecată către CA „Auto-Siguranţa” SA, prin care a solicitat de la pîrît încasarea sumei de 8 152 lei şi a taxei de stat de 270 lei.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat, că este proprietarul autoturismului de model „VAZ 21214 NIVA”, cu numărul de înregistrare C JY 266 şi cu numărul caroseriei XTA21214051774656. La 29 aprilie 2011, ora 06:55, s-a produs un accident rutier în intersecţia străzilor Mihai Eminescu şi Mihai Kogălniceanu, mun. Chişinău, în urma căruia, şoferul ce se afla la volanul automobilului „NIVA”, Vitalie Pîngău, angajat al Direcţia Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Produselor de Origine Animală, a tamponat automobilul de model „Ford Excort”, cu numărul de înregistrare C KF 424, condus de şoferul Prepeliţă Andrei. Conform procesului-verbal nr. 3684 din 29.04.2011 de constatare a contavenţiei de către organele de poliţie vinovat a fost recunoscut şoferul autoturismului „Ford Excort”, Prepeliţă Andrei.

Autoturismul de model „VAZ 21214 NIVA” a fost asigurat la 17.06.2010 conform certificatului eliberat seria AG nr.0196982, valabil 16.06.2011 de către Compania de Asigurări „Moldasig” SRL. Autoturismul de model „Ford Excort”, cu număr de înregistrare C KF 424, a fost asigurat la Compania de Asigurări „Auto-Siguranţa” SA, ultima fiind persoana căreia îi revine obligaţia de a repara prejudiciul cauzat, deoarece şi-a asumat paza 1 lui de pericol sporit. Conform Legii nr.414 din 22.12.2006 „cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă”, pentru pagubele produse de autovehicule asigurate, răspunderea o poartă compania de asigurări a cărui garant recunoscut vinovat de producerea accidentului rutier.

La 20.06.2011 a fost efectuată expertiza tehnico-ştiinţifică nr. 1304 din 20.06.2011, care a stabilit că costul reparaţiei de restabilire integrală autoturismului de model „VAZ 21214 NIVA” (cu includerea uzurii pieselor de schimb) constituie 21 152, 26 lei. Menţionează reclamantul, că la data de 04.07.2011, a înaintat pîrîtului pretenţia privind achitarea sumei de 8 152 lei binevol, la care prin scrisoarea cu nr. 253 din 20.07.2011 CA „Auto-Siguranţa” SA a respins cerinţele invocate in pretenţia sus menţionată. Drept urmare a refuzului de achitare a sumei datorate, reclamantul s-a adresat cu prezenta acţiune, solicitînd încasarea de la pîrît a sumei de 8 152, 00 lei, a cheltuielilor de asinstenţă juridică în sumă de 4 000 lei şi a taxei de stat de 270 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 05.02.2013, acţiunea a fost admisă, fiind dispusă încasarea de la CA „Auto-Siguranţa” SA în beneficiul Direcţiei Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Produselor de Origine Animală a sumei de 8 152 lei, cheltuielile pentru taxa de stat în mărime de 270 lei şi parţial cheltuielile de acordare a asistenţei juridice în sumă de 2 000 lei. În motivarea soluţiei, instanţa de fond a invocat prevederile art. 22 alin. (12) şi (13) şi art. 23 alin. (2) a Legii nr. 414 din 22.12.2006 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicole, menţionînd că pîrîtul neîntemeiat nu a restituit reclamantului cheltuielile suportate.

Nefiind de acord cu hotărîrea instanţei de fond, la 14.02.2013, CA „Auto- Siguranţa” SA a declarat apel, cerînd să fie admis apelul, să fie casată hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 05.02.2013, cu emiterea unei noi hotărîri prin care cererea de chemare în judecată să fie respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Cişinău din 21 iunie 2013, a fost respins apelul declarat de CA „Auto-Siguranţa” SA şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 05.02.2013. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelant nu şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului, argumentele formulate în cererea de apel sunt neîntemeiate.

Totodată, instanţa de apel a indicat că, prima instanţă a dat o apreciare obiectivă şi justă probelor administrate, a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi corect a aplicat normele de drept material şi procedural şi în consecinţă a adoptat o hotărîre legală şi întemeiată. Considerînd ilegală decizia instanţei de apel, la 19.06.2013, CA „Auto- Siguranţa” SA a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19.06.2013 cu pronunţarea unei noi decizii, prin care a dispune încasarea de la CA „Auto-Siguranţa” SA în beneficiul Direcţiei Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Produselor de Origine Animală a sumei de 5574,83, cu titlu de diferenţă pentru achitarea daunelor materiale.

În argumentarea recursului recurentul a invocat că instanţa a dispus încasarea nu a daunei reale suportate, dar a uneia presupuse, ceea ce vine în contradicţie cu circumstanţele cazului dat şi a probelor examinate şi anexate la dosar. 2 Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că recurentul indică argumente ce ţin de dezacordul cu felul în care au fost constatate circumstanţele cauzei şi apreciate înscrisurile probatoare.

În viziunea recurentului, instanţa de apel a pus la baza deciziei sale încasarea unei daune presupuse, nu dauna reală suportată. Nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs. În speţă, Colegiul menţionează că, recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare. În consecinţă, nu există aparenţa unei încălcări a dreptului recurentului la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este garantat de articolului 6 § 1 al Convenţiei.

Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt. Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, pe cînd, în recursul declarat de CA „Auto-Siguranţa” SA, asemenea aspecte nu se regăsesc. 3 Din considerentele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de CA „Auto-Siguranţa” SA ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Se consideră inadmisibil recursul declarat de CA „Auto-Siguranţa” SA împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 iunie 2013, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Produselor de Origine Animală către CA „Auto-Siguranţa” SA privind încasarea sumei şi a cheltuielilor de judecată Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ion Corolevschi Iuliana Oprea 4