3ra-1236/14 — Contestarea actului administrativ

dosarul nr.3ra-1236/14 prima instanţă: V. Braşoveanu, instanţa de apel: N. Cernat, A. Pahopol, A. Gavriliţa, DECIZIE 29 octombrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Svetlana Novac, Tatiana Vieru, Ion Corolevschi, Oleg Sternioală examinînd cererea de recurs declarată de către avocatul Fală Nicolae în interesele lui Cerescu Oleg în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Cerescu Oleg către Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul General al poliţiei privind contestarea actului administrativ împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 iunie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de către Inspectoratul General de Poliţie şi casată hotărârea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 14 decembrie 2013 de admitere a acţiunii. c o n s t a t ă La data de 11 septembrie 2013, Cerescu Oleg s-a adresat cu cerere de chemare în judecată către Ministerul Afacerilor Interne solicitând anularea ordinului nr.314ef din 15 august 2013, ca neîntemeiat şi ilegal, emis de Ministerul Afacerilor Interne (MAI), prin care a fost sancţionat disciplinar prin concediere din IGP şi restabilirea în funcţia pe care a deţinut-o în cadrul IP Ialoveni al IGP, până la concedierea ilegală, cu încasarea tuturor plăţilor salariale pentru absenţă forţată de la muncă.

În motivarea cererii reclamantul a invocat faptul că, la 31 iulie 2013, în cadrul Serviciului securitate internă şi combatere a corupţiei al MAI a parvenit extrasul din Sinteza Operativă a MAI, cu nr. 1872, conform căruia de către angajaţii CNA în incinta IP Ialoveni, biroul nr.5, în baza cauzei penale nr. 2013970326 a fost petrecută percheziţia biroului de serviciu al Serviciului supraveghere tehnică şi accidente rutiere a IP Ialoveni, iar de către Serviciul securitate interna şi combatere a corupţiei al MAI la 31 iulie 2013 s-a iniţiat desfăşurarea anchetei de serviciu cu referire la examinarea cazului respectiv.

În rezultatul anchetei efectuate s-a stabilit că, potrivit graficului de serviciu elaborat în baza Dispoziţiei IGP nr.34/1-2523 din 11 iulie 2013 şi a Planului IP Ialoveni nr. 7131 din 12 iulie 2013, la 25 iulie 2013, reclamantul, locotenent major de poliţie şi plutonierul de poliţie Stanislav Morari au fost numiţi responsabili de sectorul nr.7 Horeşti, Rezeni şi Cigîrleni. Astfel, susţine reclamantul faptul că, aflându-se în satul Rezeni r. Ialoveni, la ora 21:10, fiind în serviciu, a stopat automobilul de model „WV Polo” cu n/î AM 129 TF (numere italiene), la volanul căruia se afla cet. Pricope Gheorghe. Astfel, în urma controlului s-a suspectat faptul că acesta era în stare de ebrietate, iar fiind supus testării cu aparatul “DRAGER”, conform alcootestului 6810, test nr. 1334, în urma verificărilor, conform imprimantei a fost indicat rezultatul de 0,46 mg/l în aerul expirat.

Mai indică reclamantul faptul că, responsabilii din cadrul Ministerului Afacerilor Interne pe acest caz, au ajuns la concluzia precum că, el a ignorat prevederile art.233 alin. (1), 438, 439 ale Codului Contravenţional, neîntocmind cetăţeanului Pricope Gheorghe un proces-verbal contravenţional pentru conducerea vehiculului de către o persoana care se află în stare de ebrietate produsă de alcool sau de alte substanţe, înlăturarea de la conducerea vehiculului, reţinerea şi aducerea vehiculului la parcare specială sau pe teritoriul organului de poliţie.

Totodată, în ordinul de concediere în privinţa sa, nr.314ef din 15 august 2013, se mai menţionează că la 30 iulie 2013, de către ofiţerul superior de urmărire penală pentru cazuri excepţionale al secţiei nr.3 a Direcţiei urmărire penală din cadrul Direcţiei Combaterea Corupţie a CNA, maior Ghenadie Potlog, pe cazul din 25 iulie 2013, a fost emisă ordonanţa privind începerea urmăririi penale cauza penală nr.20013970331, pe faptul coruperii pasive săvârşite de două sau mai multe persoane prin estorcare, infracţiune prevăzută de art. 324 alin. (2) lit. b) şi c) Cod Penal.

Indică reclamantul că în contextul celor expuse, MAI a emis ordinul nr. 314ef din 15 august 2013, prin care reclamantul a fost sancţionat disciplinar prin concediere pentru încălcarea prevederilor art. 233 alin.(l), 438, 439 Cod Contravenţional, lit. g), i) ale art. 28, lit. a), b), c) art. 26 al Legii cu privire la activitatea Poliţiei şi statutul poliţistului, nr. 320 din 27 decembrie 2012, şi lit. a) şi j) pct. 6 lit. i), pct.15 ale Codului de etică şi deontologie al poliţistului, aprobat prin Hotărârea de Guvern nr. 481 din 10 mai 2006, manifestată prin neonorarea obligaţiunilor de serviciu, şi anume neînlăturarea de la conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat sau în stare de ebrietate produsă de alte substanţe conform art. 264 1 Cod Penal, prin ce s-a favorizat eschivarea conducătorului auto de la răspundere pentru conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate conform aparatului “DRAGER”, care a demonstrat în aerul expirat 0,46 mg/l, fapt ce a denigrat grav imaginea Poliţiei în societate, iar în conformitate cu art. 47 alin.(l) lit. (k), (pentru comiterea unei încălcări grave) a Legii cu privire la activitatea Poliţiei şi statutul poliţistului, nr. 320 din 27 decembrie 2012, să fie concediat din IGP.

Mai indică reclamantul că investigaţiile efectuate de Serviciul securitate internă şi combatere a corupţiei al MAI sunt tendenţioase, ancheta de serviciu fiind efectuată cu încălcarea prevederilor legale, iar decizia luată faţă de el, prin care a fost concediat, ca fiind nefondată şi ilegală. Menţionează că nu este vinovat de cele încriminate în ordinul de concediere nr.314ef din 15 august 2013 emis de MAI şi că nu există vreo hotărâre a instanţei de judecată prin care să fie stabilită încălcarea legislaţiei care i se impută şi anume normele prevăzute la art. 233 alin. (1), 438, 439 Cod Contravenţional, lit. g), i) ale art. 28, lit. a), b), c) art.-26 ale Legii cu privire la activitatea Poliţiei şi statutul poliţistului, nr. 320 din 27 decembrie 2012 şi lit. a) şi j) pct. 6, lit. i), a pct. 15 ale Codului de etică şi deontologie al poliţistului, aprobat prin Hotărârea de Guvern nr.481 din 10 mai 2006, manifestată prin neonorarea obligaţiunilor de serviciu.

Prin încheierea Judecătoriei Centru din 21 noiembrie 2013 a fost atras în proces în calitate de copîrît Inspectoratul General de Poliţie al Ministerului Afacerilor Interne.(f.d.49). Solicită Cerescu Oleg anularea ordinului nr. 314ef din 15 august 2013, ca neîntemeiat şi ilegal, emis de Ministerul Afacerilor Interne (MAI), prin care a fost sancţionat disciplinar prin concedierea din IGP şi restabilirea în funcţie, cu încasarea plăţilor salariale pentru absenţă forţată de la muncă. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 14 decembrie 2013, acţiunea a fost admisă, a fost anulat ordinul Inspectoratului General de Poliţie al Ministerului Afacerilor Interne ca fiind ilegal.

S-a restabilit Cerescu Oleg, începând cu data de 15 august 2013, în funcţia de inspector al Serviciului supraveghere transport şi circulaţie rutieră al Secţiei securitate publică a Inspectoratului de Poliţie Ialoveni al Inspectoratului General al Poliţiei al Ministerului Afacerilor Interne. S-a încasat de la Inspectoratul General al Poliţiei al Ministerului Afacerilor Interne în folosul lui Cerescu Oleg salariul mediu lunar pe perioada 15 august 2013 – 14 decembrie 2013 cu titlu de salariu pentru absenţă forţată de la muncă. Împotriva hotărârii instanţei de fond, la data de 18 decembrie 2013, a depus apel Inspectoratul General al Poliţiei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 iunie 2014, apelul declarat de către Inspectoratul General al Poliţiei a fost admis şi casată hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 14 decembrie 2013 fiind emisă o hotărâre nouă de respinge a acţiunii ca neîntemeiată. La data de 28 iulie 2014 avocatul Fală Nicolae în interesele lui Cerescu Oleg a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanţei de apel, cu menţinerea hotărârii instanţei de fond. În motivarea recursului recurentul a invocat că consideră decizia instanţei de apel ilegală şi neîntemeiată şi care urmează a fi casată integral. Recurentul de asemenea a invocat că decizia atacată este ilegală şi neîntemeiată, fiind pasibilă de casare integrală în baza art. 432 al.

(2) lit. a) şi b) CPC, reieşind din prevederile art. 55 alin. (5) al Legii nr. 320 cu privire la activitatea Poliţiei şi statutul poliţistului, şi anume că „la aplicarea sancţiunii disciplinare se ţine seama de activitatea desfăşurată anterior de către poliţist, de împrejurările în care a fost săvârşită abaterea disciplinară, de cauzele, gravitatea şi consecinţele acesteia, de gradul de vinovăţie, precum şi de preocuparea pentru înlăturarea consecinţelor faptei comise”, astfel potrivit articolului 54 din legea sus menţionată, concedierea este cea mai severă sancţiune disciplinară. Precizează recurentul că având în vedere criteriile de individualizare a sancţiunii disciplinare prevăzute de art. 55 al.

(5) al Legii nr. 320 cu privire la activitatea Poliţiei şi statutul poliţistului, coroborate cu caracteristica eliberată de către Şeful IP Ialoveni, Colonel de poliţie Oleg Pohilă (f. d. 35), prin care este caracterizat foarte pozitiv, ca fiind un poliţist exemplar, explicaţiile pe care le-a dat în cadrul anchetei de serviciu (f. d. 39-40), consideră că sancţiunea disciplinară aplicată ar fi una excesivă în raport cu abaterea incriminată. Recurentul susţine că decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 iunie 2014 este ilegală şi urmează a fi casată deoarece la momentul emiterii ordinului nr. 314 din 15 august 2013 era membru de sindicat, iar în conformitate cu art. 16 alin. (4) din Legea sindicatelor nr. 1129 din 07.07.2000, concedierea poate avea loc doar cu acordul organului sindical.

Astfel precizează recurentul că, indiferent de faptul că au fost prezentate probe pertinente şi suficiente precum că recurentul era membru de sindicat (anume plata cotizaţiilor de membru de sindicat) şi că lipseşte în dosar acordul organului sindical privind concedierea recurentului, instanţa de apel a omis să se pronunţe asupra acestui motiv, fapt ce a dus la o soluţionare eronată a apelului şi la pronunţarea unei decizii ilegale şi neîntemeiate. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat de către avocatul Fală Nicolae în interesele lui Cerescu Oleg neîntemeiat şi care urmează a fi respins şi menţinută decizia instanţei de apel.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) Cod de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. Potrivit prevederilor art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Examinând înscrisurile anexate la dosar, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie reţine că decizia instanţei de apel a fost pronunţată la 11 iunie 2014 şi expediată recurentului Cerescu Oleg la 27 iunie 2014 (f. d. 122). Cerescu Oleg a depus cerere de recurs la 28 iulie 2014 şi astfel, se consideră că recursul a fost depus în termen.

În aceste circumstanţe, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie recurge la examinarea propriu- zisă a cererii de recurs. Din materialele dosarului se constată că, la data de 11 septembrie 2013, Cerescu Oleg s-a adresat cu cerere de chemare în judecată către Ministerul Afacerilor Interne solicitând anularea ordinului nr.314ef din 15 august 2013, ca neîntemeiat şi ilegal, emis de Ministerul Afacerilor Interne (MAI), prin care a fost sancţionat disciplinar prin concediere din IGP şi restabilirea în funcţia pe care a deţinut-o în cadrul IP Ialoveni al IGP, până la concedierea ilegală, cu încasarea tuturor plăţilor salariale pentru absenţă forţată de la muncă.

Consideră că nu este vinovat de cele incriminate în ordinul de concediere nr.314ef din 15 august 2013 emis de MAI şi că nu există vre-o hotărâre a instanţei de judecată prin care să fie stabilită încălcarea legislaţiei care i se impută, anume normele prevăzute la art. 233 alin. (1), 438, 439 Cod Contravenţional, lit. g), i) ale art. 28, lit. a), b), c) art.-26 ale Legii cu privire la activitatea Poliţiei şi statutul poliţistului, nr. 320 din 27 decembrie 2012 şi lit. a) şi j) pct. 6, lit. i), a pct. 15 ale Codului de etică şi deontologie al poliţistului, aprobat prin Hotărârea de Guvern nr.481 din 10 mai 2006, manifestată prin neonorarea obligaţiunilor de serviciu. Instanţele ierarhic inferioare au emis hotărârile sus menţionate.

Nefiind de acord cu hotărârile instanţelor de judecată ierarhic inferioare Fală Nicolae în interesele lui Cerescu Oleg a depus cerere de recurs. Analizând argumentele invocate în cererea de recurs prin prisma materialelor cauzei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie expune următoarele.

Reieşind din prevederile art. 26 al Legii cu privire la activitatea Poliţiei şi statutul poliţistului 320/27.12.2012 (obligaţiile poliţistului): (1) Poliţistul îşi desfăşoară activitatea profesională în interesul şi în sprijinul persoanei, comunităţii şi al instituţiilor statului, exclusiv pe baza şi în executarea legii, fiind obligat: a) să respecte cu stricteţe drepturile, libertăţile omului şi demnitatea umană, să aibă comportament demn şi respectuos pentru persoane, o atitudine fermă faţă de cei care încalcă legile; b) să se conducă, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, de legislaţie, asigurînd îndeplinirea sarcinilor ce stau în faţa Poliţiei; c) să execute la timp şi întocmai atribuţiile conform funcţiei deţinute.

Potrivit art. 28 din Legea cu privire la activitatea Poliţiei şi statutul poliţistului nr. 320 din 27.12.2012 (restricţiile şi interdicţiile în activitatea poliţistului): Poliţistului îi este interzis: g) să abuzeze de calitatea oficială şi să compromită, prin activitatea sa privată ori publică, prestigiul funcţiei sau al autorităţii din care face parte; i) să întreprindă alte acţiuni interzise poliţistului prin lege. Potrivit p.6.

al Codului de etică şi deontologie al poliţistului aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 481/10.05.2006 Conduita profesională a poliţistului se bazează pe următoarele principii: a) legalitatea - presupune că, în toate acţiunile lor, angajaţii poliţiei sînt obligaţi să respecte cu stricteţe legea, drepturile, libertăţile constituţionale şi fundamentale ale persoanei, în corespundere cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, Constituţia Republicii Moldova, alte acte legislative şi normative în vigoare; j) integritatea morală - presupune adoptarea unui comportament conform normelor etice acceptate şi practicate în societate; Potrivit p. 15, lit. i) al Codului, poliţistul este obligat să se opună tuturor formelor de corupţie din poliţie.

Potrivit art. 11. alin. (1) din Legea cu privire la activitatea Poliţiei şi statutul poliţistului nr. 320/27.12.2012, Poliţia este constituită din Poliţia pentru combaterea criminalităţii şi Poliţia ordine publică, care au următoarele sarcini: b) Poliţia ordine publică - menţinere, asigurare şi restabilire a ordinii şi securităţii publice, asigurare a siguranţei persoanei, prevenire a infracţiunilor şi contravenţiilor, constatare a contravenţiilor şi aplicare a sancţiunilor contravenţionale, potrivit legislaţiei.

Potrivit art. 24 alin. (4) a Legii sus menţionate, fiecare poliţist, pe tot teritoriul ţării, indiferent de funcţia pe care o deţine, de locul în care se află în timpul sau în afara orelor de program, în cazul în care sesizează existenţa unor circumstanţe sau fapte care periclitează ordinea de drept, viaţa sau sănătatea persoanelor ori alte valori sociale, este obligat să comunice despre aceasta celei mai apropiate subdiviziuni de poliţie şi să întreprindă măsurile posibile pentru prevenirea şi curmarea infracţiunii sau contravenţiei, acordarea primului ajutor persoanelor aflate în pericol, reţinerea şi identificarea făptuitorilor, depistarea martorilor oculari şi pentru paza locului în care s-a produs evenimentul.

Conform lit. f) art.54 din Lege (tipurile de sancţiuni disciplinare): Comiterea de abateri disciplinare, în funcţie de gravitatea lor şi de gradul de vinovăţie, atrage aplicarea următoarelor sancţiuni disciplinare: concediere. Prin art.55 din Lege, legislatorul a stabilit condiţiile de aplicare a sancţiunilor disciplinare. Potrivit acestor prevederi: (1) Sancţiunile disciplinare se aplică prin ordinul angajatorului numai după efectuarea anchetei de serviciu privitor la abaterea disciplinară. (2) La examinarea abaterii disciplinare, audierea poliţistului şi consemnarea susţinerilor sale sînt obligatorii. (3) Concluziile anchetei de serviciu referitoare la abateri, din care rezultă date şi indicii că au fost săvîrşite infracţiuni, se remit spre examinare organelor Procuraturii.

(4) Poliţistul în privinţa căruia se desfăşoară ancheta de serviciu are dreptul să cunoască integral materialele anchetei, să solicite şi/sau să prezinte probe în apărare. (5) La aplicarea sancţiunii disciplinare se ţine seama de activitatea desfăşurată anterior de către poliţist, de împrejurările în care a fost săvîrşită abaterea disciplinară, de cauzele, gravitatea şi consecinţele acesteia, de gradul de vinovăţie, precum şi de preocuparea pentru înlăturarea consecinţelor faptei comise. (6) Pentru o singură abatere disciplinară se aplică o singură sancţiune disciplinară. (7) Faptele care constituie abateri disciplinare, modul de aplicare, atenuare şi ridicare a sancţiunilor disciplinare sînt prevăzute în Statutul disciplinar al poliţistului, aprobat de Guvern.

(8)Aplicarea sancţiunii disciplinare nu exclude răspunderea penală, contravenţională sau civilă. (9) În cazul în care împotriva poliţistului este pornită urmărirea penală sau acesta a fost pus sub învinuire, are loc suspendarea provizorie din funcţie în condiţiile prevăzute la art.200 din Codul de procedură penală. (10) În cazul în care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală ori achitarea, precum şi în cazul încetării urmăririi penale pe motiv de reabilitare, poliţistul este repus în toate drepturile anterioare, compensîndu-i-se şi cele de care a fost privat pe perioada suspendării din funcţie. Potrivit art.57 din Legea cu privire la activitatea Poliţiei şi statutul poliţistului nr. 320/27.12.2012, contestarea deciziei de aplicare a sancţiunii disciplinare.

(1) Actul administrativ de sancţionare disciplinară poate fi contestat de către poliţist în instanţa de contencios administrativ în modul prevăzut de legislaţie. (2) În caz de contestare, executarea sancţiunii disciplinare nu se suspendă. Raportând normele citate la obiectul dedus judecăţii Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recurentul Cerescu Oleg, în urma refuzului cet. Pricope Gheorghe de la examinarea medicală la medicul narcolog pentru stabilirea gradului de ebrietate şi a naturii ei urma să întocmească un proces-verbal contravenţional pentru conducerea vehicolului de către o persoană care se află în stare de ebrietae produsă de alcool sau de alte substanţe Contrar însă acestor prevederi Cerescu Oleg, s-a limitat la ridicarea permisului de conducere.

Cu atât mai mult, potrivit informaţiei din 26 iulie 2013, înregistrată cu nr. 2830, Cerescu Oleg, a raportat Serviciului de Gardă doar că, la 25 iulie 2013 ora 21:10, cet. Pricope Gheorghe aflîndu-se la volanul autovehicolului de model W- Polo n/î AM-129 TF nu are acte de conducere. Astfel Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recurentul a tăinuit faptul că cet. Pricope Gheorghe se află în stare de ebrietate la volan şi că acesta a refuzat să fie supus examinării medicale pentru stabilirea stării de ebrietate şi a naturii ei, a încălcat prevederile legale citate, prin ce a pus în pericol ordinea de drept, viaţa şi sănătatea persoanelor ori alte valori sociale.

Cu referire la argumentul recurentului precum că necătând la faptul că au fost prezentate probe pertinente şi suficiente precum că recurentul era membru de sindicat (anume plata cotizaţiilor de membru de sindicat) şi că lipseşte în dosar acordul organului sindical privind concedierea recurentului, instanţa de apel a omis să se pronunţe asupra acestui motiv, fapt ce a dus la o soluţionare eronată a apelului şi la pronunţarea unei decizii ilegale şi neîntemeiate, instanţa de recurs reţine că, conform răspunsului nr. 1182 din 07 august 2013 al Organizaţiei sindicale primare a Sindicatului “Demnitate” a IP Ialoveni, se constată că acesta nu este membru al organizaţiei sindicale (f. d. 37). Mai mult, raporturile de muncă a poliţiştilor sunt reglementate de actele normative citate, iar soluţionarea litigiilor se examinează prin prisma Legii contenciosului administrativ, care în mod direct nu reglementează procedura de obţinere a acordului organului sindical.

Complementar la aceasta, art. 87 alin. (1) din Codul muncii prevede că concedierea salariaţilor membri de sindicat în cazurile stipulate la art.86 alin.(1) lit.c), d), e), g) şi h) poate avea loc doar cu acordul preliminar scris al organului (organizatorului) sindical din unitate. În celelalte cazuri, concedierea se admite cu consultarea prealabilă a organului (organizatorului) sindical din unitate. Reclamantul nu a fost concediat în temeiurile stipulate la art.86 alin.(1) lit.c), d), e), g) şi h), de acea acest argument este neîntemeiat şi din aceste motive.

În concluzie, Colegiul examinînd legalitatea deciziei instanţei de apel prin prisma materialelor dosarului, consideră că instanţa ierarhic inferioară corect a dat apreciere circumstanţelor cauzei stabilind că, în virtutea funcţiei pe care o deţinea Cerescu Oleg nu a întreprins măsurile legale necesare în privinţa lui Pricop Gheorghe tăinuind faptul că acesta se afla în stare de ebrietate la volan şi că refuză să fie supus examinării medicale pentru stabilirea stării de ebrietate şi a naturii ei. Avînd în vedere circumstanţele expuse, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că decizia instanţei de apel este legală şi întemeiată, motiv pentru care respinge recursul declarat de Cerescu Oleg ca neîntemeiat şi menţine decizia instanţei de apel.

În conformitate cu art. 445 al. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se respinge recursul declarat de avocatul Fală Nicolae în interesele lui Cerescu Oleg. Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 iunie 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Cerescu Oleg către Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul General al poliţiei privind contestarea actului administrativ. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Nicolae Clima judecătorul Judecătorii Svetlana Novac Tatiana Vieru Ion Corolevschi Oleg Sternioală