3ra-1348/14 — Anularea ordinului privind sancţionarea disciplinară cu concedierea a angajatului, restabilirea în funcţia deţinută, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la serviciu şi încasarea prejudiciului moral în mărimea unui salariu lunar

dosarul nr.3ra-1348/14 prima instanţă: M. Avornic, instanţă de apel: M. Ciugudeanu, B. Birca, S. Arnăut ÎNCHEIERE 16 octombrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenta: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Ion Druţă examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Isac Alexandru, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Isac Alexandru împotriva Inspectoratului General al Poliţiei al Ministerului Afacerilor Interne al R.M.cu privire la anularea ordinului emis de Şeful Inspectoratului General al Poliţiei nr. 264ef din 17 iulie 2013 privind sancţionarea disciplinară cu concedierea a angajatului IP Teleneşti al IGP al MAI, maior de poliţie Isac Alexandru, restabilirea în funcţia deţinută anterior, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la serviciu şi încasarea prejudiciului moral în mărimea unui salariu lunar, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 iunie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Isac Alexandru şi menţinută hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 05 februarie 2014, de respingere a acţiunii, c o n s t a t ă La 09 august 2013, reclamantul Isac Alexandru a depus cererea de chemare în judecată împotriva Inspectoratului General al Poliţiei al Ministerului Afacerilor Interne al R.M.cu privire la anularea ordinului emis de Şef al Inspectoratului General al Poliţiei nr. 264ef din 17 iulie 2013 privind sancţionarea disciplinară cu concedierea a angajatului IP Teleneşti al IGP al MAI, maior de poliţie Isac Alexandru, restabilirea în funcţia deţinută anterior, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la serviciu şi încasarea prejudiciului moral în mărimea unui salariu lunar.

În motivarea cererii reclamantul Isac Alexandru a indicat că prin ordinul emis de şef al Inspectoratului General al Poliţiei nr. 264ef din 17 iulie 2013, în temeiul literei m) al alineatului 47 al Legii cu privire la activitatea poliţiei şi statutul 1 poliţistului, îndeplinind funcţia de şef de post, ofiţer operativ superior de sector al postului de poliţie Chiştelniţa al sectorului de poliţie nr.2 al IP Teleneşti al IGP a Ministerului Afacerilor Interne, maior de poliţie Isac Alexandru, a fost sancţionat disciplinar cu „concedierea”. Consideră reclamantul că ordinul emis de Şeful Inspectoratului General al Poliţiei nr. 264ef din 17 iulie 2013 în privinţa lui este ilegal şi solicită anularea acestuia din următoarele considerente.

Isac Alexandru a mai indicat că la finalizarea anchetei de serviciu acestuia nu i- au fost prezentate materialele anchetei de serviciu, după cum urma sa fie in conformitate cu art. 55 din Legea cu privire la Poliţie şi statutul poliţistului. Reclamantului Isac Alexandru îi este imputat ca temei de concediere prezentarea documentelor false la încheierea contractului individual de munca. În acelaşi timp, la momentul încheierii contractului individual de muncă Legea cu privire la poliţie, în vigoare în anul 2004 în articolul 21 nu prevedea drept temei de concediere faptul prezentării de către cel ce se angajează a documentelor false la încheierea contractului individual de munca.

Mai mult ca atât, pe tot parcursul activităţii angajatorul era satisfăcut de capacitatea de munca a reclamantului, a fost promovat, iar aceasta promovare, nu rezulta din rezultatele concursului de promovare la funcţie, unde unul din criterii ar fi fost posedarea studiilor superioare, ci doar capacitatea sa de lucru. De asemenea, când a participat la luptele pentru independent Republicii Moldova de pe Nistru, la fel nu a fost luat în calcul posedarea sau lipsa studiilor superioare. Susţine reclamantul că la data de 02.07.2013, adică cu 15zile înainte de emiterea ordinului de concediere a depus raport de demisie cu ieşirea la pensie. În aşa fel, la data de 03.07.2013, pârâtul urma sa-i accepte demisia dar nu să emită ordinul de încetare a contractului individual de muncă.

Solicită reclamantul Isac Alexandru admiterea integrala a acţiunii. A anula ordinul emis de Şef al Inspectoratului General al Poliţiei nr. 264ef din 17 iulie 2013 privind sancţionarea disciplinară cu concedierea a angajatului IP Teleneşti al IGP al MAI, maior de poliţie Isac Alexandru, restabilirea în funcţia deţinută anterior, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la serviciu şi încasarea prejudiciului moral in mărimea unui salariu lunar. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 05 februarie 2014, cererea de chemare în judecată înaintată de Isac Alexandru a fost respinsă. La data de 20 februarie 2014, Isac Alexandru, a declarat apel împotriva hotărârii primei instanţe, cerând admiterea apelului, casarea hotărârii Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 05 februarie 2014 cu emiterea unei noi hotărâri, prin care cererea de chemare în judecată înaintată de Isac Alexandru împotriva Inspectoratului General al Poliţie al Ministerului Afacerilor Interne al R.M sa fie admisă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 iunie 2014, fost respins apelul declarat de către Isac Alexandru şi menţinută hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 05 februarie 2014, de respingere a acţiunii. La 18 august 2014, Isac Alexandru a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 iunie 2014, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 iunie 2014 şi hotărârii Judecătoriei Centru mun. 2 Chişinău din 05 februarie 2014, cu emiterea unei hotărâri noi prin care acţiunea să fie admisă integral.

În motivarea recursului recurentul a invocat că instanţa de apel nu a aplicat prevederile articolului 55 al Legii cu privire la activitatea poliţiei şi statutul poliţistului, nu a aplicat prevederile articolului 24 a Legii contenciosului administrativ, inversând sarcina probaţiunii către reclamant, nu a aplicat prevederile articolelor 25, 117 şi 130 ale Codului de procedură civilă, luând ca bază la adoptarea declaraţiile care nu s-au făcut în şedinţa de judecată şi care nu au fost cercetate şi verificate de instanţă. La 01 octombrie 2014, reprezentantul Inspectoratului General al Poliţiei a depus referinţă asupra cererii de recurs declarate de Isac Alexandru, solicitând respingerea recursului ca inadmisibil şi neîntemeiat.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, pârţile şi alţi participanţi la proces sânt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Analizând argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele 3 stabilite de norma precizată, instanţele aplicând corect normele de drept material şi de drept procedural.

Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt. Completul reiterează că potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 433 din Codul de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Din considerentele enumerate şi având în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Isac Alexandru, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 432, art.433 lit. a) CPC, art.440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de către Isac Alexandru, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Nicolae Clima Judecătorul Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă 4