3ra-1459/14 — Privind anularea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-1459/14 : Instanţa de fond judecătoria Centru, mun.Chișinău (judecător:N.Mazur) Instanţa de apel: Curtea de Apel Chișinău (judecători: V.Pruteanu, A.Minciună, Iu.Cimpoi)

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE

ÎNCHEIERE Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ 19 noiembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție, în componență: Președintele completului Svetlana Novac judecători Tatiana Vieru Oleg Sternioală examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Grozav Igor împotriva deciziei din data de 04.06.2014 a Curții de Apel Chișinău, adoptate în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Grozav Igor împotriva Ministerului Afacerilor Interne(în continuare MAI) privind contestarea actului administrativ constată La data de 29.03.2013 Grozav Igor a depus cerere de chemare în judecată împotriva MAI privind contestarea actului administrativ.

În motivarea cererii s-a indicat că este angajat al SPR A CGP mun.Chișinău în funcție de locțiitor al comandantului de pluton. Prin ordinul nr.136 din data de 01.03.2013, contractul individual de muncă a fost suspendat în temeiul art.78, alin.(2), lit.a) Codul muncii și pct.32, alin.(1) a Statutului disciplinar, avînd la bază ancheta de serviciu. La data de 21.03.2013 a depus o cerere prealabilă privind anularea ordinului de suspendare. La data de 25.03.2013 a primit un răspuns în care i s-a indicat despre posibilitatea adresării în instanța de judecată.

A indicat reclamantul că consideră ordinul de suspendare ilegal și în susținerea argumentelor sale a indicat că la data de 26.02.2013 Serviciul de Securitate Internă și combatere a corupției a MAI, la autosesizare, a demarat ancheta de serviciu cu privire la legalitatea acțiunilor angjaților SPR a CGP mun.Chișinău, manifestate prin transmiterea sistematică a mijloacelor financiare și altor bunuri șefului adjunct al SPR a CGP mun.Chișinău Boboc Oleg, în privința căruia a fost inițiată o cauză penală în baza art.324, alin.(1)CP. Conform materialelor video obținute în urma măsurilor speciale de investigații se pretinde faptul primirii, sistematice de la subalterni, de către Boboc Oleg a mijloacelor financiare și alte bunuri ce nu i se cuvin.

Astfel, indică reclamantul că se pretinde că i-ar fi transmis lui Boboc Oleg mijloace financiare. Indică reclamantul că în cauza penală intentată pe numele lui Boboc Oleg a fost audiat în calitate de martor, precum și a fost audiat și în cadrul anchetei de serviciu, dar nu i s-a atribuit careva calitate procedurală. Chiar și în asemenea situație a fost suspendat din funcție, ceea ce invocă recurentul este ilegal și lipsit de temei. Ori, exercitîndu-și atribuțiile de serviciu se subordonează superiorului său Boboc Oleg și 1 prezența sa în biroul de serviciu al acestuia este firească, dar nu presupune transmiterea cărorva sume de bani. A mai indicat reclamantul că prin suspendarea din funcție i s-a cauzat un prejudiciul moral în sumă de 100000 lei, care solicită să fie încasat de la pîrît precum și să fie anulat ordinul privind suspendarea și de aplicare a sancțiunii disciplinare.

Prin hotărîrea din data de 19.08.2013 a judecătoriei Centru, mun.Chișinău, cererea lui Grozav Igor a fost respinsă. La data de 07.02.2014 a judecătoriei Centru, mun.Chișinău a fost emisă hotărîrea suplimentară prin care s-au respins cererile lui Grozav Igor către Ministerul Afacerilor Interne privind restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru absență silită de la serviciu și încasarea prejudiciului moral ca neîntemeiate. Prin decizia din data de 04.06.2014 a Curții de Apel Chișinău apelul depus de Grozav Igor a fost admis și a fost casată hotărîrea suplimentară din 07.02.2014 a judecătoriei Centru, mun.Chișinău în partea respingerii cererii ca neîntemeiate și a fost emisă o nouă hotărîre prin care a fost respinsă cererea ca fiind depusă peste termenul de prescripție.

La data de 20.08.2014, Grozav Igor a depus recurs împotriva deciziei din 04.06.2014 a Curții de Apel Chișinău. În motivarea recursului s-a indicat că decizia recurată este neîntemeiată și emisă fără să fie elucidate circumstanțe importante ale cauzei. A mai indicat recurentul că instanțele inferioare au interpretat eronat legea și în partea de motivare, instanța de apel se contrazice indicînd că cererea a fost depusă tardiv și făcînd trimitere la art.17, alin.(1) al Legii contenciosului administrativ, care stabilește termenul de 30 zile, totodată invocînd și art.255, alin.(1) Codul muncii, care stabilește termenul de 3 luni.

La fel eronat a fost aplicat și art.60, alin.(3)al Legii 158-XVI din 04.07.2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public și care de fapt face trimitere la legea contenciosului administrativ, care stabilește că actul administrativ de sancționare disciplinară poate fi atacat de către funcționarul public în instanța de contencios administrativ în modul stabilit de lege. Indică recurentul că instanța de fond a ignorat probele și argumentele invocate, dînd dovadă de o atitudine subiectivă, omițînd faptul că în cadrul anchetei de serviciu a fost audiat ca martor la fel și în cadrul dosarului penal, în care nu are nici o calitate procedurală. A mai indicat recurentul că de fapt abaterea disciplinară nu a avut loc, ci aplicarea sancțiunii privind concedierea este o urmare a reformelor și restructurărilor din cadrul MAI.

Mai invocă recurentul că nu i-au fost adus la cunoștință informațiile privind desfășurarea anchetei de serviciu precum nici rezultatul finisării ei. La fel a indicat recurentul că concedierea angajaților se face în baza art.86 Codul muncii, care prevede expres temeiurile de concediere și care nu se regăsesc în actul de concediere emis în privința sa, în care se face trimitere doar la art.9 Codul muncii. La data de 24.10.2014 Ministerul Afacerilor Interne a depus referință în care a solicitat respingerea recursului. Analizând modul în care recurentul şi-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanței de apel atacate, Colegiul consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive.

2 Potrivit art. 437 alin.(1) lit. f) CPC „cererea de recurs trebuie să conţină, printre altele, esenţa şi temeiurile recursului, argumentul ilegalităţii deciziei atacate”. Totodată, participanţii la proces sunt în drept să declare recurs numai în cazul în cazul în care invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) sau (4) CPC. Astfel, recursul împotriva deciziilor instanței de apel este o cale de atac de drept, vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziţie contestat. Colegiul constată că argumentele invocate de recurent în cererea de recurs vizează temeinicia deciziei instanţei de apel şi a hotărârii instanţei de fond şi ar putea fi încadrate în temeiul prevăzut de art. 386 alin.(1) lit. b) CPC, aplicabil doar procedurii de apel.

Asemenea temei nu se regăseşte în art. 432 CPC aplicabil recursului. Colegiul reţine că potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin. (4) CPC, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în prevederile art. 130 CPC.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Cu referire la argumentul recurentului privind aplicarea eronată de către instanţele judecătoreşti inferioare a normelor de drept, Colegiul menţionează că în cererea de recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a normelor de drept şi din care circumstanţe aceasta rezultă. Colegiul reţine că acest argument al recurentului poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de către Grozav Igor, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC şi, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art. 433 lit. a) CPC, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Se recunoaşte inadmisibil recursul declarat de către Grozav Igor împotriva deciziei din data de 04.06.2014 a Curții de Apel Chișinău. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului Svetlana Novac judecători Tatiana Vieru Oleg Sternioală 3