Sari la conținut
Căutare Instanțe Asistent Prețuri Ajutor Intrare Creați un cont gratuit
RO RU EN
Inadmisibil
Dosarul nr.
2ra-1900/15
Instanța
Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
Data
9 septembrie 2015
Părțile
ÎMGFL-19, SA CET-2 vs Railean Elena
Pe scurt
Temeiurile declarării recursului

2ra-1900/15 — Încasarea datoriei

Dosarul nr. 2ra-1900/15 prima instanţă - V. Gîrleanu instanţa de apel –M. Guzun, A. Doga, A. Nogai, ÎNCHEIERE 09 septembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Railean Elena, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Întreprinderea municipală de gestionare a fondului locativ nr.19, cu participarea intervenientului accesoriu societatea pe acţiuni „Termocom” în procedură de faliment împotriva Elenei Railean şi Haritonov Ivan cu privire la încasarea datoriei pentru prestarea serviciilor comunale, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 05 mai 2015, prin care a fost respins apelul declarat de Railean Elena, şi menţinută hotărîrea judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 03 februarie 2015, c o n s t a t ă ; La 04 august 2014 Întreprinderea municipală de gestionare a fondului locativ nr.19 s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Elenei Railean, Haritonov Ivan şi Crilov Nicolai în care a solicitat încasarea datoriei în mod solidar pentru prestarea serviciilor comunale în mărime de 1781,71 lei şi compensarea plăţii taxei de stat în mărime de 270 lei. În motivarea pretenţiilor formulate a reiterat că, în baza contului personal deschis la Întreprinderea municipală de gestionare a fondului locativ nr.19 pe numele Elenei Railean şi a lui Haritonov Ivan, societatea pe acţiuni „Termocom” a livrat energie termică, fapt confirmat prin achitarea bonurilor de plată.

Susţine că pîrîţilor în calitate de consumatori şi Întreprinderea municipală de gestionare a fondului locativ nr.19 în calitate de gestionar al fondului locativ le-au fost prestate servicii locativ comunale. Pînă în prezent nu şi-a onorat obligaţiunile, iar în perioada 01 noiembrie 2011-01 aprilie 2014 pe contul consumatorilor s-a format o datorie în mărime de 1781,71 lei, pentru consumul de energie termică, fapt confirmat prin informaţia privind calcularea şi achitarea serviciilor locativ comunale. Prin cererea de concretizare a acţiunii Întreprinderea municipală de gestionare a fondului locativ nr.19 a indicat că dintr-o greşeală tehnică în cererea de chemare în judecată a fost inclus ca pîrît şi Crilov Nicolai.

A solicitat încasarea 1 datoriei în mod solidar în mărime de 1871,71 lei şi plata taxei de stat în mărime de 270 din contul Elenei Railean şi a lui Haritonov Ivan. Prin hotărîrea judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 03 februarie 2015 acţiunea înaintată de Întreprinderea municipală de gestionare a fondului locativ nr.19 s-a admis integral. S-a încasat de la Railean Elena şi Haritonov Ivan în beneficiul Întreprinderii municipale de gestionare a fondului locativ nr.19, datoria formată în perioada 01 noiembrie 2011-01 aprilie 2014 în mărime de 1781,71 lei şi taxa de stat în mărime de 270 lei, iar în total suma de 2051,71 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 mai 2015, s-a respins apelul declarat de către Railean Elena şi s-a menţinut hotărîrea judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 03 februarie 2015. La 29 mai 2015, Railean Elena a declarat recurs împotriva hotărîrilor judecătoreşti, cerînd casarea acestora şi emiterea unei noi decizii de respingere a pretenţiilor înaintate de Întreprinderea municipală de gestionare a fondului locativ nr.19. În motivarea recursului, a indicat că, atît decizia instanţei de apel, cît şi hotărîrea primei instanţe au fost adoptate cu aplicarea eronată a normelor de drept material. Deschiderea contului personal nu poate echivala cu un acord la serviciile prestate odată ce conform acestui cont se prestează mai multe servicii şi nu doar livrarea energiei termice. Consideră că instanţele investite cu judecarea fondului nu au luat în consideraţie argumentele recurentului, au aplicat eronat legea şi nu s-a condus de prevederile hotărîrii Guvernului nr.191 privind necesitatea existenţei unui contract.

Contul personal deschis nu poate fi echivalat cu un contract de prestări de servicii, deoarece odată cu deconectarea de la sistemul de încălzire centralizată, şi-a exprimat dezacordul de a primi careva servicii. A invocat că instanţele de judecată nu au constatat şi elucidat toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionare corectă a pricinii. Recurentul şi-a întemeiat pretenţiile invocate în recurs prin prisma prevederilor art. 432, alin. (2), lit. a) şi b) Cod de Procedură Civilă, care statuează expres că se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Potrivit scrisorii Curţii de Apel Chişinău (f.d.76), decizia motivată a fost expediată în adresa participanţilor la proces la 13 mai 2015, însă nu există dovada legală de recepţionare motiv pentru care instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi recursul declarat la 29 mai 2015 este depus în 2 termen, potrivit prevederilor art.434 Cod de Procedură Civilă. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de Procedură Civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de Procedură Civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Tot odată, Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu 3 rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Argumentele invocate de către recurent poartă un caracter declarativ, se combat cu probele administrate şi nu au suport legal. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate a emis o hotărîre legală, iar argumentele invocate de Railean Elena în cererea de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 Cod de Procedură Civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de către Railean Elena, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari 4

Căutați în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea după sens în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistent. Fără card bancar.