2rac-334/17 — încasarea sumei

2rac-334/17 — încasarea sumei (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

prima instanță, Judecătoria Grigoriopol dosarul nr. 2rac-334/2017

judecător: N.Costin

instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău

judecători: L.Bulgac, M.Anton, G.Dașchevici

D E C I Z I E

18 octombrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, Valeriu Doagă

judecători Dumitru Mardari, Maria Ghervas, Oleg Sternioală, Galina Stratulat

examinând recursul declarat de Compania de Asigurări „Auto-Siguranța”

Societate pe Acțiuni, prin intermediul avocatului Grigorii Mazarenco,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Compania de

Asigurări „Auto-Siguranța” Societate pe Acțiuni împotriva Ministerului Tehnologiei

Informației și Comunicațiilor al Republicii Moldova și Întreprinderii de Stat „CRIS

Registru” cu privire la încasarea plății restante, a penalității de întârziere și a

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 04 mai 2017, prin care a fost

admis apelul declarat de Întreprinderea de Stat „CRIS Registru”, casată hotărârea

Judecătoriei Grigoriopol din 26 aprilie 2016 și emisă hotărîre nouă de respingere a

acțiunii

c o n s t a t ă :

La 09 februarie 2011 CA „Auto-Siguranța” SA , s-a adresat cu cerere de

chemare în judecată împotriva Ministerului Tehnologiei Informației și Comunicațiilor

al Republicii Moldova cu privire la încasarea plății restante și dobînzii de întârziere și

a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a menționat că, la 04 decembrie 2003, CA „Auto-

Siguranța” SA a încheiat cu Departamentul Tehnologii Informației al Republicii

Moldova, contractul de colaborare, avînd ca obiect prestarea serviciilor în domeniul

asigurărilor în încăperile subdiviziunilor Departamentului din orașele Comrat,

Vulcănești și Ceadîr-Lunga.

Întru executarea contractului menționat CA „Auto-Siguranța” SA, a transmis

Centrului de Documentare a Populației din Comrat (UTA Găgăuzia) trei autoturisme,

valoarea cărora urma a fi compensată din comisionul de 10 % din totalul primelor de

asigurare încasate.

Indică, că conform prevederilor contractuale comisionul era trecut la decontări

pentru micșorarea datoriei debitorului (pîrîtului).

Afirmă că din motive necunoscute în primăvara anului 2009, subdiviziunile

Ministerului Tehnologiilor Informației și Comunicațiilor al Republicii Moldova în care

1

erau amplasate reprezentanțele CA „Auto-Siguranța” SA au fost închise, iar locul lor

a fost preluat de alți agenți economici.

Consideră reclamantul, că în astfel de circumstanțe Ministerul Tehnologiei

Informației și Comunicațiilor al Republicii Moldova, unilateral a reziliat Contractul din

04 decembrie 2003, avînd o datorie față de CA „Auto-Siguranta” SA pentru

autoturismele transmise în mărime de 116 113,61 lei.

Dat fiind faptul că pînă la momentul înaintării acțiunii în instanță debitele

restante în mărime de 116113,61 lei nu au fost plătite, iar somația din 22 februarie 2010

a rămas fără răspuns, consideră reclamantul că obligațiilor scadente urmează a le fi

aplicate dobînzi pe perioada de întîrziere, iar dobînda de întîrziere în conformitate cu

ratele de bază ale Băncii Naționale a Moldovei constituie 17903,76 lei, suma care în

pofida tuturor solicitărilor nu a fost restituită.

Solicită obligarea Ministerului Tehnologiei Informației și Comunicațiilor al

RM să-i restituie suma datorată în mărime de 116 113,61 lei, dobânda de întârziere în

mărime de 17903,76 lei și cheltuielile de judecată.

La 25 ianuarie 2012, CA „Auto-Siguranța” SA a depus o cerere de recalculare a

dobînzii de întîrziere, susținînd că suma dobînzii de întîrziere, care urmează a fi

încasată suplimentar constituie 13201,94 lei, iar pentru întreaga perioadă 02 martie

2010 - 11 octombrie 2011 urmează a fi încasată dobînda totală în mărime de 31105,7

lei.

La 12 noiembrie 2012, CA „Auto-Siguranța” SA a înaintat o cerere suplimentară

de recalcul a dobînzii de întîrziere în care a invocat că conform calculului suma

dobînzii de întîrziere ce urmează a fi încasată pentru întreaga perioadă de întîrziere 02

martie 2010 - 12 noiembrie 2012 constituie 50181,72 lei.

Prin încheierea protocolară a Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 26 martie

2013 a fost atras în proces în calitate de intervenient accesoriu ÎS „CRIS „Registru”.

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 03 decembrie 2012,

acțiunea a fost admisă integral și încasat din contul Ministerului Tehnologiei

Informației și Comunicațiilor al Republicii Moldova în beneficiul CA „Auto-

Siguranța” SA datoria în mărime de 116113,61 lei, dobânda de întârziere în sumă de

50181,74 lei, cheltuielile pentru asistența juridică în mărime de 12000 lei și taxa de stat

în sumă de 4988,84 lei.

La 07 decembrie 2012 Ministerul Tehnologiei Informației și Comunicațiilor a

Republicii Moldova a declarat apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii

primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

Prin cerere suplimentară CA „Auto-Siguranța” SA a solicitat încasarea

dobânzii de întârziere pentru perioada 12 noiembrie 2012-03 aprilie 2013 în mărime

de 9 836,24 lei.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 09 octombrie 2013, a fost admis apelul

declarat de către Ministerul Tehnologiei Informației și Comunicațiilor al Republicii

Moldova, casată parțial hotărîrea primei instanțe în partea încasării dobînzii de

întîrziere și emisă o nouă hotărârea în partea dată cu privire la respingerea acestei

pretenții, în rest hotărîrea primei instanțe a fost menținută.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 19 februarie 2014 au fost admise

recursurile declarate de către CA „Auto-Siguranța” SA și Ministerul Tehnologiei

2

Informației și Comunicaților al Republicii Moldova, casată decizia Curții de Apel

Chișinău din 09 octombrie 2013 și restituită cauza la rejudecare în instanța de apel.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 18 decembrie 2014, a fost admis apelul

declarat de către Ministerul Tehnologiei Informației și Comunicațiilor al RM, casată

hotărârea Judecătoriei Centru mun.Chișinău din 03 decembrie 2012 și trimisă cauza la

rejudecare în prima instanță.

Ulterior, CA „Auto-Siguranța” SA, prin intermediul avocatului Grigorii

Mazarenco a depus o cerere de concretizare a pretențiilor, solicitând schimbarea

calității procesuale a intervenientului accesoriu ÎS „CRIS Registru” cu atribuirea

calității de copârât și încasarea în mod solidar din contul pârâților a datoriei în sumă de

116 113, 61 lei și a dobânzii de întârziere în mărime de 105 066, 86 lei.

Prin încheierea Judecătoriei Grigoriopol din 06 noiembrie 2015 a fost admisă

cererea CA „Auto-Siguranța” SA, fiind schimbată calitatea procesuală a ÎS „CRIS

Registru” din intervenient accesoriu în copârât.

Prin hotărârea Judecătoriei Grigoriopol din 26 aprilie 2016 a fost admisă

acțiunea.

S-a încasat de la ÎS „CRIS Registru” în contul CA „Auto-Siguranța” SA datoria

în sumă de 116 113,61 lei, dobânda de întârziere în mărime de 105 066,86 lei, cheltuieli

de asistență juridică în sumă de 12 000 lei și cheltuieli pentru achitarea taxei de stat în

mărime de 6 636,30 lei.

Nefiind de acord cu hotărârea Judecătoriei Grigoriopol din 26 aprilie 2016, ÎS

„CRIS Registru” a contesat-o cu apel, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii

primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

Curtea de Apel Chișinău prin decizia din 04 mai 2017 a admis apelul declarat

de către ÎS „CRIS Registru”, a casat hotărârea Judecătoriei Grigoriopol din 26 aprilie

2016 și a emis o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost respinsă ca fiind depusă cu

omiterea nejustificată a termenului de prescripție.

La 02 august 2017 CA „Auto-Siguranța” SA, prin intermediul avocatului

Grigorii Mazarenco, a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din

04 mai 2017, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel cu

menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului, recurenta a invocat că, decizia instanței de apel este

eronată, nefontdată și lipsită de suport normativ, iar instanța la emiterea acesteia a

apreciat arbitrar probele anexate la materialele cauzei.

Susține că la 04 decembrie 2003 CA „Auto-Siguranța” SA a încheiat cu

Departamentul Tehnologiei Informației al RM un contract de colaborare având ca

obiect prestarea serviciilor în domeniul asigurărilor în încăperile subdiviziunilor

Departamentului din orașele Comrat, Vulcănești și Ceadîr-Lunga. Întru executarea

contractului menționat CA „Auto-Siguranța” SA a transmis Centrului Documentarea a

Populației din Comrat (UTA Găgăuzia) 3 autoturisme, valoarea cărora urma a fi

compensată din comisionul de 10 % din totalul primelor de asigurare încasate.

Conform prevederilor contractuale comisionul era trecut la decontări pentru

micșorarea datoriei Departamentului.

Consideră că transmiterea/ recepționarea/ dispunerea de aceste bunuri de către

ÎS „CRIS Registru” se confirmă prin scrisoarea directorului general al ÎS „CRIS

Registru” nr.01/3388 din 13 decembrie 2012, precum și prin actele anexate la

3

materialele cauzei ce constată că 2 din cele 3 mașini au fost vândute la licitație de către

ÎS „CRIS Registru”.

Susține că cerea de chemare în judecată a fost înaintată cu respectarea

termenului de prescripție, deoarece începutul curgerii termenului este condiționat de

rezilierea contractului, iar, odată ce în primăvara anului 2009 reprezentanțele

companiei au fost închise fiind instalați alți agenți economici a generat rezilierea

contractului de colaborare.

La 04 septembrie 2017 Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa ÎS

„CRIS Registru” copia cererii de recurs, cu înștiințarea necesității depunerii referinței.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 11 octombrie 2017 recursul

declarat de către CA „Auto-Siguranța” SA, prin intermediul avocatului Grigorii

Mazarenco s-a considerat admisibil.

În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul întemeiat și care

urmează a fi admis cu casarea integrală a deciziei instanței de apel și trimiterea pricinii

în instanța de apel pentru judecarea apelului în fond din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Cod de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia

instanței de apel și să trimită pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate cazurile

în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Din materialele cauzei rezultă că, la 04 decembrie 2003, între CA „Auto-

Siguranța” SA și Departamentul Tehnologii Informaționale a RM (ulterior, reorganizat

în Ministerul Tehnologiei Informației și Comunicațiilor al RM) a fost încheiat

contractul de colaborare având ca obiect prestarea serviciilor în domeniul asigurării

persoanelor fizice și juridice.(f.d.5-6, vol.I).

Totodată, conform contractului menționat Departamentul Tehnologii

Informaționale a RM s-a obligat să acorde CA „Auto-Siguranța” SA locuri de muncă

(oficii) în sediile subdiviziunilor Departamentului, iar CA „Auto-Siguranța” SA s-a

obligat să transfere la contul Departamentului 10% din suma totală a primilor de

asigurare încasate de la persoanele asigurate, sumele urmând a fi transferate lunar, până

la data de 5 a lunii următoare, achitarea putea fi efectuată nu doar în bani, da și sub

formă de tehnică, mijloace de transport, mobilă pentru oficii, etc (f.d.5-6, vol.I).

S-a mai stabilit că, conform facturilor din 22 ianuarie 2004, 02 martie 2005 și

02 noiembrie 2005 CA „Auto-Siguranța” SA a transmis Departamentului Tehnologii

Informaționale a RM în contul achitării aferente contractului de colaborare, trei

autoturisme și alte bunuri (f.d.7-9, vol.I).

Tot actele cauzei atestă că, conform actelor din 30 iunie 2004, 31 decembrie

2004, 30 decembrie 2005 și 31 decembrie 2006 semnate de CA „Auto-Siguranța” SA

și Departamentul Tehnologii Informaționale a RM, restanța Departamentului

Tehnologii Informaționale a RM față de CA „Auto-Siguranța” SA era 60643,77 lei,

47679,46 lei, 18530,26 lei și 157926,26 lei(f.d.12 verso, 13, 13 verso,14, vol.I).

Iar conform actului din 10 iulie 2009 semnat de către CA „Auto-Siguranța” SA

restanța Departamentului Tehnologii Informației față de CA „Auto-Siguranța” SA este

de 116113,61 lei (f.d.12, vol.I).

4

Prin notificarea-somație din 22 februarie 2010 CA „Auto-Siguranța” SA a

solicitat Ministerului Tehnologiei Informației și Comunicațiilor al RM achitarea

datoriei în sumă de 116113,61 lei pentru autoturismele transmise (f.d.15, vol.I).

Înaintând acțiunea împotriva Ministerului Tehnologiei Informației și

Comunicațiilor al RM și ÎS „CRIS Registru”, CA „Auto-Siguranța” SA a solicitat

încasarea datoriei restante, a penalității de întârziere și a cheltuielilor de judecată.

Prima instanță fiind investită cu acțiunea în cauză, a ajuns la concluzia

temeiniciei acesteia.

Instanța de apel judecând apelul declarat de către ÎS „CRIS Registru” l-a

considerat întemeiat, dispunând admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanțe și

emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea înaintată de CA „Auto-Siguranța” SA

împotriva Ministerului Tehnologiei Informației și Comunicațiilor al RM și ÎS „CRIS

Registru cu privire la încasarea datoriei restante, a penalității de întârziere și a

cheltuielilor de judecată a fost respinsă ca fiind depusă cu omiterea termenului de

prescripție.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții de

Supreme de Justiție, analizând materialele anexate la dosar, în coraport cu legislația în

vigoare ce guvernează raportul juridic litigios, a ajuns la concluzia că soluția dată de

către instanța de apel este greșită.

Conform art. 267 alin. (1) din Codul civil, termenul general în interiorul căruia

persoana poate să-și apere, pe calea intentării unei acțiuni în instanță de judecată,

dreptul încălcat este de 3 ani.

Conform art. 272 alin. (1) din Codul civil, termenul de prescripție extinctivă

începe să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune. Dreptul la acțiune se naște la

data cînd persoana a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului.

Prin urmare, termenele de prescripție se referă la termenele de apărare a

drepturilor civile și a intereselor protejate de lege. De pe această poziție ele sînt

examinate ca perioade de timp pentru adresare în instanța de judecată cu cereri de

apărare sau exercitare forțată a dreturilor sale sau a intereselor protajate de lege.

Stabilirea termenilor de prescripție este îndreptată spre asigurarea funcționării

normale a circuitului civil.

Reieșind din cele menționate, instanța de recurs constată că, conform ultimului

act semnat de CA „Auto-Siguranța” SA și recunoscut de Departamentul Tehnologii

Informaționale din 10 iulie 2009, restanța Departamentului Tehnologii Informaționale

față de CA „Auto-Siguranța” SA este de 116 113,61 lei (f.d.12, vol.I), astfel, dreptul

recurentei la acțiune a apărut la 10 iulie 2009.

Iar, actele cauzei atestă că CA „Auto-Suguranța” SA a înaintat prezenta cerere

de chemare în judecată la 09 februarie 2011.

În aceste circumstanțe, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție reține că CA „Auto-Siguranța” SA s-a conformat

întocmai prevederilor legale și a înaintat acțiunea în termenul prevăzut de lege.

Or, instanța de apel recunoaște că ultimul act care stabilește datoria acumulată

de Departamentul Tehnologii Informaționale față de recurentă este datat cu 10 iulie

2009, însă calculază termenul de la data întocmirii primului act referitor la datoria

Departamentului și anume 30 iunie 2004, invocând totodată în decizie că alte

5

acte/achitări prin care Departamentul Tehnologii Informaționale ar recunoaște datoria

nu au fost efectuate.

Respectiv, instanța de apel a adoptat o deciziei în care argumentele sunt

contradictorii, iar respingerea acțiunii ca fiind tardivă în circumstanțele relevate

afectează grav dreptul recurentei la un proces echitabil.

În același timp, se reține că, instanța de apel, respingând acțiunea ca fiind tardivă,

nu s-a pronunțat asupra fondului cauzei, bazându-se în exclusivitate doar pe faptul că,

recurenta a omis termenul de adresare în judecată.

Astfel, din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite

recursul, de a casa integral decizia instanței de apel și de a trimite cauza în instanța de

apel pentru judecarea apelului în fond.

În conformitate cu art. 445, alin. (1), lit. c) Cod de procedură civilă, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e :

Se admite recursul declarat de Compania de Asigurări „Auto-Siguranța”

Societate pe Acțiuni, prin intermediul avocatului Grigorii Mazarenco.

Se casează integral decizia Curții de Apel Chișinău din 04 mai 2017, în cauza

civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Compania de Asigurări „Auto-

Siguranța” Societate pe Acțiuni împotriva Ministerului Tehnologiei Informației și

Comunicațiilor al Republicii Moldova și Întreprinderii de Stat „CRIS Registru” cu

privire la încasarea plății restante, a penalității de întârziere și a cheltuielilor de

judecată, cu trimiterea cauzei la Curtea de Apel Chișinău pentru judecarea apelului în

fond.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței, Valeriu Doagă

judecători Dumitru Mardari

Maria Ghervas

Oleg Sternioală

Galina Stratulat

6