3ra-1070/15 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: L. Vasilevici dosarul nr. 3ra-1070/15 instanţa de apel: N. Cemat, L. Bulgac, A. Pahopol ÎNCHEIERE 02 septembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Valentina Clevadî Judecătorii Sveatoslav Moldovan, Galina Stratulat examinând, fără înştiinţarea participanţilor la proces, chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către avocatul Andrei Găulică, în interesele lui Saviuc Petru, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Petru Saviuc împotriva Ministerului Afacerilor Interne cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 31 martie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Saviuc Petru şi menţinută hotărârea Judecătoriei Centru municipiul Chişinău din 23 iulie 2014 c o n s t a t ă La 21 ianuarie 2013 Petru Saviuc a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Afacerilor Interne cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii a indicat că, la 31 decembrie 2012, prin ordinul nr. 669 ef. din 27 decembrie 2012, a fost concediat din organele afacerilor interne şi trecut în rezerva forţelor armate. Invocă ilegalitatea ordinului dat, deoarece contravine prevederilor legii şi a fost emis cu încălcarea procedurii stabilite. Astfel, la data de 31 decembrie 2012 nu putea fi concediat, deoarece relaţiile de muncă a acestuia cu pîrîtul erau suspendate. Nu sunt reale temeiurile invocate de pîrît privind concedierea, în situaţia în care între părţi nu a fost instituit vreun contract de muncă pe termen determinat. Prin prisma art. 90 Codul muncii, cere reclamantul anularea pct. 3.1 al ordinului MAI nr. 669 ef.

din 27 decembrie 2012, restabilirea la lucru în funcţia deţinută de pînă la concediere, obligarea Ministerului Afacerilor Interne de a achita salariul pentru absenţa forţată de la lucru în mărimea salariului mediu pentru toată perioada, repararea prejudiciului moral de 5 salarii medii lunare. Ulterior, reclamantul a depus o cerere de concretizare, în motivarea căreia a indicat că luînd cunostinţă cu materialele cauzei si contractul individual de muncă nr. 027012, a stabilit mai multe încălcări la emiterea ordinului nr. 669 ef. din 27 decembrie 2012 şi ordinului nr. 148 ef. din 04 martie 2013 cu privire la modificarea punctului ordinului MAI nr. 669 ef. din 27 decembrie 2012 în partea ce se referă la concedierea reclamantului.

Astfel, conform prevederilor contractului individual de muncă nr. 027012 fără dată, pct. 4.7 şi 4.9 stabileşte că în obligaţia angajatorului intră informarea la timp a colaboratorului despre modificările survenite în organizarea serviciului, să asigure realizarea altor drepturi şi privilegii ale colaboratorului în conformitate cu legislaţia în vigoare, adică lucrătorii secţiei cadre din MAI. Or, potrivit acestor clauze contractuale, pîrîtul era obligat la timp sa-i informeze pe Saviuc Petru despre faptul că trebuie să se prezinte la Ministerul Afacerilor Interne pentru a prezenta actele necesare pentru reîncheierea unui noi contract. Potrivit Titlului II al contractului, nu sunt stabilite careva obligaţii ale salariatului de a se prezenta la secţia cadre a MAI pentru depunerea actelor necesare de reîncheiere a unui nou contract.

În conţinutul ordinului nr. 148 ef. din 04 martie 2013 cu privire la modificarea pct. ordinului MAI nr. 669 ef. din 27 decembrie 2012 în partea ce se referă la concedierea reclamantului se indică expres ”ca urmare a împlinirii vîrstei maxime de aflare în serviciu în poliţie la 29 aprilie 2012, Saviuc Petru nu a făcut careva demersuri în vederea prelungirii termenului de aflare în serviciu şi prin urmare, în acest caz, lipseşte cererea personală a colaboratorului şi decizia comisiei medico - militare privind compatibilitatea cu serviciu în organele afacerilor interne”. In opinia reclamantului, circumstanţa descrisă mai sus nu corespunde adevărului, deoarece în obligaţiunea lui Saviuc Petru nu intra depunerea cererii şi altor acte în adresa pîrîtului.

Şi viceversa, în obligaţia MAI intră informarea la timp a salariatului despre reîncheierea contractului nou. Pîrîtul la emiterea ordinelor nr. 148 ef. din 04 martie 2013 şi nr. 669 ef. din 27 decembrie 2012 de concedierea a lui Saviuc Petru, a încălcat şi prevederile titlului IV pct. 1 a contractului individual de muncă nr. 027012, unde expres este indicat că „în caz dacă colaboratorul nu înaintează raportul cu privire la demisionare sa, la expirarea termenului de acţiune a contractului acesta se prelungeşte pe o durată de regulă de 3 ani, dar nu mai mult de 5 ani”. în cazul dat însă Ministerul Afacerilor Interne a acţionat contrar prevederilor contractuale şi l- a concediat pe reclamant cu 16 luni mai devreme.

Cere reclamantul anularea ordinelor Ministerului Afacerilor Interne nr. 148 ef. din 04 martie 2013 şi nr. 669 ef. din 27 decembrie 2012 ca fiind emise contrar legii şi restabilirea lui Saviuc Petru în funcţia deţinută anterior. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 23 iulie 2014, a fost respinsă acţiunea. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 31 martie 2015, a fost respins apelul declarat de către Saviuc Petru şi menţinută hotărârea Judecătoriei Centru municipiul Chişinău din 23 iulie 2014. La 01 iunie 2015 avocatul Andrei Găulică, în interesele lui Saviuc Petru, a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, prin care a solicitat admiterea recursului şi casarea hotărîrilor judecătoreşti.

În motivarea recursului a indicat că, instanţele la adoptarea hotărîrilor nu au aplicat legea care trebuia aplicată, circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii nu au fost constatate şi elucidate pe deplin. Astfel, la eliberarea recurentului, intimatul nu a luat în consideraţie faptul că primul era suspendat din funcţie şi nici nu a fost informat Saviuc Petru în prealabil despre expirarea termenului contractului individual de muncă. Ordinul nr. 148 ef. din 04 martie 2013 a fost emis după ce Saviuc Petru a sesizat instanţa de contencios administrativ cu prezenta acţiune, prin care a contestat iniţial legalitatea ordinului nr. 669 ef. din 27 decembrie 2012. Susţine că intimatul intenţionat a emis ordinul nr. 148 ef.

din 04 martie 2013 sub imperiul Legii cu privire la poliţie din 1990. Or, noua Lege cu privire la poliţie din 27 decembrie 2012 a stabilit limita de vîrstă de 55 ani. Angajatorul nu şi-a onorat obligaţia de informare la timp a colaboratorului despre modificările survenite în organizarea serviciului, să întreprindă măsuri în vederea ameliorării condiţiilor de trai a colaboratorului, să manifeste o atitudine grijulie faţă de cerinţele şi necesităţile lui, nu l-a informat cu cel puţin 2 luni înainte despre expirarea termenului contractului, iar în caz dacă colaboratorul nu înaintează raport de demisie, contractul încheiat cu acesta se prelungeşte pe un termen de regulă de 3 ani, dar nu mai mult de 5 ani.

Examinînd temeiurile recursului declarat de către avocatul Andrei Găulică, în interesele lui Saviuc Petru, în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art. 433 lit. c) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare. În conformitate cu art.8 al. (1) CPC, părţile, alţi participanţi la proces au dreptul să fie asistaţi în judecată de către un avocat ales ori desemnat de coordonatorul oficiului teritorial al Consiliului Naţional pentru Asistenţă Juridică Garantată de Stat sau de un alt reprezentant, în cazurile prevăzute de prezentul cod.

Conform art.75 al.(l) CPC, în proces civil, persoanele fizice îşi pot apăra interesele personal, prin avocat sau avocat stagiar. Art. 80 al. (7) CPC, stabileşte că, împuternicirile date avocatului sau avocatului stagiar se atestă printr-un mandat, eliberat de reprezentat şi certificat de avocat. Conform art. 60 al. (2) a Legii cu privire la avocatură nr. 1260 din 19 iulie 2002, împuternicirile avocatului şi ale avocatului stagiar se confirmă prin mandat. Formularul mandatului este un document de strictă evidenţă. Conţinutul, forma şi modul de utilizare a mandatului se aprobă de către Guvern. Conform pct. 2 şi 6 din Hotărîrea Guvernului nr. 158 din 28 februarie 2013 cu privire la aprobarea formularului şi modului de utilizare a mandatului avocatului şi al avocatului stagiar, formularul mandatului avocatului şi al avocatului stagiar sînt documente de strictă evidenţă, care confirmă împuternicirile acestora în instanţa de judecată.

Formularul mandatului avocatului conţine următoarele elemente obligatorii: 1) pe recto se inserează: a) numărul şi seria; b) denumirea biroului asociat de avocaţi; c) denumirea cabinetului avocatului; d) datele de contact; e) denumirea “MANDAT”; f) numele şi prenumele avocatului; g) numărul licenţei şi data eliberării; h) numărul contractului de asistenţă juridică şi data semnării; i) numărul deciziei coordonatorului Oficiului Teritorial al Consiliului Naţional pentru Asistenţă Juridică Garantată de Stat şi data semnării; j) semnătura avocatului, certificată prin ştampilă; 2) pe verso se inserează: a) împuternicirile avocatului; a1) numele şi prenumele clientului; b) semnătura clientului sau, după caz, a avocatului.

Conform pct. 8 din Hotărîrea Guvernului nr. 158 din 28 februarie 2013, împuternicirile avocatului şi ale avocatului stagiar în procesul civil, stabilite conform art.81 din Codul de procedură civilă al Republicii Moldova, urmează a fi consemnate pe versoul mandatului sau, după caz, în procura întocmită la cererea clientului, în modul stabilit de lege. Dacă se întocmeşte o procură, avocatul sau avocatul stagiar va nota pe versoul mandatului textul “Conform procurii anexate” şi va semna versoul mandatului în locul clientului. împuternicirile avocatului sau ale avocatului stagiar stabilite în procură sînt valabile doar dacă aceasta se prezintă împreună cu mandatul. Din normele legale citate rezultă că, persoanele fizice îşi pot apăra interesele şi prin avocat sau avocat stagiar, iar împuternicirile de reprezentare urmează să întrunească exigenţele stabilite de lege.

În conformitate cu art. 81 CPC, împuternicirea de reprezentare în judecată acordă reprezentantului dreptul de a exercita în numele reprezentatului toate actele procedurale, cu excepţia dreptului de a semna cererea şi de a o depune în judecată, de a strămuta pricina la o judecată arbitrală, de a renunţa total sau parţial la pretenţiile din acţiune, de a majora sau reduce cuantumul acestor pretenţii, de a modifica temeiul sau obiectul acţiunii, de a o recunoaşte, de a încheia tranzacţii, de a intenta acţiune reconvenţională, de a transmite împuterniciri unei alte persoane, de a ataca hotărîrea judecătorească, de a-i schimba modul de executare, de a amîna sau eşalona executarea ei, de a prezenta un titlu executoriu spre urmărire, de a primi bunuri sau bani în temeiul hotărîrii judecătoreşti, drept care trebuie menţionat expres, sub sancţiunea nulităţii, în procura eliberată reprezentantului persoanei juridice sau în mandatul eliberat avocatului.

Cererea de recurs înaintată de avocatul Andrei Găulică, în interesele lui Petru Saviuc, a fost semnată de avocat. În actele pricinii însă lipseşte mandatul avocatului pentru Curtea Supremă de Justiţie, ci este anexat doar mandatul avocatului Andrei Găulică din 06 februarie 2015 pentru instanţa de apel (f.d. 103). La fel, Colegiul constată că pe versoul acestui mandat pentru instanţa de apel lipseşte semnătura şi ştampila clientului Petru Saviuc; nu sunt inserate împuternicirile avocatului, inclusiv cu dreptul special de a ataca hotărîrea judecătorească, prevăzut de art. 81 Codul de procedură civilă, drept care trebuie menţionat expres, sub sancţiunea nulităţii.

În asemenea circumstanţe, formularul mandatului care nu conţine pe verso semnătura reprezentatului şi nu conţine împuterniciri, nu poate fi acceptat drept dovadă a împuternicirilor avocatului, deoarece nu corespunde prevederilor art. 80 alin. (7) Cod de procedură civilă şi nu face dovada dreptului de a exercita actele procedurale prevăzute la art. 81 Cod de procedură civilă, or, unicul document care confirmă împuternicirile avocatului în judecată este mandatul, întocmit în modul corespunzător. În conformitate cu art. 437 al. (3) CPC, în cazul cînd recursul este declarat prin reprezentant, la cererea de recurs se anexează şi documentul, legalizat în modul stabilit, care atestă împuternicirile acestuia dacă în dosar lipseşte o astfel de împuternicire.

Deci, mandatul existent la dosar nu este semnat de client şi nu sunt inserate împuternicirile prevăzute de art. 81 Codul de procedură civilă, iar la cererea de recurs semnată de avocatul Andrei Găulică, dînsul nu a anexat mandatul/procura ce ar atesta împuternicirile acordate de Petru Saviuc şi pentru instanţa de recurs, astfel fiind decăzut din dreptul de a declara recurs în interesele persoanei reprezentate împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 31 martie 2015 în prezenta pricină. În conformitate cu art. 440 al. (1) CPC, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului, încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nicio referire la fondul recursului.

Astfel, din motivul că avocatul Andrei Găulică a depus cererea de recurs în interesele lui Petru Saviuc în lipsa împuternicirilor, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat necesită să fie considerat inadmisibil. În conformitate cu art.270 şi 433 lit. c) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de avocatul Andrei Găulică, în interesele lui Saviuc Petru, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valentina Clevadî Judecătorii Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat