2rac-460/13 — Încasarea sumei

prima instanţă: O. Sternioală dosarul nr. 2ra-460/13 instanţa de apel: D. Manole, N. Traciuc, E. Fistican ÎNCHEIERE 23 octombrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul : Svetlana Filincova Judecătorii: Galina Stratulat, Iurie Bejenaru, examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de „Subaru Motors Hellas” SA, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de „Subaru Motors Hellas” SA împotriva BC „Eximbank-Gruppo Veneto Banca” SA, intervenient accesoriu SRL „Autoimperial” privind încasarea sumei de 189 772,49 Euro, încasarea dobînzii de întîrziere în sumă de 18 446,40 euro şi încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 30 aprilie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de către BC „Eximbank-Gruppo Veneto Banca” SA, casată hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 31 iulie 2012, cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii, c o n s t a t ă La 28 mai 2012 „Subaru Motors Hellas” SA a formulat o cerere de chemare în judecată către BC „Eximbank-Gruppo Veneto Banca” SA şi intervenientul SRL „Autoimperial”, solicitînd încasarea din contul BC „Eximbank-Gruppo Veneto Banca” SA în beneficiul „Subaru Motors Hellas” SA a sumei de 189 772,49 Euro ce rezultă din garanţia bancară nr. 3526 din 29.10.2010, a dobînzii de întîrziere în mărime de 18 446,40 Euro, a taxei de stat în sumă de 50 000 lei şi a cheltuielilor de asistenţă juridică în mărime de 20 447,24 Euro.

În vederea justificării acţiunii depuse, reclamantul a invocat că la 29.10.2010 de către BC „Eximbank-Gruppo Veneto Banca” SA a fost emisă în favoarea „Subaru Motors Hellas” SA garanţia bancară nr. 3526 avînd ca obiect de reglementare garantarea plăţilor conform contractului de distribuţie semnat între reclamant şi SRL „Autoimperial” pentru achiziţionarea mărcii comerciale, automobilelor şi pieselor de schimb „Subaru”, pentru suma totală de 300 000 Euro, cu termen de valabilitate pînă la 29.10.2011.

Potrivit garanţiei bancare emise BC „Eximbank-Gruppo Veneto Banca” SA în calitatea sa de garant, şi-a asumat obligaţia de a plăti orice sumă în valoare de pînă la 300 000 Euro în baza adeverinţei de plată la cererea reclamantului, copiilor facturilor neachitate, documentelor de transport şi declaraţiilor de export precum şi declaraţiei privind încălcarea obligaţiilor contractuale, actele ce atestă sumele spre plată urmînd a fi remise în format telex sau Swift de către banca reclamantului, părţile stabilind că faţă de garanţia bancară emisă fiind aplicabile Regulile Camerei Internaţionale de Comerţ şi Industrie de la Paris (Publicaţia nr. 458). Menţionează că la data de 21.10.2011, reclamantul a formulat pîrîtului cererea de plată pentru suma de 189 772,49 Euro, punînd la dispoziţia BC „Eximbank- Gruppo Veneto Banca” SA toate documentele necesare întru confirmarea sumei revendicate, însă la 02.11.2011 cererea de plată fără vre-o explicaţie rezonabilă şi acceptabilă juridic a fost respinsă în virtutea nerespectării condiţiilor întru dovedirea cazului asigurat inclusiv condiţiilor formă.

La data de 10.11.2011, în scopul prevenirii apariţiei unor eventuale obstacole şi tergiversări, reclamanta a formulat pîrîtului cererea de plată repetată pentru suma de 189 772,49 Euro, cu anexarea înscrisurilor invocate şi certificate şi cu remiterea originalelor acestora către SRL „Autoimperial”, iar achitările nefiind operate de către pîrît, inclusiv pînă la data depunerii acţiunii în instanţa de decată. Consideră refuzul operat de către BC „Eximbank-Gruppo Veneto Banca” SA la satisfacerea cererii de plată formulată de către SA „Subaru Motors Hellas” ca fiind neîntemeiată, or avînd în vedere instrumentul de garantare cu titlu de garanţie bancară, garantul verifică în mod formal cererea de plată iar beneficiarului garanţiei urmează în termeni imediaţi să i se efectueze achitarea obligaţiilor pecuniare.

În drept, reclamantul invocă dispoziţiile art.art. 8-10, 514, 572, 666, 668, 1246, 1253 Codul civil, Publicaţia 458 a Camerei de Comerţ Internaţionale de la Paris, cu referire la actul juridic încheiat, naşterea drepturilor şi obligaţiilor civile, executarea cu bună credinţă a obligaţiilor civile asumate şi efectele generate de garanţie bancară, art.art. 585, 602, 617, 619 Codul civil cu referire la răspunderea civilă, calcularea dobînzii de întîrziere. Solicită reclamantul prin cererea de chemare în judecată încasarea din contul BC „Eximbank-Gruppo Veneto Banca” SA în beneficiul „Subaru Motors Hellas” SA a sumei de 189 772,49 Euro, a dobînzii de întîrziere în mărime de 18 446,40 Euro, a taxei de stat în sumă de 50 000 lei şi a cheltuielilor de asistenţă juridică în mărime de 20 447,24 Euro.

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 31 iulie 2012 acţiunea a fost admisă parţial. A fost încasat de la BC „Eximbank-Gruppo Veneto Banca” SA, în beneficiul SA „Subaru Motors Hellas” sumei de 189 772,49 Euro, cu titlu de datorie de bază, a dobînzii de întîrziere în mărime de 18 446,40 Euro, iar în total 208 218,89 Euro. S-a încasat cheltuielile de judecare a pricinei cu titlu de taxă de stat în sumă de 50 000 lei şi cheltuielile de asistenţă juridică în mărime de 1 500.00 Euro, în rest acţiunea fiind respinsă. Nefiind de acord cu hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 31.07.2012, BC „Eximbank-Gruppo Veneto Banca” SA a formulat cerere de apel, solicitînd instanţei de apel casarea acesteia cu emiterea unei hotărîri noi privind respingerea acţiunii, considerînd hotărîrea nefondată, lipsită de consistenţă şi suport juridic, bazată pe aplicarea incorectă, unilaterală şi subiectivă a circumstanţelor cauzei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 30 aprilie 2013 s-a admis apelul declarat de către BC „Eximbank-Gruppo Veneto Banca” SA, s-a casat hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 31 iulie 2012, cu pronunţarea unei noi de respingere a acţiunii integral. La adoptarea soluţiei sale, instanţa de apel a ajuns la concluzia că garanţia bancară nr.3526 vizează garantarea de către BC „Eximbank-Gruppo Veneto Banca” SA a plăţilor ordonatorului SRL „Autoimperial”, pînă la suma de 300 000 Euro faţă de „Subaru Motors Hellas” SA, ce rezultă din contractul de achiziţie semnat între ordonator şi beneficiar, valabilă pînă la 29.10.2011 şi care incorporează condiţiile cererii de plată şi ale documentelor doveditoare în cazul survenirii cazului garantat, legea aplicabilă actului juridic emis.

Conform art. 1250 Codul civil dacă a survenit cazul garantat, beneficiarul trebuie să-şi reclame în scris drepturile şi să anexeze documentele doveditoare cuvenite, beneficiarul urmînd să indice în ce constă neîndeplinirea obligaţiei de către ordonator, înscrisurile ce se administrează de către beneficiar urmînd să întrunească evident condiţiile expuse în garanţia emisă privind actele doveditoare, aşa precum se relatează expres în conţinutul garanţiei. Instanţa de apel a constatat că condiţiile şi înscrisurile doveditoare ce urmează a fi prezentate garantului în virtutea garanţiei fiind clare, exhaustive şi nu lasă loc de interpretări. În acelaşi context, art. 1251 Codul civil reglementează că în cazul în care beneficiarul şi-a reclamat drepturile, garantul este obligat să verifice în timp util şi cu grija cuvenită dacă sînt întrunite condiţiile necesare pentru a plăti, îndeosebi acesta fiind obligat să verifice temeinic documentele doveditoare ale cazului garantat.

Garanţia bancară menţionează că aceasta constituie subiect al Regulilor uniforme privind garanţiile la cerere ale Camerei de Comerţ Internaţionale expuse în Publicaţia nr. 458, reguli aplicabile speţei cauzei atît în virtutea cadrului normativ stabilit convenţional cît şi în virtutea dispoziţiei art. 4 Codul civil ce statuează că uzanţa reprezintă o normă de conduită care, deşi neconsfinţită de legislaţie, este general recunoscută şi aplicată pe parcursul unei perioade îndelungate într-un anumit domeniu al raporturilor civile, uzanţa fund aplicabilă numai dacă nu contravine legii, ordinii publice şi bunelor moravuri.

Astfel, BC „Eximbank-Gruppo Veneto Banca” SA a efectuat examinarea înscrisurilor administrate şi a cererii de plată a garanţiei bancare în strictă corespundere cu garanţia emisă la 29.10.2010, care prevede expres că la cererea de plată se prezintă facturile neplătite (neachitate), documentele de transport, declaraţia de export, care vor confirma livrarea şi transportarea (evidenţa) mărfurilor de la vînzător către cumpărător dar şi confirmarea încălcării obligaţiilor de către cumpărător asumate în virtutea contractului principal încheiat, concluzionîndu-se că cererea de plată şi documentele pretinse ca fiind conforme garanţiei bancare emise sînt incomplete, inexacte şi incorporează contradicţii evidente, propriu-zis apelantul administrînd la materialele cauzei în faţa instanţei de fond înscrisurile anexate la cererea de plată depusă, acestea fiind pasibile verificării în contextul refuzului operat.

La fel, se constată că în actele prezentate la cererea de plată parvenită la 26.10.2011, lipseau documentele de transport pentru livrările aferente facturilor revendicate achitării, unele facturi (invoice) nu au fost prezentate, iar cele prezentate nu au fost autentificate (nici ştampilate şi nici semnate) de către beneficiar, numerele şi sumele indicate în facturile aferente declaraţiilor vamale nu corespundeau datelor şi sumelor inserate în declaraţiile vamale, iar unele înscrisuri erau ilizibile.

Instanţa de apel a menţionat că textul garanţiei bancare emise expres reglementează că la cererea de plată se vor include copiile facturilor neachitate, documentele de transport şi declaraţia de export, care vor confirma livrarea mărfurilor de la vînzător către cumpărător inclusiv şi confirmarea încălcării obligaţiilor de către cumpărător asumate în virtutea contractului încheiat, iar potrivit art. 1252 Codul Civil, în cazul în care documentele prezentate nu corespund actului juridic emis, garantul este obligat să opereze refuzul pentru achitarea sumelor pretinse. În aceste condiţii, la data de 31.10.2011, apelantul a notificat, intimatul în virtutea Publicaţiei nr. 458, şi Regulile uniforme cu privire la garanţiile la cerere, privind refuzul în achitarea plăţilor revendicate, invocîndu-se că documentele prezentate nu corespund termenilor garanţiei şi sînt contradictorii între ele, întrucît facturile nr.nr.

SMH-04-003; SMH-05-004; SMH-07-005 se referă la garanţia de plată care a expirat şi nu mai este valabilă pentru garanţia în litigiu. Mai mult decît atît, art. 1251 Codul civil declară că la primirea reclamaţiei din partea beneficiarului, garantul trebuie să-l notifice de îndată pe ordonator. Aceleaşi reglementări sînt stipulate şi de Regulile uniforme privind garanţiile la cerere ale Camerei de Comerţ Internaţionale expuse în Publicaţia nr. 458, care la art. 17 declară că garantul imediat după recepţionarea cererii de plată urmează să informeze principalul despre cererea de plată.

Corespunzător, la data de 27.10.2011, imediat după primirea cererii de plată din partea beneficiarului, Banca în vederea executării incontestabile a prevederilor contractuale şi legale, a remis în adresa SRL „Autoimperial” SRL o notificare cu privire la cererea de plată formulată, dar şi cu solicitarea certă de a informa Banca imediat a doua zi de la data recepţionării notificării a informaţiilor privind survenirea cazului garantat, prezentarea documentelor justificative a scadenţelor pretinse, dar şi informaţiile privind executarea obligaţiilor destinatarului cu beneficiarul conform contractului părţilor, notificare remisă atît prin poşta electronică, faxului, telegramei şi scrisorii recomandate.

Prin urmare pînă la data expirării termenului şi implicit al operării refuzului actele solicitate nefiind prezentate şi nici confirmate. În asemenea condiţii, Curtea de Apel a considerat eronată concluzia instanţei de fond privind ilegalitatea refuzului BC „Eximbank-Gruppo Veneto Banca” SA la achitarea sumei de 189772,49 Euro, ce rezultă din garanţia bancară nr.3526 din 29.10.2010 şi încasarea acestei sume precum şi a dobînzilor de întîrziere, or refuzul operat rezidă expres din dispoziţiile garanţiei bancare, legislaţiei civile şi uzanţelor acceptate de către părţi, propriu-zis caracterul motivat al respingerii cererii fiind probat prin înscrisurile administrate de către părţi la materialele cauzei.

La 17 iulie 2013 „Subaru Motors Hellas” SA a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel, cu menţinerea hotărîrii primei instanţe. În motivarea recursului recurentul a indicat că instanţa de apel a emis o soluţie cu încălcarea normelor de drept material şi procesual, nu a elucidat toate circumstanţele cauzei.

Totodată, invocă că instanţa de apel îşi motivează în mare parte decizia sa privind admiterea apelului depus de către intimat şi respingerea acţuinii formulate de către recurent pe faptul constatării încălcării de către cumpărător a obligaţiilor asumate în virtutea contractului principal încheiat, concluzionîndu-se că, cererea de plată şi documentele pretinse ca fiind conforme garanţiei bancare emise sunt incomplete, inexacte şi incorporează contradicţii evidente, precum şi inaplicabilitatea Publicaţiei nr. 758, cît şi a Hotărîrii Curţii Constituţionale privind interpretarea unor prevederi ale art. 4 din Constituţia RM nr. 55 din 14 octombrie 1999, în partea care se referă la aplicarea principiilor şi normelor de drept internaţional, unanim recunoscute în materia ale dreptului bancar.

Or, în partea rezolutivă a hotărîrii Curţii Constituţionale sus-enunţate, se prescrie ferm că, prin art. 4 din Constituţie se garantează nu numai drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, consfinţite constituţional, dar şi principiile şi normele unanim recunoscute ale dreptului internaţional, ele fiind menţionate în conţinutul art. 8. Suplimentar, Curtea a subliniat că principiile şi normele unanim recunoscute ale dreptului internaţional, precum şi tratatele internaţionale ratificate şi cele care RM a aderat, constituie parte componentă a cadrului legal al RM şi devin prin urmare norme ale dreptului ei intern.

Se menţionează în context că, incorporarea prin referinţă în textul scrisorii de garanţie bancară nr. LG/3526 din 29.10.2010 a clauzei „această scrisoare de garanţie bancară este guvernată de Regulile Uniforme pentru Garanţiile la cerere, inserate în Publicaţia nr. 458”, face ca litigiul dedus judecăţii în cauză, să fie supus regulilor şi uzanţelor Camerei Internaţionale de Comerţ şi Industrie de la Paris care au o forţă obligatorie cu privire la relaţiile dintre părţi, pornind de la autonomia de voinţă a părţilor de a supune instrumentul lor Publicaţiilor Camerei Internaţionale de Comerţ. Or, potrivit art. 1 al Publicaţiei nr. 458 enunţă că „aceste Reguli se aplică oricărei garanţii la cerere (...) care indică că sunt guvernate de Regulile Uniforme pentru Garanţiile la Cerere ale Camerei de Comerţ Internaţional”.

Totodată, ţine să sublinieze că, din 2 iulie 2010, în privinţa Regulilor Uniforme pentru Garanţiile la Cerere ale Camerei Internaţionale de Comerţ / Publicaţia nr. 458, au intrat în vigoare modificările şi completările instituite prin Publicaţia nr. 758, care au detaliat anumite aspecte expuse neclar şi ambiguu în Publicaţia nr. 458, precum şi să înlăture anumite lacune existente (în speţă - regulile de utilizare, conduita băncii la examinarea scrisorii de garanţie, regulile aplicabile în cazul clauzelor de tipul „extinde sau plăteşte”, precum şi unele clauze nespecificate în textul garantei, cum ar fi alegerea legii aplicabile, jurisdicţia şi măsurile provizorii). La data de 02 septembrie 2013 BC „Eximbank-Gruppo Veneto Banca” SA prin intermediul cancelariei a depus o referinţă în care a invocat dezacordul cu recursul depus de „Subaru Motors Hellas” SA solicitînd respingerea acestuia, cu menţinerea deciziei instanţei de apel.

Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către „Subaru Motors Hellas” SA, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, argumentele recurentului se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei. Se constată că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către „Subaru Motors Hellas” SA, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor. Pe cînd, alte argumente invocate în recursuri nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către „Subaru Motors Hellas” SA ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către „Subaru Motors Hellas” SA, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru