3ra-811/15 — Contestarea actului administrativ

prima instanță, jud.: I. Potînga dosarul nr. 3ra-811/2015 instanța de apel, jud.: I. Cimpoi, N. Craiu, A. Doga DECIZIE 02 septembrie 2015 mun. Chișinău Colegiul Civil, Comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție în componentă: Președinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi, Iuliana Oprea, Ion Druţă, Galina Stratulat examinînd recursul declarat de către Serviciul Vamal al RM, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Societatea cu Răspundere Limitată „Taix-Prim” împotriva Serviciul Vamal al RM cu privire la contestarea actului administrativ şi restituirea sumei, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 29 ianuarie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de Serviciul Vamal al RM și menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 30 septembrie 2014 c o n s t a t a t ă : La 13 iunie 2010, SRL „Taix-Prim” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Serviciului Vamal al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ şi restituirea sumei. În motivarea acţiunii SRL „Taix-Prim” a indicat că la 07 aprilie 2011, prin intermediul poştei a recepţionat scrisoarea nr. 28/15-3351 din 04 aprilie 2011, în care era indicat că în baza ordinului de control nr. 266-0 din 09 iulie 2010 a fost efectuat controlul corectitudinii tranzacţiilor economice externe efectuate în anii 2008-2010, iar ca rezultat a fost întocmit actul de control nr. 0003343 din 28 martie 2011 şi actul constatator nr. 15 din 28 martie 2011, care la fel au fost remise spre cunoştinţă.

Prin actul de control nr. 0003343 din 28 martie 2011, Serviciul Vamal al RM a solicitat, prin intermediul SECI din Olanda, actele care au însoţit mărfurile exportate către SRL „Taix Prim”, iar ca rezultat a fost stabilită o diferenţă de valoare faţă de valoarea declarată la importul mărfurilor sus numite, fapt care nu a fost cunoscut de către SRL „Taix-Prim”. Or actele ce au însoţit mărfurile sînt autentice, deoarece sînt autentificate prin ştampila originală a exportatorilor, în baza acestora fiind achitată marfa. Cauza existenţei altor acte decît a celor prezentate organului vamal SRL „Taix-Prim” nu cunoaşte. Indică că, în perioada anilor 2008-2010, au fost stabilite relaţii comerciale în baza contractelor de vînzare-cumpărare cu mai multe companii din Olanda.

Relaţiile respective s-au stabilit prin intermediul internetului, precum şi prin intermediul poştei. Nici un reprezentant al SRL „Taix-Prim” pe parcursul perioadei menţionate nu s-a deplasat în Olanda şi nu a avut întrevederi cu reprezentanţii companiilor sus-numite. Careva înţelegeri meschine în scopul fraudării sau diminuării valorii mărfurilor nu au avut loc. Consideră reclamantul că, emiterea actului de control ca fiind ilegală din mai multe considerente. La baza emiterii acestuia se identifică art. 191 Cod vamal, care este exclus prin Legea nr. 280 din 14 decembrie 2007, Monitorul Oficial 94-96 din 30 mai 2008 art. 348. La fel executarea unui audit financiar este restricţionat. Totodată faptul executării acestuia îndelungat în perioada menţionată în act şi anume 09 iulie 2010 - 28 martie 2011 nu a fost cunoscută de către SRL „Taix- Prim”.

Mai consideră că, pentru emiterea actului constatator nr. 15 din 28 martie 2011, a fost nevoie ca Serviciul Vamal al RM să verifice şi autenticitatea actelor prezentate de către SRL „Taix-Prim” la vămuirea mărfurilor, pentru a concluziona care este vina acestuia. Menţionează că, actele de care dispune întreprinderea sînt emise şi vizate de către partenerii din Olanda, sînt originale. Cu atît mai mult, nu toate tranzacţiile susţinute din Olanda de către SRL „Taix-Prim” de la aceiaşi exportatori au fost menţionate în actul de control. Aceasta demonstrează că acestea nu s-au operat cu diminuare de valoare. Actele remise la acestea şi anexate la declaraţiile vamale sînt identice cu cele anexate la declaraţiile vamale, unde Serviciul Vamal al RM a stabilit diminuare de valoare.

Susţine că nu se admite că cauza diferenţelor dintre acte poate fi anume exportatorul şi relaţiile acestuia cu sistemul fiscal al ţării sale. Susţine că actul constatator nr. 15 din 28 martie 2011 a fost emis ilegal, deoarece baza emiterii acestuia este actul de control nr. 0003343 din 23 martie 2011 care la rîndul său, a fost emis în baza unei norme legale moarte. Consideră reclamantul că acţiunile Serviciului Vamal al RM sînt absolut ilegale, care au dus la impunerea suplimentară cu drepturi de import în sumă de 403 380,81 lei. Cere, SRL „Taix-Prim” anularea actului constatator nr. 15 din 28 martie 2011 emis de către Serviciul Vamal al RM, precum şi obligarea Serviciului Vamal al RM să restituie la contul SRL „Taix-Prim” suma de 403 380,81 lei.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 05 martie 2013 pricina în cauză a fost transmisă pentru judecare în instanţa competentă - Judecătoria Centru, mun. Chişinău. Prin încheierea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 03 iulie 2013 pricina dată a fost strămutată pentru examinare conform competenţei jurisdicţionale Judecătoriei Rîşcani. mun. Chişinău. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 30 septembrie 2014 a fost admisă acţiunea SRL „Taix-Prim”, a fost declarat ilegal şi anulat actul constatator nr. 0003348 din 28 martie 2011, emis de Serviciul Vamal al RM cu restituirea sumei de 403 380,81 lei la contul SRL „Taix-Prim”. Prin încheierea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 15 octombrie 2014, a fost corectată greşeala evidentă admisă în dispozitivul hotărîrii Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 30 septembrie 2014 prin înlocuirea sintagmelor Se declară ilegal şi se anulează actul de constatator nr. 0003343 din 28 martie 2013 cu sintagma: Se declară ilegal şi se anulează actul constatator nr. 15 din 28 martie 2013. La 02 octombrie 2014 şi la 23 decembrie 2014, în termenul prevăzut de lege, Serviciul Vamal al RM a declarat apel împotriva hotărîrii primei instanţe, cerînd admiterea acestuia, casarea hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 ianuarie 2015 a fost respins apelul declarat de Serviciul Vamal al RM şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 30 septembrie 2014. La 17 aprilie 2015 Serviciul Vamal al RM a declarat recurs împotriva decizie Curții de Apel Chișinău din 29 ianuarie 2015, solicitînd casarea deciziei instanței de apel și hotărîrii primei instanțe, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care a respinge integral acţiunea.

În motivarea recursului și-a exprimat dezacordul cu soluția luată de instanţa de apel, deoarece a fost adoptată cu încălcarea şi aplicarea eronată a normelor de drept material şi procedural, nu au fost constate şi elucidate pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi concluziile instanţei sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii. A mai invocat recurentul că, la examinarea cauzei, prima instanţă cît şi instanţa de apel eronat au interpretat normele de drept material, şi anume a interpretat eronat prevederile art. 12711 Cod vamal, în cazul în care, în speţă obligaţia vamală a apărut drept urmare constatării diferenței valorii în vamă declarate de cea reală indicată în facturile şi actele vamale transmise de către autoritatea vamală a Olandei, ca o consecinţă a suspiciunilor depistate ulterior vămuirii mărfurilor de către organele specializate ale organului vamal.

Iar instanţa nu a ţinut cont de dreptul şi obligaţia organului vamal prevăzut în art. 1811, art. 198 Cod vamal, modificării declaraţiilor vamale într-o perioadă de 5 ani de la acordarea liberului de vamă. Mai susţine că, instanţa eronat a constatat că la stabilirea valorii în vamă a mărfurilor importate de către intimat, organul vamal a avut posibilităţi reale de a folosi toate metodele de determinare a valorii în vamă, în cazul în care a avut dubii cu privire la valoarea declarată de SRL „Taix-Prim”, deoarece în majoritatea cazurilor organul vamal nu a avut dubii cu privire la valoarea mărfurilor şi le-a vămuit conform documentelor prezentate, utilizând metoda 1 de determinare a valorii în vamă.

Totodată consideră că, instanţa eronat a imputat responsabilitatea calculării diminuate a valorii în vamă, organului vamal, pentru unele declaraţii vamale care au fost vămuite în baza metodei a 6 deoarece aceasta se aplică la cotele minime luînd ca bază preţul la mărfurile similare. Însă, cu toate acestea legislaţia nu exonerează plătitorul vamal de responsabilitatea achitării depline a drepturilor de import aferente preţului efectiv plătit care în cazul dat a fost stabilit conform facturilor originale prezentate de autorităţile olandeze. Prin urmare, toate concluziile instanţei referitoare la responsabilitatea organului vamal cu privire la determinarea valorii în vamă în baza documentelor prezentate de intimat, integritatea sigiliilor vamale aplicate de ţara de export, sunt nefondate, iar instanţa a ignorat probele prezentate de Serviciul Vamal al RM.

Studiind temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Serviciul Vamal al RM urmează a fi respins din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. Înaintînd acţiunea în judecată împotriva Serviciului Vamal al Republicii Moldova, SRL „Taix-Prim” a solicitat anularea actului constatator nr. 15 din 28 martie 2011 emis de către Serviciul Vamal al RM, precum şi obligarea Serviciului Vamal al RM să restituie la contul SRL „Taix-Prim” suma de 403 380,81 lei.

Judecînd pricina în cauză, prima instanţă a concluzionat asupra temeiniciei acţiunii înaintate de SRL „Taix-Prim” şi prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 30 septembrie 2014 a declarat ilegal şi a anulat actul constatator nr. 0003348 din 28 martie 2011, emis de Serviciul Vamal al RM cu dispunerea restituirii sumei de 403 380,81 lei la contul SRL „Taix-Prim”. Iar, prin încheierea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 15 octombrie 2014, a fost corectată greşeala evidentă admisă în dispozitivul hotărîrii Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 30 septembrie 2014 prin înlocuirea sintagmelor: „Se declară ilegal şi se anulează actul de constatator nr. 0003343 din 28 martie 2013” cu sintagma, „Se declară ilegal şi se anulează actul constatator nr. 15 din 28 martie 2013”.

Instanţa de apel prin decizia din 29 ianuarie 2015 a respins apelul declarat de Serviciul Vamal al RM şi a menţinut hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 30 septembrie 2014. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, analizînd materialele anexate la dosar, în coraport cu legislaţia în vigoare ce guvernează raportul juridic litigios, a ajuns la concluzia că soluţia dată de către instanţa de apel este corectă. Astfel, materialele cauzei atestă cu certitudine că, în perioada anilor 2008 – 2010, SRL „Taix-Prim” a efectuat mai multe importuri de fructe şi legume în stare proaspătă din Olanda, care au fost declarate, vămuite şi comercializate.

Totodată, s-a stabilit că prin ordinul de control al Serviciului Vamal nr. 266- 0 din 09 iulie 2010, s-a efectuat auditul postvămuire tematic asupra tranzacţiilor economice externe efectuate de către SRL „Taix Prim” în perioada anilor 2008- 2010, iar în urma efectuării auditului postvămuire privind respectarea reglementărilor vamale şi fiscale asupra tranzacţiilor economice externe efectuate în perioada anilor 2008-2010 în privinţa SRL „Taix-Prim” a fost întocmit actul de control nr. 0003343 din 28 martie 2011. Conform actului de control nominalizat rezultă că colaboratorii Serviciului Vamal au efectuat controlul în baza actelor şi informaţiei parvenite de la autoritatea vamală a Olandei, au stabilit încălcarea reglementărilor vamale şi anume, declararea eronată a valorii în vamă, în urma căreia nu au fost percepute integral drepturi de import şi anume preţul indicat în facturile comerciale parvenite de la autoritatea vamală a Olandei depăşeşte preţul declarat de SRL „Taix-Prim” la momentul vămuirii conform declaraţiilor vamale de import nr. nr. 3019125613 din 22 decembrie 2008, 301916010 din 06 iunie 2009, 30191525 din 26 ianuarie 2009, 301911337 din 18 februarie 2009, 301911456 din 22 februarie 2009, 301913864 din 21 aprilie 2009, 301914775 din 12 mai 2009, 301915414 din 25 mai 2009, 30191 6195 din 10 iunie 2009, 301918963 din 01 iunie 2010,

301919552 din 11 iunie 2010. De asemenea conform informaţiilor parvenite din Olanda şi anume de la reprezentanţii întreprinderii exportatoare „Mami Fruit”, SRL „Taix Prim” este cunoscută şi ca SRL „Satevis MG”. Astfel invoice-urile cu nr. nr. 47865 din 16 decembrie 2008, 51341 din 02 iunie 2009, 48575 din 21 ianuarie 2009, 50928 din 08 august 2009, 49144 din 16 februarie 2009, 51421 din 05 iunie 2009, 51108 din 20 mai 2009 şi 50493 din 16 aprilie 2009 au fost eliberate pe numele SRL „Satevis MG”, însă proformele la aceste facturi fiind eliberate în adresa „Taix- Prim”/Satevis MG.

La vămuire după cum s-a menţionat anterior, invoice-urile se prezentau sub acelaşi număr avînd ca destinatar SRL „Taix-Prim” dar cu o valoare facturală diminuată Astfel, Serviciul Vamal a stabilit o încălcare a prevederilor art. 12711 alin. (1) lit. a) şi art. 129 Codul vamal, art. 228 Codul fiscal, art. art. 7,8,10, 11 al Legii nr. 1380-XIII din 20 noiembrie 1997 cu privire la tariful vamal şi a stabilit SRL „Taix Prim” drepturi de import în sumă totală de 403 380,81 lei, inclusiv plata de bază 320 262,98 lei şi penalitate în valoare de 83 117,83 lei.

Drept urmare, la 28 martie 2011, inspectorul principal al secţiei Audit postvămuire a Serviciului Vamal a emis actul constatator nr. 15 privind calcularea sau recalculare drepturilor de import/ export, prin care în temeiul art. 12711 alin. (1) lit. a) şi art. 129 Codul vamal, art. 228 Codul fiscal art. art. 7,8,10, 11 al Legii nr. 1380-XIII din 20 noiembrie 1997 cu privire la tariful vamal s-a stabilit dreptul de import în sumă totală de 403 380,81 lei, inclusiv 320 262,98 lei plata de bază, din contul SRL „Taix-Prim” s-a impus încasarea sumei drepturilor de import de 403380,81, inclusiv penalitatea de 83117,83 lei.

Astfel, instanţa de recurs reţine că, instanţele de judecată corect au apreciat înscrisurile anexate în pricina dată şi anume, în urma contrapunerii invoice-lor parvenite de la „Mami Fruit” (Olanda) şi invoice-lor prezentate de SRL „Taix Prim”, s-au constatat următoarele: invoice nr. 47865 din 16 decembrie 2008, parvenit din Olanda, preţul mărfii este de 25 444,10 euro, iar conform aceluiaşi invoice prezentat organului vamal de către SRL „Taix Prim” costul mărfii este de 16 418,69 euro; invoice nr. 51421 din 05 iunie 2009, parvenit din Olanda, preţul mărfii este de 26 327,75 euro, iar conform aceluiaşi invoice prezentat organului vamal de către SRL „Taix Prim” costul mărfii este de 8 894 euro; invoice nr. 48575 din 21 ianuarie 2009, parvenit din Olanda, preţul mărfii este de 26 327,75 euro, iar conform aceluiaşi invoice prezentat organului vamal de către SRL „Taix Prim” costul mărfii este de 13 283,55 euro; invoice nr. 49144 din 16 februarie 2009, parvenit din Olanda, preţul mărfii este de 24 063 euro, iar conform aceluiaşi invoice prezentat organului vamal de către SRL „Taix Prim” costul mărfii este de 12 906,11 euro; invoice nr. 50928 din 08 mai 2009, parvenit din Olanda, preţul mărfii este de 21 308,50 euro, iar conform aceluiaşi invoice prezentat organului vamal de către SRL „Taix Prim” costul mărfii este de 14 385 euro; invoice nr. 51108 din 20 mai 2009,

parvenit din Olanda, preţul mărfii este de 18 135 euro, iar conform aceluiaşi invoice prezentat organului vamal de către SRL „Taix Prim” costul mărfii este de 10 620 euro; invoice nr.51341 din 02 iunie 2009, parvenit din Olanda, preţul mărfii este de 19 163,80 euro, iar conform aceluiaşi invoice prezentat organului vamal de către SRL „Taix Prim” costul mărfii este de 9 394 euro. Conform art. 2 din Legea cu privire la tariful vamal nr. 1380 din 20 noiembrie 1997, valoarea în vamă a mărfii reprezintă valoarea mărfii introduse pe sau scoase de pe teritoriul vamal, stabilită în scopul perceperii drepturilor de import. Conform art. 5 alin. (2) din Legea cu privire la tariful vamal nr. 1380 din 20 noiembrie 1997, valoarea în vamă a mărfurilor este determinată de către autoritatea vamală în conformitate cu prezenta lege, cu tratatele internaţionale ratificate de Republica Moldova, precum şi cu actele normative ale Guvernului, adoptate în scopul executării acestora.

Iar, conform art. 7 alin. (2) din Legea cu privire la tariful vamal nr. 1380 din 20 noiembrie 1997, în cazul în care este necesar de a confirma valoarea în vamă a mărfii anunţată, declarantul, la cererea autorităţii vamale, este obligat să prezinte datele respective. Dacă autoritatea vamală pune la îndoială autenticitatea acestor date, declarantul este în drept să determine valoarea în vamă a mărfii prin metodele prevăzute de prezenta lege. Prin prisma normelor supra indicate, în coroborarea cu materialul probator anexat, instanţa de recurs constată temeinicia concluziei instanţelor de judecată referitor la faptul că la stabilirea valorii în vamă a mărfii importate, organul vamal a avut posibilitatea reală de a folosi toate metodele de determinare a valorii în vamă a mărfii, în cazul în care a avut dubii cu privire la valoarea declarată de SRL „Taix-Prim”, acţiune care nu a fost întreprinsă de către reprezentanţii Serviciului Vamal.

Totodată justificat prima instanţă a dispus anularea actului constatator nr. 15 din 28 martie 2011, prin care s-a constatat că SRL „Taix-Prim” la importul de legume şi fructe proaspete din Olanda a admis o diminuare a valorii mărfii în vamă importate cu 403380,81 lei, iar, instanţa de apel a menţinut soluţia primei instanţe, în cazul în care importatorul la data importării legumelor şi fructelor, precum şi la determinarea valorii în vamă a acestei mărfii, a prezentat organului vamal toate actele necesare întru confirmarea corectitudinii valorii mărfii în baza tranzacţiei încheiate. Stabilind, însă că SRL „Taix-Prim” incorect a indicat valoarea în vamă a mărfii importate, organul vamal nu a solicitat de la declarant alte documente suplimentare întru confirmarea corectitudini valorii în vamă a mărfii importate, fapt care nu a fost infirmat şi de către intimat.

Astfel, instanţa de recurs consideră că, instanţele de judecată corect au concluzionat că SRL „Taix-Prim” a prezentat organului vamal toate actele necesare pentru determinarea valorii în vamă a mărfii conform metodei principale prevăzute de art. 11 al Legii cu privire la tariful vamal, pe cînd reprezentantul recurentului, în sensul art. 24 alin. (3) al Legii contenciosului administrativ, nu a prezentat probe incontestabile şi pertinente ce ar atesta legalitatea actelor administrative contestate la caz.

Mai mult, instanţa de apel just a menţionat că, deşi în actul constatator nr. 15 din 28 martie 2011 organul vamal face referire la prevederile art. 12711 Cod vamal, care reglementează apariţia obligaţiei vamale în alte cazuri, în aceste acte nu este indicat, însă, care ar fi cazul apariţiei acestei obligaţii conform normei menţionate, or, însăşi referirea invocată în actul de control a organului vamal precum că drept temei pentru majorarea valorii în vamă a mărfii importate, cît şi drepturilor de import a constituit neprezentarea de către SRL „Taix-Prim” la momentul vămuirii, a unor acte inexacte, or toate declaraţiile vamale au fost selectate pe culoarul roşu de vămuire şi după cum s-a constatat în cadrul examinării cauzei controlul vamal documentar şi fizic a fost efectuat.

La fiecare din declaraţiile vamale examinate organul vamal nu a constatat careva abateri în datele indicate în documentele însoţitoare şi mărfurile aflate în unităţile de transport. Apelantul nu a obiectat împotriva celor relatate. Toate mărfurile au fost vămuite şi puse în circulaţie liberă. Astfel, instanţele de judecată întemeiat nu a acceptat ca probate datele din actul constatator, or la vămuire, organul vamal a vizualizat mărfurile, a constatat integritatea sigiliilor vamale aplicate din ţara de export, a făcut menţiunea „conform”, ceia ce semnifică, că mărfurile aflate în unităţile de transport coincideau cu datele indicate în documentele însoţitoare.

Totodată, argumentul organului vamal precum că mărfurile erau exportate din Olanda atît în adresa reclamantului SRL „Taix Prim” cît şi în adresa SRL „Satevis”, este declarativ, deoarece nu este specificat care anume marfă şi în ce cantitate a fost exportată de către compania olandeză reclamantului SRL „Taix- Prim” şi care către SRL „Satevis”, care la fel a importat fructe şi legume din Olanda şi care figurează ca destinatar a exporturilor.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar a menţiona, în speţă, că în cazul în care decizia de regularizare a fost emisă în legătură cu existenţa unor informaţii noi, care confirmă faptul că, la momentul vămuirii, informaţia pe baza căreia s-a realizat importul a fost una inexactă şi incompletă, instanţa de judecată urmează să se pronunţe asupra faptului dacă organul vamal, în vederea prevederilor art. 1811 Cod vamal, avea competenţa legală să exercite un control ulterior şi să regularizeze situaţia. În atare situaţie organul vamal trebuie să probeze care informaţii adiţionale au fost constatate în cadrul controlului ulterior, care nu ar fi fost prezentate la momentul vămuirii, întru confirmarea faptului că informaţia pe baza căreia s-a efectuat importul a fost una inexactă (eronată) şi incompletă.

Or, conform art. 1811 alin. (3) Cod Vamal (varianta legii pînă la 01.01.2014), legiuitorul oferă organului vamal dreptul incontestabil să purceadă la modificarea din oficiu a declaraţiilor vamale şi efectuarea recalculării drepturilor de import, numai într-un singur caz: dacă, după reverificarea declaraţiei sau după controlul ulterior, rezultă că dispoziţiile ce reglementează regimul vamal respectiv au fost aplicate pe baza unor informaţii inexacte sau incomplete, doar atunci organul vamal ia măsuri pentru regularizarea situaţiei, ţinînd seama de noile informaţii obţinute.

În situaţiile în care există informaţii noi constatate în cadrul controlului ulterior, ce confirmă că informaţia pe baza căreia s-a efectuat importul a fost inexactă sau incompletă, organul vamal, efectuînd un control ulterior, este în drept să emită decizii de regularizare întru încasarea suplimentară a drepturilor de import, ţinînd cont de acele informaţii noi, iar instanţa de judecată în cazul dat, urmează să aprecieze corectitudinea stabilirii poziţiei tarifare stabilite ulterior în raport cu prevederilor legale în vigoare. Totodată, instanţa de recurs reţine şi faptul că, din conţinutul scrisorilor şi a facturilor comerciale primite ulterior din Olanda se conţin date contradictorii, şi anume se indică că reclamantul ar fi utilizat o alta denumire SRL „Satevis”.

Mai mult ca atît, în răspunsul din 08 februarie 2011 autorităţile olandeze mai indica că plăţile au fost efectuate prin transfer şi în numerar de la cîteva companii amplasate în insulele Gayman şi Bahamas, dar nu se aduce nici o probă în susţinerea acestor afirmaţii. Afirmaţia care se face de organul vamal, precum că facturile nu ar fi fost eliberate de agentul exportator urma a fi verificată, însă nu au fost prezentate probe nici în această privinţă, astfel, scrisorile autorităţilor olandeze, în speţă, nu pot servi temei de întocmire a actului constatator. În asemenea împrejurări instanţa de recurs conchide că, decizia instanţei de apel a fost adoptată în limitele competenţei, reieşind din temeiul şi obiectul acţiunii cu aplicarea corectă a legii materiale care guvernează raportul juridic litigios, iar în cadrul judecării pricinii au fost create condiţii obiective participanţilor la proces, întru realizarea drepturilor sale procedurale.

În consecinţă toate criticele formulate de recurent nu pot fi reţinute de către instanţa de recurs, deoarece se combat cu cele invocate mai sus şi se axează asupra circumstanţelor, care au fost constatate şi elucidate pe deplin de instanţa de apel, avînd la bază cumulul de probe, care au fost administrate şi apreciate cu respectarea normelor de drept procedural şi susţinute de normele de drept material. Distinct de cele relatate şi avînd în vedere faptul că decizia instanţei de apel este întemeiată şi legală, iar argumentele invocate de recurent sînt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de către Serviciul Vamal al RM şi de a menţine decizia instanţei de apel.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e : Se respinge recursul declarat de către Serviciul Vamal al RM. Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 ianuarie 2015, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Societatea cu Răspundere Limitată „Taix-Prim” împotriva Serviciul Vamal al RM cu privire la contestarea actului administrativ şi restituirea sumei. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Președinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi Iuliana Oprea Ion Druţă Galina Stratulat