3ra-962/14 — Anularea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-962/14 : Instanţa de fond judecătoria Grigoriopol (judecător: N. Costin ) Instanţa de apel: Curtea de Apel Chişinău (judecători: M. Anton, A. Panov, E. Fistican)

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE

ÎNCHEIERE Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ 30 iulie 2014 mun. Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, în componenţa: Preşedinte, judecător Svetlana Novac Judecători: Ala Cobăneanu Oleg Sternioală examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Dmitrii Arabadji împotriva deciziei din data de 27 martie 2014 a Curții de Apel Chişinău, adoptate în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Arabadji Dmitrii împotriva Ministerului Afacerilor Interne privind anularea ordinului, repunerea în funcţie cu încasarea plăţilor salariale şi a prejudiciului moral, c o n s t a t ă : La data de 27 martie 2013 Arabadji Dmitrii a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Afacerilor Interne privind anularea ordinului, repunerea în funcţie cu încasarea plăţilor salariale şi a prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii a indicat că, la data de 27 octombrie 2011 a fost numit în funcţia de şef al Direcţiei Afacerilor Interne a Găgăuziei, iar la data de 06 martie 2013 i s-a adus la cunoştinţă ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr. 669 ef din 27 decembrie 2012 cu privire la concedierea acestuia din organele afacerilor interne începând cu data de 31 decembrie 2012. Ordinul dat reclamantul îl consideră ilegal pe motiv că deşi potrivit contractului individual de muncă perioada limită convenită a fost pînă la data de 31.12.2012, acesta nu a fost înştiinţat în termenul stabilit de art. 83 alin. (l) Codul muncii despre încetarea relaţiilor de muncă la expirarea termenului contractului.

Mai indică reclamantul că având în vedere starea sănătăţii sale, începînd cu data de 19.12.2012 acesta s-a aflat în concediu medical, fiind spitalizat în instituţia medicală a pârâtului (spitalul MAI), fapt confirmat prin certificatul de concediu medical eliberat de instituţia medicală a MAI. Din aceste considerente reclamantul susţine că nici până la data de 31.12.2013, nici la data de 01.01.2013 şi nici în următoarele zile acesta nu a fost înştiinţat de către pîrît despre faptul încetării raporturilor de muncă, despre care acesta a aflat din ordinul prezentat abia la data de 06.03.2013. Astfel, reclamantul consideră că ziua concedierii acestuia din serviciu este ziua de 06.03.2013, iar în perioada de muncă 01.01.2013 - 06.03.2013 relaţiile de muncă nu încetaseră, contractul considerându-se a fi în vigoare în temeiul art. 83 alin.(4) Codul muncii.

Mai indică reclamantul că potrivit art. 24 alin. (l) al Legii privind statutul juridic special al Găgăuziei (Gagauz-Yeri), şeful Direcţiei afacerilor interne al Găgăuziei este numit şi eliberat din funcţie de către Ministrul Afacerilor Interne la propunerea Guvernatorului Găgăuziei cu acordul Adunării Populare, iar la eliberarea sa din funcţie nu a fost formulată o atare propunere a Guvernatorului Găgăuziei şi nu a fost exprimat un careva acord al Adunării Populare.

Menţionează reclamantul că potrivit prevederilor art. 90 Codul muncii, salariatului eliberat nelegitim din serviciu, angajatorul este obligat să repare prejudiciul cauzat acestuia, care constă în plata obligatorie a unei despăgubiri pentru întreaga perioadă de absenţă forţată de la muncă într-o mărime nu mai mică decât salariul mediu al salariatului pentru această perioadă şi compensarea prejudiciului moral cauzat salariatului, iar potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol mărimea reparării prejudiciului moral nu poate fi mai mică decât un salariu mediu lunar al salariatului.

Solicita reclamantul Arabadji Dmitrii instanţei de judecată, inclusiv prin cererile de concretizare a pretenţiilor: admiterea cererii de chemare în judecată; anularea ordinului MAI nr. 669 ef din 27.12.2012 cu privire la concedierea reclamantului din organele afacerilor interne începând cu data de 31.12.2012 ca fiind emis cu încălcarea prevederilor legislaţiei în vigoare; restabilirea reclamantului în funcţia deţinută anterior momentului concedierii din funcţia de şef al Direcţiei Afacerilor Interne a Găgăuziei; obligarea Ministerului Afacerilor Interne de a repune reclamantul în funcţia de şef al Direcţiei de poliţie a UTA Găgăuzia; obligarea pârâtului Ministerul Afacerilor Interne de a achita toate salariile şi suplimentele stabilite de legislaţie pentru perioada lipsei forţate de la serviciu; încasarea de la pârâtul Ministerul Afacerilor Interne în calitate de despăgubire morală a unei compensaţii băneşti în mărimea unui salariu de funcţie în sumă de 6000 lei pentru faptul că a fost ilegal concediat din organele afacerilor interne.

Prin hotărârea Judecătoriei Grigoriopol din 03 decembrie 2013 acţiunea depusă de Arabadji Dmitrii a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia din data de 27 martie 2014 a Curții de Apel Chişinău, a fost respins apelul declarat de Arabadji Dmitrii şi menţinută hotărîrea din 03 decembrie 2013 a Judecătoriei Grigoriopol. La data de 16 iunie 2014 recurentul Arabadji Dmitrii a depus recurs împotriva deciziei din data de 27 martie 2014 a Curții de Apel Chişinău. În motivarea recursului a indicat că au fost încălcate şi aplicate eronat normele dreptului material şi procedural, nu a fost aplicată legea care urma să fie aplicată. Conform prevederilor art. 24 alin. (1) al Legii privind statutul juridic special al Găgăuziei (Gagauz-Yeri), şeful Direcţiei afacerilor interne a Găgăuziei este numit şi eliberat din funcţie de către Ministrul Afacerilor Interne al Republicii Moldova la propunerea Guvernatorului Găgăuziei cu acordul Adunării Populare.

Atît în instanţa de fond cît şi în cea de apel s-a constatat că la eliberarea din funcţie a recurentului, nu a fost formulată o atare propunere a Guvernatorului Găgăuziei şi nu a fost exprimat un careva acord al Adunării Populare. Instanţa de apel şi instanţa de fond nu s-au expus asupra acestor motive, nu au fost constatate şi elucidate pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii, iar ca urmare nu au aplicat prevederile acestei legi. Indică recurentul că concluziile instanţei de fond, expuse în hotărîre, sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii. Instanţa a confundat o propunere de a prelungi contractul făcută la data de 07.11.2013 de către recurent, cu o confirmare a faptului că a fost înştiinţat despre încetarea contractului şi despre faptul că acest contract nu va fi prelungit, care trebuia să parvină din partea intimatului.

O astfel de înştiinţare pe care o prevede articolul 83 al Codului muncii nu a fost făcută, iar aceasta în contextul raportului recurentului din 07.11.2013 şi a faptului că după expirarea termenului contractului recurentului nu i-a fost comunicat ordinul de concediere, reprezintă o confirmare a faptului că s-a acceptat propunerea sa din 07.11.2013. În aşa fel instanţa nu şi-a întemeiat concluzia despre respectarea condiţiei prevăzute de articolul 83 al Codului muncii pe probe veridice şi care pot fi raportate la cazul dat. Mai consideră recurentul că instanţa judecătorească a interpretat în mod eronat legea. Deoarece într-adevăr, conform articolului 6 al Legii privind actele legislative, în caz de divergenţă între o normă a actului legislativ general şi o normă a actului legislativ special cu aceeaşi forţă juridică, se aplică norma actului legislativ special.

În acest caz, instanţa de apel nu a ţinut cont de faptul că Legea cu privire la poliţie, care se aplica la acel moment, nu prevedea norme speciale prin prisma cărora să fi fost stabilită o altă procedură şi alte consecinţe decît cele prevăzute de articolul 83 al Codului muncii. Ca urmare însăşi lipsa unor asemenea reglementări într-o lege specială nu pot fi interpretate ca fiind o situaţie în care se exclude aplicarea normelor generale. Analizând modul în care recurentul şi-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanţei de apel atacate, Colegiul consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive. Potrivit art. 437 alin.(1) lit. f) CPC „cererea de recurs trebuie să conţină, printre altele, esenţa şi temeiurile recursului, argumentul ilegalităţii deciziei atacate”.

Totodată, participanţii la proces sunt în drept să declare recurs numai în cazul în cazul în care invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) sau (4) CPC. Astfel, recursul împotriva deciziilor instanţei de apel este o cale de atac de drept, vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziţie contestat. Colegiul constată că argumentele invocate de recurent în cererea de recurs vizează temeinicia deciziei instanţei de apel şi a hotărârii instanţei de fond şi ar putea fi încadrate temeiul prevăzut de art. 386 alin.(1) lit. b) CPC, aplicabil doar procedurii de apel. Asemenea temei nu se regăseşte în art. 432 CPC aplicabil recursului.

Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) CPC, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 CPC. Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

Cu referire la argumentul recurentului privind aplicarea eronată de către instanţele judecătoreşti inferioare a normelor de drept material şi procedural, Colegiul menţionează că în cererea de recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a normelor de drept şi din care circumstanţe aceasta rezultă. Colegiul reţine că acest argument al recurentului poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Arabadji Dmitrii, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Se recunoaşte inadmisibil recursul declarat de Arabadji Dmitrii împotriva deciziei din data de 27 martie 2014 a Curții de Apel Chişinău, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Arabadji Dmitrii împotriva Ministerului Afacerilor Interne privind anularea ordinului, repunerea în funcţie cu încasarea plăţilor salariale şi a prejudiciului moral. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Ala Cobăneanu Oleg Sternioală