2rac-49/14 — Încasarea plăţilor restanţe şi a dobînzii de întîrziere

prima instanţă: G. Bivol dosarul nr. 2rac-49/14 instanţa de apel: D. Manole, B. Bîrca, N. Traciuc DECIZIE 19 februarie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completul, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Iuliana Oprea Ion Druță Tamara Chişca-Doneva examinând recursurile declarate de către Compania de Asigurări „Auto- Siguranța” Societatea pe Acțiuni și Ministerul Tehnologiei Informației și Comunicaților al Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Companiei de Asigurări „Auto-Siguranța” Societate pe Acțiuni împotriva Ministerului Tehnologiei Informației și Comunicațiilor al Republicii Moldova, intervenient accesoriu Întreprinderea de Stat ,,Centru Resurselor Informaţionale de Stat ,,Registru” cu privire la încasarea plății restante și dobînzii de întîrziere, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 09 octombrie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de către Ministerul Tehnologiei Informației și Comunicațiilor al Republicii Moldova, casată hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chișinău din 03 decembrie 2012 în partea încasării dobînzii de întîrziere şi emisă o nouă hotărârea în partea dată cu privire la respingerea acestei pretenţii, iar în rest hotărârea primei instanţe a fost menţinută, c o n s t a t ă La 09 februarie 2011, CA „Auto-Siguranța” SA, a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Tehnologiei Informației şi Comunicațiilor al Republicii Moldova, intervenient accesoriu ÎS ,,CRIS Registru” cu privire la încasarea plății restante și dobînzii de întîrziere. În motivarea acțiunii a indicat că, la 04 decembrie 2003, CA „Auto-Siguranţa” SA a încheiat cu Departamentul Tehnologii Informaţionale al Republicii Moldova, contractul de colaborare, avînd ca obiect prestarea serviciilor în domeniul asigurărilor în încăperile subdiviziunilor Departamentului din oraşele Comrat, Vulcăneşti şi Ceadîr- Lunga.

Întru executarea contractului menţionat CA „Auto-Siguranţa” SA, a transmis Centrului de Documentare a Populaţiei din Comrat (UTA Găgăuzia) trei autoturisme, valoarea cărora urma a fi compensată din comisionul de 10 % din totalul primelor de asigurare încasate. 1 Susţine că conform prevederilor contractuale comisionul era trecut la decontări pentru micşorarea datoriei debitorului (pîrîtului). Menţionează că din motive necunoscute în primăvara anul 2009, subdiviziunile Ministerului Tehnologiilor Informaţiei şi Comunicaţiilor al Republicii Moldova în care erau amplasate reprezentanţele CA „Auto-Siguranţa” SA au fost închise, iar locul lor a fost preluat de alţi agenţi economici. Consideră reclamantul că în astfel de circumstanţe Ministerul Tehnologiei Informației şi Comunicațiilor al Republicii Moldova, unilateral a reziliat Contractul din 04 decembrie 2003, avînd o datorie faţă de CA „Auto-Siguranta” SA pentru autoturismele transmise în mărime de 116113,61 lei.

Dat fiind faptul că pînă în prezent debitele restante în mărime de 116113,61 lei nu au fost plătite, iar somaţia din 22 februarie 2010 a rămas fără răspuns, consideră reclamantul că obligaţiilor scadente urmează ai fi aplicate dobînzi pe perioada de întîrziere. Iar dobînda de întîrziere în conformitate cu ratele de bază ale Băncii Naţionale a Moldovei constituie 17903,76 lei, suma cere în pofida tuturor solicitărilor nu a fost restituită. Solicită obligarea Ministerului Tehnologiei Informației şi Comunicațiilor al RM să-i restituie suma datorată în mărime de 116113,61 lei, dobînda de întîrziere pe întreaga perioadă de întîrziere în mărime de 17903,76 lei şi cheltuielile de judecată.

La 25 ianuarie 2012, SA „Auto-Siguranţa” a depus o cerere de recalculare a dobînzii de întîrziere, susţinînd că suma dobînzii de întîrziere, care urmează a fi încasată suplimentar constituie 13201,94 lei, iar pentru întreaga perioadă 01 martie 2010 – 11 octombrie 2011 urmează a fi încasată dobînda totală în mărime de 31105,7 lei. La 12 noiembrie 2012, CA „Auto-Siguranţa” SA a înaintată o cerere suplimentară de recalcul a dobînzii de întîrziere în care a invocat că conform calculului suma dobînzii de întîrziere ce urmează a fi încasat pentru întreaga perioadă de întîrziere 01 martie 2010 – 12 noiembrie 2012 constituie 50181,72 lei. În final „Auto-Siguranţa” SA a solicitat încasarea din contul Ministerului Tehnologiei Informației și Comunicațiilor al Republicii Moldova în beneficiul său a sumei restante în mărime de 116113, 61 lei, dobînda de întîrziere în mărime de 50181,72 lei și cheltuielile de judecată.

Prin încheierea protocolară a Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 26 martie 2013,a fost atras în proces în calitate de intervenien accesoriu ÎS „CRIS „Registru”. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 03 decembrie 2012, acțiunea a fost admisă integral şi încasat din contul Ministerului Tehnologiei Informației și Comunicațiilor al Republicii Moldova în beneficiul CA „Auto-Siguranţa” SA datoria în mărime de 116113,61 lei și dobînda de întîrziere în mărime de 50181,74 lei, cît şi cheltuielile pentru asistența juridică în mărime de 12000 lei și taxa de stat în mărime de 4988,84 lei. În cadrul dezbaterilor judiciare în instanţa de apel, CA „Auto-Siguranţa” SA a depus o cerere suplimentară de încasarea dobînzii de întîrziere, susţinînd că în total pentru întreaga perioadă 01 martie 2010 – 03 iulie 2013, urmează a fi încasată dobînda în mărime de 60017,98 lei.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 09 octombrie 2013, a fost admis apelul declarat de către Ministerul Tehnologiei Informației și Comunicațiilor al Republicii Moldova, casată parţial hotărîrea primei instanțe în partea încasării dobînzii de întîrziere 2 și emisă o nouă hotărârea în partea dată cu privire la respingerea acestei pretenţii, în rest hotărîrea primei instanțe a fost menținută. La 21 noiembrie 2013, CA „Auto-Siguranţa” SA a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi menținerea hotărîrii primei instanțe. În motivarea recursului invocă dezacordul cu decizia instanţei de apel, considerând-o neîntemeiată.

Susține că concluziile instanței de apel sunt neîntemeiate, nemotivate și contravin circumstanțelor pricinii, decizia fiind emisă cu încălcarea normelor de drept material prin aplicarea unei legi care nu trebuia aplicată. Consideră recurentul că instanța de apel a interpretat eronat prevederile art. 585, 617 și 619 Cod civil și neîntemeiat a lăsat fără apreciere cererea suplimentară de încasare a dobînzii de întîrziere înaintată în temeiul art. 371 al. (3) CPC. Susține că conform actelor cauzei părțile în litigiu se află în raporturi contractuale care rezultă din Contractul de colaborare din 04 decembrie 2003, în conformitate cu care Ministerul Tehnologiei Informației și Comunicațiilor al Republicii Moldova urma să-i achite suma de 116113 lei rezultată din transmiterea în proprietate a trei autoturisme.

Menţionează că beneficiarul autoturismelor nu a achitat integral suma convenită conform facturilor, iar instanța de apel considerînd legală încasarea diferenței restante, urma să aplice prevederile art. art. 585 și 619 Cod civil, deoarece obligațiile izvorîte din contractul de colaborare din 04 decembrie 2003 și facturilor de expediție şi facturilor de expediţie seria CR, nr.333259 din 22 ianuarie 2004, seria DA, nr.851577 din 02 martie 2005 şi seria DC, nr.870894 din 02 noiembrie 2005 (f.d.7/9) poartă un caracter pecuniar, în acest sens fiind pasibilă aplicarea dobînzii de întîrziere, fapt care a fost apreciat corect de către prima instanță. La fel invocă că decizia instanței de apel este una contradictorie, deoarece recunoscînd existența datoriei în sumă de 116113 lei, instanța neagă natura pecuniară a raportului contractual, decizia emisă în acest sens fiind neîntemeiată și vine în contradicție cu circumstanțele cauzei.

Afirmă că, prima instanță cu referire la prevederile art. art. 602 alin. (1) şi (2), 610 alin. (1) şi (2), 514 și 688 alin. (1) Cod civil, întemeiat a abordat problema încasării prejudiciului cauzat prin încasarea dobînzii de întîrziere, deoarece în virtutea raportului obligațional creditorul este în drept să pretindă de la debitor, în cazul în care acesta nu execută obligația despăgubirii pentru prejudiciul cauzat, executarea unei prestații. La 31 decembrie 2013, Ministerul Tehnologiei Informației și Comunicaților al Republicii Moldova la fel a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd admiterea acestuia casarea deciziei instanței de apel în partea menținerii hotărîrii primei instanțe și hotărîrii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărîri de respingerea acţiunii integral.

În motivarea recursului a invocat că decizia instanţei de apel, în partea menţinerii hotărîrii primei instanțe vigoare, cît și hotărîrea primei instanțe sunt ilegale şi neîntemeiate, fiind pronunţate cu încălcarea gravă a normelor de drept procesual şi material. Susţine că în scopul realizării contractului din 04 decembrie 2003 CA „Auto- Siguranţa” SA a transmis şefului Centrului de documentare a populaţiei, calificarea conducătorilor auto şi înmatricularea a UTA Găgăuzia, care la moment era în 3 subordinea Departamentului Tehnologiilor Informațional,e trei autoturisme care au fost primite conform facturilor de expediţie şi actelor de predare-primire. Valoarea acestor autoturisme se compensa din comisionul de 10% din totalul crimelor de asigurare încasate.

Menţionează că în acest sens, anual erau întocmite Acte prin care se confirmau sumele lunare acumulate de Compania de Asigurări şi respectiv, comisionul Departamentului Tehnologiilor Informaționale, ultimul act fiind semnat în anul 2006, în care în mod eronat în loc de Întreprinderea de Stat ,,CRIS Registru” figura Departamentului Tehnologiilor Informaționale care la moment nu mai exista. Conform pct. 1 din Hotărîrea Guvernului nr. 357 din 23 aprilie 2005, privind măsurile de reorganizare a unor ministere şi autorităţi administrative centrale ale Republicii Moldova, Departamentul Tehnologii Informaţionale a fost reorganizat în Ministerul Dezvoltării Informaţionale.

Iar în conformitate cu pct. 5 din Hotărîrea Guvernului nr.606 din 24 mai 2005 cu privire la aprobarea structurii şi efectivului-limită ale aparatului central al Ministerului Dezvoltării Informaţionale, s-a desfiinţat Direcţia generală de documentare a populaţiei şi Direcţia principală înregistrare a transportului şi calificare a conducătorilor auto ale Departamentului Tehnologii Informaţionale, cu transmiterea funcţiilor, statelor de funcţii şi a personalului acestora precum şi a clădirilor şi bunurilor materiale din dotarea lor (cu titlu gratuit) Întreprinderii de Stat „Registru”, subordonată Ministerului Dezvoltării Informaţionale.

Afirmă că întru executarea Hotărîrii Guvernului nr. 606 din 24 mai 2005 funcţiile, statele de funcţii şi personalul precum şi clădirile şi bunurile materiale din dotarea Departamentului Tehnologiilor Informaționale, printre care şi automobilele transmise prin acordul din 04 decembrie 2003 au fost transmise ÎS „CRIS Registru” fapt confirmat prin scrisoarea nr.01/3388 din 13 decembrie 2012. Totodată, invocă că au fost emise Ordinele Ministerului Dezvoltării Informaţionale nr.7 din 19 iulie 2005 şi nr.13 din 10 august 2005, prin care s-a dispus instituirea comisiei pentru predarea-primirea activelor şi pasivelor şi efectuarea divizării bilanţului în care au fost incluse şi automobilele în cauză, fapt ce se confirmă și prin fişele de evidenţă, prin care, automobilele respective, au fost luate la bilanţul ÎS „CRIS „Registru”.

Cu referire la prevederile art. 70 alin. (3), 668 alin. (2) Cod civil, susţine că datoria de a executa contractul de colaborare din 04 decembrie 2003 încheiat între Departamentul Tehnologiilor Informaționale şi CA „Auto-Siguranţa” SA a fost transmisă ÎS „CRIS „Registru”, cu atît mai mult că în perioada 2005 - 2009 CA „Auto- Siguranţa” SA şi-a desfăşurat activitatea utilizînd încăperile respective cu acordul ÎS „CRIS „Registru”.

Mai indică că ÎS „CRIS „Registru” a scos la licitaţie automobilele respective la data de 14 septembrie 2012, fapt confirmat prin anunţul privind desfăşurarea licitaţiei de vînzare a activelor neutilizate în procesul tehnologic, plasat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 190-192 din 14 septembrie 2012. Două din cele trei automobile au fost vîndute de către ÎS „CRIS „Registru” în baza contractelor de vînzare-cumpărare nr. 680 din 05 octombrie 2012 şi nr. 505 din 30 noiembrie 2011, iar al treilea automobil este utilizat pînă în prezent de către ÎS „CRIS „Registru”. 4 De asemenea, relevă că existenţa datoriei ÎS „CRIS „Registru” este reflectată prin Actul din 10 iulie 2009, care a fost prezentat de intimat, acesta ca și alte acte de altfel, fiind semnate de CA „Auto-Siguranţa” SA și ÎS „CRIS „Registru”.

Consideră recurentul că instanțele judecătorești neîntemeiat au pus la baza hotărîrii informația intimatului cu referire la faptul că subdiviziunile Ministerului Tehnologiei Informaționale și Comunicaților unde erau amplasate reprezentanțele CA „Auto-Siguranţa” SA au fost închise, deoarece subdiviziunile respective au fost transmise la balanța ÎS „CRIS „Registru” în anul 2005 în baza pct. 5 al Hotărîrii Guvernului nr. 606 din 24 mai 2005. Instanțele judecătorești nu au luat în considerație faptul că în cadrul examinării cauzei contrar prevederilor art. 118 CPC, reprezentantul intimatului nu a prezentat instanței actele care au stat la baza rezilierii acordului din 04 decembrie 2003, iar lor nu i-a fost acordat termen pentru prezentarea actelor ce confirmă transmiterea automobilelor în litigiu la balanța ÎS „CRIS „Registru”.

La 24 ianuarie 2014, Ministerul Tehnologiei Informației și Comunicaților al Republicii Moldova a depus un supliment la cererea de recurs în care a invocat că în cadrul examinării cauzei în prima instanță și în instanța de apel, a fost în imposibilitatea de a prezenta instanței bilanțul de repartiție care este actul ce confirmă transmiterea bunurilor la balanța de la balanța ÎS „CRIS „Registru”, deoarece nu le deținea, cît şi alte probe care confirmă poziţia sa. Afirmă că prin scrisoarea nr. 01/35 din 10 ianuarie 2014, ÎS „CRIS Registru” a confirmat că automobilele în litigiu au fost transmise la balanța sa încă în anul 2005, însă bilanţul de repartiţie a fost în imposibilitatea de a prezenta deoarece a fost nimicit încă în anul 2009. În conformitate cu art. 434 al.

(1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele cauzei nu rezultă data expedierii deciziei integrale a instanţei de apel din 09 octombrie 2013 în adresa recurenţilor (f.d. 183), motiv din care, instanţa de recurs consideră că recurenţii s-au conformat prevederilor legale şi au declarat recursuri la 21 noiembrie 2013 şi la 31 decembrie 2013 în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi a restitui pricinii spre rejudecare în instanţa de apel din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs. După cum denotă actele cauzei, înaintând acţiunea în judecată împotriva Ministerului Tehnologiei Informației și Comunicațiilor al Republicii Moldova, intervenient accesoriu Întreprinderea de Stat ,,Centru Resurselor Informaţionale de Stat ,,Registru”, CA „Auto-Siguranţa” SA, concretizându-şi cerinţele, a solicitat încasarea din contul Ministerului Tehnologiei Informației și Comunicațiilor al Republicii Moldova în beneficiul său a sumei restante în mărime de 116113, 61 lei, dobînda de întîrziere în mărime de 50181,72 lei, cît și cheltuielile de judecată.

5 Judecând pricina în cauză, prima instanţă a admis acţiunea integral şi a încasat din contul Ministerului Tehnologiei Informației și Comunicațiilor al Republicii Moldova în beneficiul CA „Auto-Siguranţa” SA datoria în mărime de 116113,61 lei și dobînda de întîrziere în mărime de 50181,74 lei, cît şi cheltuielile pentru asistența juridică în mărime de 12000 lei și taxa de stat în mărime de 4988,84 lei.

Fiind investită cu judecarea apelului declarat de către Ministerul Tehnologiei Informației și Comunicațiilor al Republicii Moldova, instanţa de apel a ajuns la concluzia temeiniciei acestuia, casând hotărârea primei instanţe în partea încasării despăgubirii de asigurare şi adoptând în partea dată o nouă hotărâre, prin care a respins pretenţiile, în rest menţinînd hotărîrea primei instanţe, considerând că aceasta este întemeiată şi legală, iar de către apelant nu a fost prezentate probe care ar confirma că bunurile materiale din dotarea Departamentului Tehnologii Informaţionale au fost transmise ÎS „CRIS „Registru”, în special bilanţul de repartiţie. La fel remarcând că Ministerul Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor al republicii Moldova nu a dovedit că neexecutarea obligaţiunilor asumate nu a fost imputabilă.

La caz, instanţa de recurs constată, însă, că contrar prevederilor art. 239 CPC şi art. 241 alin. (5) CPC, decizia instanţei de apel este una nemotivată, iar concluziile instanţei de apel sunt expuse într-o formă evazivă, incertă, neavând putere de convingere, fără a fi dată o apreciere cuvenită pretenţiilor formulate în prezentul litigiu în raport cu materialul probator şi normele de drept ce reglementează acest aspect. Or, analiza pe care judecătorul o face în legătură cu motivele de fapt şi de drept, care i-au format convingerea în sensul unei anumite soluţii trebuie să fie clară şi simplă, precisă, conchisă şi fermă, să aibă putere de convingere.

Totodată, în conformitate cu art. 373 alin. (1) şi (2) CPC, instanţa de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referinţelor şi obiecţiilor înaintate, legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate în ceea ce priveşte constatarea circumstanţelor de fapt şi aplicarea legii în primă instanţă; instanţa de apel verifică circumstanţele şi raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanţe, precum şi cele care nu au fost stabilite, dar care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, apreciază probele din dosar şi cele prezentate suplimentar în instanţa de apel de către participanţii la proces. Reieşind din limitele judecării apelului consfinţite în norma enunţată, instanţa de recurs reţine că contrar acestor prevederi şi dispoziţiilor conţinute în art. 373 alin. (5) CPC, instanţa de apel judecând apelul a trecut superficial asupra pretenţiilor formulate, care însă urmau a fi soluţionate minuţios prin prisma dispoziţiilor ce guvernează prezentul litigiu.

În acest context, instanţa de recurs remarcă că verificând legalitatea hotărârii primei instanţe, instanţa de apel a reţinut selectiv unele concluzii ale primei instanţe, fără a intra în esenţa concluziilor remarcate de prima instanţă, care au şi constituit temei de admiterea acţiunii în partea încasării datoriei în sumă de 116113,61 lei. Astfel, adoptând soluţia dată, instanţa de apel nu a ţinut cont de faptul că drept temei de admiterea a acţiunii de prima instanţă unul din motive a fost faptul că Ministerul Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor al Republicii Moldova nu şi-a onorat obligaţia contractuală faţă de CA „Auto-Siguranţa” şi nu a restituit celui din urmă suma restantă pentru autoturismele transmise.

În atare situaţie instanţa de apel, reieşind din argumentele Ministerului Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor al Republicii Moldova invocate în apel şi în baza probelor conţinute în dosar cum sunt: răspunsul ÎS „CRIS „Registru” nr. 01/3388 6 din 13 decembrie 2012 (f.d. 117) şi fişele de evidenţă a mijloacelor fixe (f.d. 118-130), urma să verifice corectitudinea concluziilor primei instanţe, fapt însă care nu a fost efectuat, ce indică la o examinare superficială a cauzei în ordine de apel.

Or, la caz a fost lăsat fără apreciere argumentul Ministerului Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor al Republicii Moldova, cu privire la faptul că în temeiul Hotărîrii Guvernului nr. 606 din 25 mai 2005 cu privire la aprobarea structurii şi efectivului-limită ale aparatului central al Ministerului Dezvoltării Informaţionale, anume ÎS „CRIS „Registru” este succesor al Departamentului Tehnologii Informaţionale în domeniul ce ţine de documentarea populaţiei şi înregistrarea transportului.

În acest context, instanţa de recurs reţine că unul din argumentele de bază, asupra cărui a insistat Ministerului Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor al Republicii Moldova în cererea de apel este faptul că prima instanţă nu a elucidat împrejurările importante ale cauzei şi anume că, întru executarea Hotărîrii Guvernului nr. 606 din 24 mai 2005 funcţiile, statele de funcţii şi personalul, precum şi clădirile şi bunurile materiale din dotarea Departamentului Tehnologii Informaţionale, printre care şi automobilele transmise prin acordul din 2003 au fost transmise „CRIS „Registru”, remarcînd în acest sens că datoria de a executa contractul de colaborare din 04 decembrie 2003 încheiat între Departamentului Tehnologii Informaţionale şi SA „Auto- Siguranţa” a fost transmisă ÎS „CRIS „Registru”.

Pe când instanţa de apel, fără a intra în esenţa acestui argument, care, de altfel, se invoca ca unul din motivele de bază pentru care se solicită încasarea datoriei formate pentru neexecutarea contractului de colaborare din 04 decembrie 2003 şi fără a supune verificării acestuia în baza unui material probator, a reţinut drept corectă constatarea primei instanţe cu referire la faptul că anume Ministerul Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor al Republicii Moldova nu şi-a onorat obligaţia contractuală faţă de CA „Auto-Siguranţa” şi nu a restituit celei din urmă suma restantă pentru autoturismele transmise.

Cu atît mai mult că Ministerul Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor al Republicii Moldova a remarcat că prima instanţă i-a refuzat în acordarea unui termen pentru prezentarea probelor care confirmă transmiterea a automobilelor litigioase de la balanţa Departamentului Tehnologii Informaţionale la cea a ÎS „CRIS „Registru”, fapt care direct contravine prevederilor art. 232 CPC, aspect care la fel a fost lăsat fără apreciere de către instanţa de apel. De altfel şi alte argumente susţinute de Ministerul Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor al Republicii Moldova în cererea de apel au fost ignorate şi lăsate fără o apreciere corespunzătoare, însă care urmau a fi analizate şi examinate întru judecarea justă şi corectă a cauzei, or lucrul efectuat asupra unui litigiu supus judecării nu poate avea doar un aspect aparent, deoarece contravine principiilor impuse prin lege.

În contextul dat, instanţa de recurs reţine că cele descrise incontestabil indică la examinarea superficială a apelului, fără a fi supusă controlului temeinicia şi corectitudinea soluţiei date de prima instanţă prin prisma prevederilor legale. În concluzie şi în sensul art. 6 alin. (1) al Convenţiei, instanţa de recurs ţine să menţioneze că instanţele de judecată, trebuie, să indice cu suficientă claritate motivele pe care-şi întemeiază hotărârile, iar având în vedere caracterul determinant al concluziilor sale să precizeze noţiunile, ce implică o apreciere a faptelor supuse examinării. 7 De asemenea, noţiunea de proces echitabil impune ca instanţa de judecată să nu-şi motiveze doar sumar hotărârea sa, ci să examineze efectiv problemele esenţiale care-i sunt supuse aprecierii şi să nu se mulţumească de a proba pur şi simplu concluziile uneia dintre părţi.

În speţă, prezintă relevanţă şi faptul că folosirea criteriilor pentru determinarea corectă a naturii juridice a litigiului dat, reieşind din specificul acestui, presupune prin sine lămurirea completă şi pe bază de dovezi certe a situaţiei de fapt, care, este diferită de la caz la caz. Sub aspectul celor relatate se constată că soluţia instanţei de apel nu conţine o argumentare clară din care să rezulte procesul deliberării şi adoptării soluţiei la care s-a ajuns, astfel instanţa de recurs fiind în imposibilitatea să exercite controlul judiciar asupra unei asemenea soluţii şi să verifice temeinicia şi legalitatea hotărârii atacate cu privire la oricare dintre motivele prevăzute de lege. Distinct de cele mai sus arătate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că decizia instanţei de apel urmează a fi casată cu remiterea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel.

La rejudecarea pricinii instanţa de apel urmează să ţină cont de cele menţionate şi rejudecând pricina, să emită o hotărâre întemeiată şi legală. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e Se admit recursurile declarate de către Compania de Asigurări „Auto-Siguranța” Societatea pe Acțiuni și Ministerul Tehnologiei Informației și Comunicaților al Republicii Moldova.

Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 09 octombrie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Companiei de Asigurări „Auto-Siguranța” Societate pe Acțiuni împotriva Ministerului Tehnologiei Informației și Comunicațiilor al Republicii Moldova, intervenient accesoriu Întreprinderea de Stat ,,Centru Resurselor Informaţionale de Stat ,,Registru” cu privire la încasarea plății restante și dobînzii de întîrziere cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, de un alt complet de judecată. Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Iuliana Oprea Ion Druță Tamara Chişca-Doneva 8