3ra-141/14 — Contestarea actelor administrative

prima instanţă : M. Chervas dosarul nr. 3ra-141/14 instanţa de apel: N. Craiu, L. Bulgac, A. Minciună DECIZIE 30 aprilie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Iuliana Oprea Liliana Catan Tamara Chişca-Doneva examinând recursurile declarate de către Societatea cu Răspundere Limitată „Diaconu-Lux” și Biroul Vamal Chișinău, în pricina civilă la cererea la cererea de chemare în judecată a Societății cu Răspundere Limitată „Diaconu-Lux” împotriva Biroului Vamal Chișinău cu privire la contestarea actelor administrative, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 13 noiembrie 2013, prin care au fost respinse apelurile declarate de către Biroul Vamal Chișinău și Societatea cu Răspundere Limitată „Diaconu-Lux” și menținută hotărîrea Judecătoriei Botanica mun.

Chișinău din 04 iulie 2013, prin care acțiunea a fost admisă parțial, c o n s t a t ă: La 19 noiembrie 2012, SRL „Diaconu-Lux” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Chișinău cu privire la contestarea actelor administrative. În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că conform declaraţiilor vamale nr. 3027I12220 din 18 aprilie 2010, nr. 3027I17479 din 24 mai 2010, nr. 3027I18347 din 31 mai 2010, nr. 3027I20187 din 10 iunie 2010, nr. 3030I7881 din 11 iunie 2010, nr. 3019I8411 din 17 mai 2011, nr. 3019I9257 din 28 mai 2011, nr. 3019I9254 din 28 mai 2011, nr. 3019I8988 din 24 mai 2011 şi nr. 3019I8735 din 21 mai 2011 a importat în Republica Moldova cartofi în stare proaspătă din Olanda, la declaraţiile vamale fiind anexate toate actele necesare vămuirii prevăzute de legislaţia cu privire la tariful vamal, inclusiv invoice-urile emise de exportatorul WJ WESTHOEVE, HOFDIJKSWEG 42 din Olanda.

Susţine că ulterior, Biroul Vamal Chişinău a efectuat controlul postvămuire privind respectarea reglementărilor vamale şi fiscale asupra tranzacțiilor economice externe, efectuate în perioada 2008-2011, în rezultatul căruia prin nota de constatare nr.61 din 03 octombrie 2012, a constatat că SRL „Diaconu-Lux” la importul cartofilor în stare proaspătă din Olanda, a diminuat valoarea mărfii în vamă. Iar prin Decizia de regularizare a Biroului Vamal Chişinău nr.377 din 03 octombrie 2012, SRL „Diaconu-Lux” a fost obligată suplimentar să achite suma de 232140,84 lei, ce constituie 192 420,03 lei diferenţă pentru drepturile de import şi 39720,81 lei penalitate.

Consideră reclamantul ilegale şi neîntemeiate nota de constatare nr.61 din 03 octombrie 2012 şi decizia de regularizare nr. 377 din 03 octombrie 2012, deoarece ambele au fost adoptate în rezultatul controlului postvămuire efectuat de pîrît asupra respectării de către reclamant a reglementărilor vamale şi fiscale la executarea tranzacţiilor economice externe, iar conform art. 2022 alin. (1) şi (4) Cod vamal, auditul postvămuire se efectuează în baza unui ordin de control emis de către directorul general al Serviciului Vamal, de şeful biroului vamal sau de persoanele împuternicite de aceştia. Perioada de desfăşurare a auditului postvămuire nu trebuie să depăşească 2 luni de la data iniţierii auditului postvămuire.

In cazuri întemeiate şi justificate documentar, persoanele menţionate la alin.(1) pot decide prelungirea perioadei de desfăşurare a auditului post vămuire, dar nu mai mult de 6 luni. Pe cînd la caz, controlul postvămuire asupra tranzacţiilor economice externe efectuate de SRL „Diaconu-Lux” a fost efectuat în baza Ordinului de control nr.10 din 19 ianuarie 2012, auditul postvămuire fiind desfășurat pentru o perioadă de aproximativ 8 luni, organul vamal încălcînd astfel art. 202 al Codului Vamal, respectiv şi actele întocmite ca rezultat al finalizării procesului de audit sunt ilegale şi adoptate cu încălcarea procedurii stabilite. Afirmă reclamantul că la momentul vămuirii au fost achitate toate drepturile prevăzute de legislaţia cu privire la tariful vamal, din care considerente nu poate fi impus la achitarea suplimentară a drepturilor de import.

Conform art. 7 alin. (l) din Legea cu privire la tariful vamal nr. 1380 din 20 noiembrie 1997, valoarea în vamă a mărfii anunţată de declarant şi datele suplimentare referitoare la ea trebuie să fie veridice şi confirmate prin acte. Indică că la trecerea mărfii peste frontiera vamală a prezentat Invoice-urile şi declaraţiile de export emise de către exportatorul Olandez şi achitate drepturile de import conform acestor acte, însă, Biroul Vamal Chişinău a emis nota de constatare nr. 61 din 03 octombrie 2012 şi decizia de regularizare nr.377 din 03 octombrie 2012, prin care a recalculat drepturile de import şi încasat de la SRL „Diaconu-Lux” suma de 232140,84 lei, invocând că conform informaţiei parvenite din Olanda, s-a constatat că valoarea statistică declarată de SRL „Diaconu-Lux” nu este autentică şi nu corespunde cu documentele primite de la autoritatea vamală a Olandei.

Insistă că nu poartă răspundere pentru actele exportatorului din Olanda, deoarece acestea au fost întocmite fără concursul SRL „Diaconu-Lux”, iar la prezentarea declaraţiilor vamale în procesul de vămuire a mărfii au fost anexate actele ce indică preţul negociat dintre SRL „Diaconu-Lux” şi exportatorul din Olanda, respectiv aceste invoice-uri sunt negociate, legale şi care urmează a fi luate în considerare la calcularea drepturilor de import. În susţinerea poziţiei sale invocă şi prevederile art. 10 alin. (1) din Legea cu privire a tariful vamal, vare stabileşte 6 metode de determinare a valorii în vamă a mărfii, iar conform alin.(2) principala metodă dintre cele specificate la alin.(1) este metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă, în cazul în care metoda principală nu poate fi aplicată, se folosesc alte metode.

Fiecare din metodele succesive se aplică doar în cazul în care valoarea în vamă a mărfii nu poate fi determinată prin metoda precedentă.

Conform art. 7 alin. (2) din Legea cu privire la tariful vamal și pct. 13) al Regulamentului privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.600 din 14 mai 2002, pentru confirmarea veridicităţii datelor privind valoarea în vamă anunţată și a datelor suplimentare referitoare la ea, declarantul este obligat să prezinte la cererea autorităţii vamale documentele de constituire ale persoanei care introduce mărfurile în teritoriul Republicii Moldova (statutul și contractul de fondare a întreprinderii, certificatul de atribuire a codului fiscal şi certificatul de înregistrare a întreprinderii - în copii), contractul comercial încheiat cu vînzătorul produselor respective şi acordurile adiţionale la el, precum şi corespondenţa comercială purtată cu acesta în vederea încheierii şi derulării contractului, factura (invoice) şi documentele bancare de plată dacă factura este achitată) sau factura pro forma (pentru tranzacţii condiţional valorice), precum fi alte documente de plată şi/sau contabile, ce confirmă valoarea mărfurilor, documentele de transport, contractul de asigurare a mărfurilor şi poliţa de asigurare, după caz, factura de răsură sau calculul oficial autentificat al cheltuielilor de transport, declaraţia vamală a ţării de expediere (dacă aceasta există), listele de ambalaj,

licenţa pentru mărfurile introduse, importul cărora este admis în baza licenţelor stabilite, certificatul de origine al mărfurilor, certificatul de calitate, conformitate etc. Conform pct. 19 al Regulamentului menţionat, în cazul în care lipsesc datele, ce probează corectitudinea valorii în vamă anunţate sau există temeiuri de a considera că datele prezentate de declarant nu sunt veridice şi/sau suficiente organul vamal care efectuează vămuirea este în drept să solicite declarantului informaţii suplimentare. Susţine că la calcularea valorii în vamă a prezentat toate documentele necesare prevăzute de normele legale, de către Biroul Vamal Chişinău nefiind solicitate alte documente pentru confirmarea corectitudinii stabilirii valorii în vamă a mărfii, iar calculând suplimentar drepturile de import, Biroul Vamal Chișinău a încălcat flagrant prevederile legislaţiei cu privire la tariful vamal și a ignorat metodele legale de determinare a valorii în vamă a mărfurilor.

Solicită anularea Notei de constatare nr. 61 din 03 octombrie 2012 şi Deciziei de regularizare nr.377 din 03 octombrie 2012 cu restituirea diferenţei achitate pentru drepturile de import în sumă de 232140,84 lei și repunerea în termenul de adresare cu cerere prealabilă. Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 04 iulie 2013, acțiunea a fost admisă parțial. A fost repusă SRL „Diaconu-Lux” în termenul de adresare cu cerere prealabilă împotriva Notei de constatare nr. 61 din 03 octombrie 2012 şi Deciziei de regularizare nr. 377 din 03 octombrie 2012 emise de Biroul Vamal Chişinău.

A fost anulată parţial Nota de constatare nr. 61 din 03 octombrie 2012 şi Decizia de regularizare nr. 377 din 03 octombrie 2012 cu excluderea din notă a declaraţiilor vamale nr.10NL5663962B9087EI din 23 mai 2010 în sumă de 24474,87 lei, nr. 10NL5663962B922D69 din 23 mai 2010 în sumă de 24474,87 lei, nr. 10NL,5663962B922D69087EI din 23 mai 2010 în sumă de 24474,87 lei, Invoce 211264 din 17 mai 2011 în sumă de 38 368,65 lei şi excluderea din decizie a sumei 111793,26 lei, dintre care taxele vamale 92729, 68 lei şi penalitatea 19063,58 lei.

A fost obligat Biroul Vamal Chişinău să restituie SRL „Diaconu-Lux” suma taxelor vamale pentru drepturile de import şi penalitatea calculată în baza declaraţiilor vamale nr. 10NL5663962B9087EI din 23 mai 2010 în sumă de 24474,87 lei, nr.10NL5663962B922D69 din 23 mai 2010 în sumă de 24474,87 lei, nr. 10NL5663962B922D69087EI din 23 mai 2010 în sumă de 24474,87 lei, Invoce 211264 din 17 mai 2011 în sumă de 38368,65 lei, în total 111793,26 lei. A fost încasat de la Biroul Vamal Chişinău în beneficiul SRL „Diaconu-Lux” parţial cheltuielile judiciare legate de asistenţa juridică în sumă de 2500 lei, conform bonului seria EO nr. 480462 din 22 mai 2013 și în contul statului taxa de stat în mărime de 3353,79 lei, în rest acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia Curţii de Apel Chișinău din 13 noiembrie 2013, au fost respinse apelurile declarate de către Biroul Vamal Chișinău și SRL „Diaconu-Lux” și menținută hotărîrea primei instanțe. La 09 decembrie 2013, SRL „Diaconu-Lux” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe în partea respingerii acțiunii cu emiterea în partea dată a unei noi hotărîri prin care acțiunea să fie admisă integral. În motivarea recursului recurentul SRL „Diaconu-Lux” a invocat că în cadrul examinării cauzei nu au fost dovedite circumstanțele considerate de prima instanță ca fiind stabilite, concluziile instanțelor judecătorești sunt în contradicție cu circumstanțele pricinii și rezultă din aplicarea şi interpretarea eronată a normelor de drept material şi procedural.

Menționează că controlul postvămuire a fost efectuat cu încălcarea flagrantă a termenului prevăzut de legislația vamală, iar actele întocmite ca rezultatul controlului sunt ilegale și adoptate cu încălcarea procedurii. Afirmă că la momentul vămuirii au fost achitate toate drepturile de import, din care considerente nu poate fi impus la achitarea suplimentară a drepturilor de import, pe cînd instanțele judecătorești anulînd parțial Nota de constatare și Decizia de regularizare nu au ținut cont de faptul că importatorul nu poartă răspundere pentru actele exportatorului din Olanda, cu atît mai mult că aceste acte au fost întocmite fără concursul SRL „Diaconu-Lux” și nu conțin ștampila exportatorului.

La determinarea valorii în vamă au fost anexate actele care indică prețul negociat dintre SRL „Diaconu-Lux” și exportatorul din Olanda, respectiv invoice-urile prezentate la declarația vamală sunt negociate, legale și urmează să fie luate ca bază la calcularea drepturilor de import, or în conformitate cu prevederile art. 667 alin. (1) Cod civil, părțile contractante pot încheia în mod liber contracte și pot stabili conținutul lor. Consideră recurentul că nu poartă răspundere pentru actele la adoptarea cărora nu a luat parte și nu și-a dat consimțămîntul, iar exportatorul Olandez a utilizat o schemă frauduloasă pentru a beneficia de anumite facilități din partea statului Olandez și a cîștiga anumite drepturi legate de restituirea TVA.

Totodată, susține că Biroul Vamal Chișinău, calculînd suplimentar drepturile de import, a încălcat prevederile cu privire la tariful vamal și a ignorat metodele legale de determinare a valorii în vamă a mărfurilor, iar prin încasarea sumei de 232 140,84 lei de pe contul societății fără vre-un temei lega, SRL „Diaconu-Lux” a fost lipsită de proprietate, ceea ce contravine prevederilor art. 46 al Constituției RM și art. 1 al Protocolului Adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. La 18 decembrie 2013, Biroul Vamal Chișinău, a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri prin care acțiunea să fie respinsă integral.

În motivarea recursului, recurentul Biroul Vamal Chișinău a invocat că în cadrul examinării cauzei instanțele judecătorești au interpretat în mod eronat legea și neîntemeiat au dispus repunerea reclamantului în termenul de adresare cu cererea prealabilă împotriva Notei de constatare nr. 61 din 02 octombrie 2012 și Deciziei de regularizare nr. 311 din 03 octombrie 2010, deoarece Decizia de regularizare a fost adusă la cunoștință SRL „Diaconu-Lux” la data de 04 octombrie 2012, fapt ce se confirmă prin aplicarea ștampilei și semnăturii în acest sens. Susţine că SRL „Diaconu-Lux” urma să înainteze dezacordul asupra Deciziei de regularizare nr. 377 din 03 octombrie 2012 în conformitate cu prevederile art. 289 alin. (1) Cod vamal, Biroului Vamal Chișinău sau organului ierarhic superior în decurs de 10 zile de la data depunerii declarației vamale.

Consideră că, cererea prealabilă a fost depusă cu expirarea termenului prevăzut de Codul vamal, iar instanțele judecătorești dispunînd repunerea în termenul de adresare cu cererea prealabilă au interpretat eronat prevederile art. art. 110, 116 CPC și și-au depăși competența funcțională, deoarece reieșind din prevederile art. 291 Cod vamal care statuează că dacă din motive întemeiat plîngerea nu a fost depusă în termenul prevăzut de art. 289, Serviciul Vamal este în drept la demersul reclamantului să o repună în termen, legiuitorul imperativ a atribuit competența legală de repunere în termen a cererii prealabile doar Serviciului Vamal.

Totodată, menţionează că prima instanță eronat a reținut ca probă extrasul prezentat de Vasile Diaconu în confirmarea imposibilității depunerii în termen a cereri prealabile din motive de sănătate, deoarece în extrasul respectiv nu este indicată data eliberării, în rubrica număr de identificare nu este indicat acest număr, la fel nu se cunoaşte instituţia şi numele medicului care a eliberat acest extras precum și specificul tratamentului ambulatoriu sau staţionar. La fel, sunt neîntemeiate și concluziile instanțelor cu referire la faptul că firma nu dispune de alţi angajaţi şi în momentul incapacităţii a lui Diaconu Vasile, alte persoane nu l-au putut înlocui din lipsa acestora în unităţile de personal al întreprinderii, deoarece de către SRL „Diaconu- Lux” nu au fost prezentate probe privind lipsa altor persoane în unităţile de personal al întreprinderii.

Afirmă că sunt ilegale concluziile instanțelor judecătorești, precum că nu poate fi impus reclamantului ca sarcină de achitarea a cărorva taxe vamale, inclusiv şi penalităţi pentru marfa care a ieşit din Olanda, dar nu a intrat în Republica Moldova, deoarece din informaţia prezentată de autoritatea vamală a Olandei, rezultă că în perioada 2010-2011 firma WJ WESTHOEVE, Olanda a mai perfectat 4 declaraţii de export şi a expediat în adresa firmei SC „Diaconu-Lux” SRL mărfuri - „cartofi în stare proaspătă” în valoare de 13915 euro (valoarea statistică - 134347,58 lei), condiţia de transport FCA, iar conform datelor statistice a Serviciului Vamal al Republicii Moldova mărfurile expediate în adresa SRL „Diaconu-Lux” nu au fost declarate organelor vamale din Republica Moldova şi nu au fost achitate drepturile de import în conformitate cu legislaţia în vigoare.

Mai susține că Decizia de regularizare nr.377 din 03 octombrie 2012 a fost emisă în strictă conformitate cu prevederile art. 12713 Cod vamal şi pct.3 alin. (3) al Ordinului Serviciului Vamal al Republicii Moldova privind formularul, modul de completare şi utilizarea deciziei de regularizare nr 267-0 din 02 octombrie 2009, care stipulează că decizia de regularizare, ca titlu executoriu, se va întocmi în cazul constatărilor efectuate, ca urmare a unui audit postvămuire sau reverificării declaraţiei vamale după validarea acesteia.

Totodată, menționează că suma de 2500 lei stabilită de către instanţa de judecată drept cheltuieli legate de asistenţă juridică, este una ireală și contravine prevederilor art. 96 CPC, deoarece nu se cunoaşte extinderea acesteia, cu atît mai mult că de către SRL „Diaconu Lux” nu a fost prezentat contractul încheiat cu avocatul, pentru a fi posibil de examinat obiectul contractului, şi anume nemijlocit în privinţa cărei acţiuni înaintate către Biroul Vamal Chişinău se răsfrînge acest contract. De asemenea, invocă că la încasarea sumei de 3353,79 lei, instanțele judecătorești eronat au interpretat prevederile art. 85 alin. (1) CPC, deoarece Biroul Vamal Chișinău este un organ central de specialitate al administrației publice locale și este finanțat de la bugetul de stat, respectiv este scutit de la plata cheltuielilor de judecată.

La 07 aprilie 2014, Biroul Vamal Chișinău a depus cerere de recurs suplimentară în care a invocat că în cadrul efectuării controlului postvămuire a fost solicitat în repetate rînduri de la SRL „Diaconu-Lux” documentele contabile necesare, însă din motivul neprezentării documentelor solicitate nu a fost posibilă contrapunerea datelor din evidența contabilă cu cele din declarațiile vamale și documentele anexate la acestea.

Menționează că, administratorul SRL Diaconu-Lux” Diaconu Vasile a motivat neprezentarea documentelor contabile prin faptul că toate actele vamale și contabile au fost ridicate de către Direcția Urmărire Penală a CCCEC, fapt ce contravine scrisorii CCCEC nr. 04/3305 din 07 iunie 2012, din care rezultă că careva documente contabile, acte vamale sau alți purtători de informație în format electronic care conțin date fiscale sau vamale pentru perioada anilor 2008-2012 nu au fost ridicate de la SRL „Diaconu Lux”, iar obiectele ridicate în timpul percheziției au fost restituite.

Mai susține recurentul că la 18 iunie 2012, în privința SRL „Diaconu Lux” și administratorului societății Diaconu Vasile au fost emise deciziile de sancționare nr. 221/12 și 222/12 în temeiul art. 2871 alin. (2) Cod contravențional pentru împiedicarea controlului vamal în cadrul auditului postvămuire prin neasigurarea accesului în sediu, încăperi de producție, depozite și alte încăperi prin neprezentarea de explicații, date, informații, și documente necesare organului vamal asupra problemelor care apar în timpul controlului. Iar, în urma contestării deciziilor de sancționare instanțele judecătorești, au respins contestațiile depuse și au menținut deciziile agentului constatator. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Materialele cauzei atestă că copia decizie instanţei de apel a fost expediată în adresa părţilor la 19 noiembrie 2013, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoţire (f. d. 203 vol. II). Astfel, instanţa de recurs consideră că recurenţii s-au conformat prevederilor legale şi au declarat recursurile la 09 decembrie 2013 şi la 18 decembrie 2913 în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat de către SRL „Diaconu-Lux” neîntemeiat şi care urmează a fi respins, iar recursul Biroului Vamal Chişinău necesar de admis cu casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe în partea încasării din contul Biroului Vamal Chişinău în beneficiul statului a taxei de stat în mărime de 3353,79 lei, iar în rest de a menţine hotărîrile judecătoreşti din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe.

Înaintând acţiunea în judecată împotriva Biroului Vamal Chișinău, SRL „Diaconu-Lux” a solicitat anularea Notei de constatare nr. 61 din 03 octombrie 2012 și Deciziei de regularizare nr. 377 din 03 octombrie 2012 și obligarea Biroului Vamal Chișinău să-i restituie diferența achitată pentru drepturile de import în sumă de 232 140,84 lei compusă din diferența drepturilor de importa în mărime de 192420,03 lei și penalitatea în mărime de 39720 lei.

Instanţele judecătoreşti, fiind investite cu judecarea pricinii în cauză, au ajuns la concluzia temeiniciei parțiale a acţiunii, concluzionînd că valoarea statistică declarată de către SRL „Diaconu-Lux” la importul mărfurilor în baza declarațiilor vamale nr. 3027I12220 din 18 aprilie 2010, nr. 3027I17479 din 24 mai 2010, nr. 3027I18347 din 31 mai 2010, nr. 3027I20187 din 10 iunie 2010, nr. 3030I7881 din 11 iunie 2010, nr. 3019I8411 din 17 mai 2011, nr. 3019I9257 din 28 mai 2011, nr. 3019I9254 din 28 mai 2011, nr. 3019I8988 din 24 mai 2011 şi nr. 3019I8735 din 21 mai 2011 nu este autentică și nu corespunde cu documentele autorității vamale a Olandei. Astfel, prețul mărfii conform invoice-ului prezentat de SRL „Diaconu-Lux” a fost diminuat, iar în declarațiile vamale respective importatorul a indicat greșit condițiile de livrare – CPT în loc de FCA.

Totodată, instanțele ierarhic inferioare au stabilit că în baza declarațiilor vamale nr. 10NL5663962B9087EI din 23 mai 2010 în sumă de 24474,87 lei, nr. 10NL5663962B922D69 din 23 mai 2010 în sumă de 24474,87 lei, nr. 10Nl,5663962B922D69087EI din 23 mai 2010 în sumă de 24 474,87 lei și Invoce 211264 din 17 mai 2011 în sumă de 38 368,65 lei SRL „Diaconu-Lux”, nu a introdus în țară careva mărfuri. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, analizând materialele anexate la dosar, în coraport cu legislaţia în vigoare ce guvernează raportul juridic litigios, determinând corect raporturile juridice stabilite între părţi întinderea drepturilor şi obligaţiilor în cazul respectiv, precum şi cadrul legal aplicabil în speţă, consideră că instanțele judecătorești ierarhic inferioare justificat au ajuns la concluzia admiterii parțiale a acțiunii.

În susţinerea concluziei enunţate instanţa de recurs reţine că pe parcursul judecării pricinii s-a constatat că în baza declarațiilor vamale nr. 3027I12220 din 18 aprilie 2010, nr. 3027I17479 din 24 mai 2010, nr. 3027I18347 din 31 mai 2010, nr. 3027I20187 din 10 iunie 2010, nr. 3030I7881 din 11 iunie 2010, nr. 3019I8411 din 17 mai 2011, nr. 3019I9257 din 28 mai 2011, nr. 3019I9254 din 28 mai 2011, nr. 3019I8988 din 24 mai 2011 şi nr. 3019I8735 din 21 mai 2011, SRL „Diaconu-Lux” a importat în Republica Moldova cartofi în stare proaspătă din Olanda. De asemenea este constatat că în baza ordinului de control nr. 10 din 19 ianuarie 2012, SRL „Diaconu-Lux” a fost supusă unui control postvămuire privind respectarea reglementărilor vamale și fiscale asupra tranzacțiilor economice externe efectuate în perioada 2008-2011, în cadrul căruia au apărut suspiciuni privind diminuarea valorii în vamă a mărfurilor importate.

Astfel, Biroul Vamal Chișinău a remis scrisoarea nr. 503 din 27 ianuarie 2012 cu privire la solicitarea efectuării interpelărilor în țările de export a mărfurilor importate de SRL „Diaconu-Lux”, iar ca urmare prin răspunsul nr. 28/15-11365 din 21 septembrie 2012, s-a constatat că valoarea statistică declarată de SRL „Diaconu-Lux” nu este autentică și nu corespunde cu documentele primite de la autoritatea vamală din Olanda, prețul mărfii – „cartofi în stare proaspătă” fiind diminuat, totodată fiind indicate greșită în actele vamale și condițiile de livrare a mărfii – CPT în loc de FCA. Tot actele cauzei atestă că în perioada 2010-2011, firma WJ WESTHOEVE din Olanda a mai perfectat 4 declarații de export și a expediat în adresa SRL „Diaconu-Lux” mărfuri – „cartofi în stare proaspătă” în valoarea de 13915 lei condiția de livrare FCA, care nu au fost declarate organelor vamale din Republica Moldova și pentru care SRL „Diaconu-Lux” nu a achitat drepturile de import.

Ca urmare, Biroul Vamal Chișinău a emis Nota de constatare nr. 61 din 03 octombrie 2012 și Decizia de regularizare nr. 377 din 03 octombrie 2012, prin care SRL „Diaconu-Lux” a fost obligată să achite suplimentar drepturile de import în mărime de 192 420,03 lei și penalitate în mărime de 39720,81 (f.d. 6-7). La caz prezintă relevanță informațiile parvenite de la autoritatea vamală Olandeză la cererea de asistență internațională (f.d.

112 Vol. II), din care rezultă că facturile fiscale nr. 3027112220 din 18 aprilie 2010, nr. 3027117479 din 24 mai 2010, nr. 3027118347 din 31 mai 2010, nr. 3027120187 din 10 iunie 2010, nr. 303017881 din 11 iunie 2010, nr. 301918411 din 17 mai 2011, nr. 301919257 din 28 mai 2011, nr. 301919254 din mai 2011, nr. 301918988 din 24 mai 2011 şi nr. 301918735 din 21 mai 2011, prezentate de SRL „Diaconu-Lux” nu sunt originale, valorile și termenii de livrare din aceste facturi diferă semnificativ în comparație cu facturile corespunzătoare ținute de contabilitatea exportatorul WJ WESTHOEVE, HOFDIJKSWEG 42 din Olanda (f.d. 112 Vol.II). Astfel, prețul mărfii – „cartofi în stare proaspătă” în invoice anexat de SRL „Diaconu-Lux” la declarațiile vamale a fost diminuat, fiind totodată indicate greșit și condițiile de livrare – CPT în loc de FCA.

Conform art. 7 alin. (1) al Legii cu privire la tariful vamal nr. 1380-XIII din 20 noiembrie 1997, valoarea în vamă a mărfii anunţată de declarant şi datele suplimentare referitoare la ea trebuie să fie veridice şi confirmate prin acte. În conformitate cu prevederile art. 12711 alin. (1) lit. a) al Codului vamal, obligaţia vamală apare, atît la import cît şi la export, şi în cazul cînd ulterior efectuării operaţiunilor de vămuire şi acordării liberului de vamă, se constată că informaţiile cuprinse în declaraţia vamală au condus la stabilirea unei obligaţii vamale diminuate. Conform art. 12713 al. (1) lit. a) Cod vamal, decizia de regularizare reprezintă un document de o formă stabilită de Serviciul Vamal, întocmit de organele vamale, care serveşte drept dovadă a apariţiei obligaţiei vamale şi a măsurilor de politică economică şi care este executoriu din momentul aducerii acesteia la cunoştinţă plătitorului vamal.

Reieșind din prevederile art. 129 alin. (1) şi (2) Cod Vamal, drepturile de import şi de export neplătite în modul stabilit la art.124 se percep în mod incontestabil de către organul vamal din contul plătitorului în baza documentelor executorii sau a documentelor echivalente acestora, în condiţiile legii. Pentru fiecare zi de întîrziere a plăţii drepturilor de import şi de export se încasează o penalitate în mărimea stabilită de Codul fiscal. Iar, în conformitate cu prevederile art. 2023 al. (2) lit. (e) al Codului vamal, în cazul exercitării auditului postvămuire, organul vamal are dreptul să calculeze şi să încaseze la bugetul public naţional, în conformitate cu legislaţia în vigoare, obligaţiile vamale constatate.

În contextul normelor de drept enunțate, Colegiul consideră legale și întemeiate Nota de constatare nr. 61 din 03 octombrie 2012 și Decizia de regularizare nr. 377 din 03 octombrie 2012, în partea încasării de la SRL „Diaconu-Lux” a drepturilor de import și penalităților în baza declarațiilor vamale nr. 3027112220 din 18 aprilie 2010, nr. 3027117479 din 24 mai 2010, nr. 3027118347 din 31 mai 2010, nr. 3027120187 din 10 iunie 2010, nr. 303017881 din 11 iunie 2010, nr. 301918411 din 17 mai 2011, nr. 301919257 din 28 mai 2011, nr. 301919254 din mai 2011, nr. 301918988 din 24 mai 2011 şi nr. 301918735 din 21 mai 2011, or, circumstanțele cauzei atestă incontestabil faptul că la importul mărfii „cartofi în stare proaspătă” în baza declarațiilor vamale respective declarantul SRL „Diaconu-Lux” a indicat prețul mărfii diminuat și condițiile de livrare greșite.

Totodată, instanța de recurs, consideră ilegale Nota de constatare nr. 61 din 03 octombrie 2012 și Decizia de regularizare nr. 377 din 03 octombrie 2012 în partea încasării taxelor vamale în mărime de 92729, 68 lei și penalităților în mărime de 19063,58 lei de la SRL „Diaconu-Lux” în baza declarațiilor vamale nr.10NL5663962B9087EI din 23 mai 2010 în sumă de 24474,87 lei, nr. 10NL5663962B922D69 din 23 mai 2010 în sumă de 24474,87 lei, nr. 10Nl,5663962B922D69087EI din 23 mai 2010 în sumă de 24474,87 lei și Invoce 211264 din 17 mai 2011 în sumă de 38368,65 lei. În susţinerea opiniei enunţate , instanţa de recurs reţine prevederile art. 12711 alin. (1) lit. a) al Codului vamal, care indică că obligația vamală apare la importuri mărfurilor.

Însă, în cadrul examinării cauzei nu s-a constatat trecerea de către SRL „Diaxonu-Lux” peste frontiera vamală a cărorva mărfuri în baza acestor 4 declarații vamale, iar faptul că marfa a ieșit din Olanda nu poate fi pusă SRL „Diaconu-Lux” ca sarcină de achitare a taxelor vamale inclusiv și a penalității, cu atît mai mult că Biroul Vamal Chișinău nu a confirmat prin probe incontestabile și pertinente importul mărfii respective în Republica Moldova, în timp ce art. 118 alin. (1) CPC, statuează că fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale dacă legea nu dispune altfel.

În aceste condiţii, instanţa de recurs remarcă drept corecte concluziile instanțelor ierarhic inferioare cu privire la anularea Notei de constatare nr. 61 din 03 octombrie 2012 și Deciziei de regularizate nr. 377 din 03 octombrie 2012 în partea calculării și încasării de la SRL „Diaconu-Lux” a taxelor vamale în mărime de 92729,68 lei și penalității în mărime de 19 063,58 lei şi obligarea Biroului Vamal Chișinău de a restitui SRL „Diaconu-Lux” taxele vamale respective. Conform art. 2022 alin. (1) Cod vamal, auditul postvămuire se efectuează în baza unui ordin de control emis de către directorul general al Serviciului Vamal, de şeful biroului vamal sau de persoanele împuternicite de aceştia. Perioada de desfăşurare a auditului postvămuire nu trebuie să depăşească 2 luni de la data iniţierii auditului postvămuire.

În cazuri întemeiate şi justificate documentar, persoanele menţionate la alin.(1) pot decide prelungirea duratei de desfăşurare a auditului postvămuire cu cel mult 4 luni sau sistarea auditului postvămuire. Perioada sistării şi prezentării documentelor nu se include în durata efectuării auditului postvămuire. După cum denotă materialele cauzei, controlul postvămuire a tranzacțiilor economice externe efectuate de SRL „Diaconu-Lux” în perioada 2008-2011 a început la data de 19 ianuarie 2012, odată cu emiterea Ordinului de control nr. 10, iar în baza raportului nr. 647 din 16 februarie 2012, a fost sistat în legătură cu cererea de asistență internațională a autorității vamale a Republicii Moldova înaintată în scopul verificării tranzacțiilor economice externe realizate de către SRL „Diaconu-Lux” (f.d.

139 Vol.I).

Odată cu parvenirea în adresa autorității vamale moldovenești a informației obținute de la autoritățile vamale a Romîniei și Olandei, solicitate prin cererea de asistență internațională, procedura de control postvămuire a fost reluată, iar la data de 03 octombrie 2012 a fost încheiată cu întocmirea Notei de constatare nr. 61 din 03 octombrie 2012 și Deciziei de regularizare nr. 377 din 03 octombrie 2012. Prin urmare, sunt neîntemeiate argumentele recurentului SRL „Diaconu-Lux” cu referire la faptul că organul vamal a încălcat prevederile art. 2022 alin. (4) din Codul vamal și a desfășurat auditul postvămuire într-o perioadă de aproximativ 8 luni, deoarece în legătură cu cererea de asistență internațională la data de 16 februarie 2012, procedura de control postvămuire a fost suspendată, pînă la parvenirea răspunsului oficial, or, asistența internațională conform tratatelor internaționale durează o perioadă mai îndelungată, iar cererea de asistență internațională constituie un temei legal pentru organul vamal de suspendare a procedurii de control postvămuire.

Colegiul apreciază critic și argumentele recurentului SRL „Diaconu-Lux” precum că organul vamal eronat a pus la baza recalculării drepturilor de import actele prezentate de exportatorul din Olanda, deoarece acestea au fost emise fără concursul SRL „Diaconu-Lux” și nu conțin ștampila exportatorului, respectiv nu sunt veridice, or, actele la care face referire recurentul sunt copiile invoce și declarațiilor de export prezentate la trecerea mărfii peste frontiera vamală a Olandei în care este indicat un alt preț al mărfii decît cel indicat de SRL „Diaconu-Lux” la trecerea frontierei vamale a Republicii Moldova. În consecință, la importul mărfurilor importatorul urma să prezinte informația conform declaraților de export, iar denaturarea conținutului declarațiilor vamale la importul mărfii în Republica Moldova nu poate fi pusă pe seama autorității vamale Olandeze.

De asemenea, instanța de recurs consideră drept neîntemeiate și argumentele recurentului Biroul Vamal Chișinău cu referire la faptul că SRL „Diaconu-Lux” a depus cererea prealabilă cu omiterea termenului de 10 zile prevăzut de art. 289 al Codului Vamal pentru exercitarea căii administrative de atac, care statuează că actele administrative, acţiunile sau inacţiunile organelor vamale, ale colaboratorilor vamali pot fi atacate în termen de 10 zile calendaristice de la data comunicării actului sau efectuării acţiunii/inacţiunii.

Colegiul reține că termenul de 10 zile calendaristice pentru exercitarea căii administrative de atac a fost stabilit de legiuitor prin Legea nr. 324 din 23 decembrie 2013, care a intrat în vigoare la data de 01 ianuarie 2014, respectiv, pînă la această dată actele administrative, acţiunile sau inacţiunile organelor vamale, ale colaboratorilor vamali puteai fi atacate în termen de 10 zile lucrătoare de la data comunicării actului sau efectuării acţiunii/inacţiunii. La caz, independent de acest aspect, este cert că SRL „Diaconu-Lux” a luat cunoștință despre Decizia de regularizare nr. 377 din 03 octombrie 2012 la data de 04 octombrie 2012, iar cererea prealabilă a depus-o la data de 17 octombrie 2012 (f.d.

5 Vol. I), cu respectarea termenului de 10 zile lucrătoare prevăzut de art. 298 alin. (1) al Codului Vamal în vigoare la data exercitării căii administrative de atac. Totodată, se va menţiona că în conformitate cu art. 96 CPC, instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părţii care a avut câştig de cauză cheltuielile ei de asistenţă juridică, în măsura în care acestea au fost reale, necesare şi rezonabile. Cu referire la prevederile normei enunţate instanţele de judecată, în virtutea competenţei sale de a mări sau de a micşora onorariile avocaţilor, just au reţinut că cuantumul cheltuielilor de asistenţa juridică în mărime de 5000 lei, solicitat de SRL „Diaconu-Lux” ca prejudiciu material suportat prin acordarea asistenţei juridice la soluţionarea cauzei în instanţa de judecată, este disproporţional de mare în raport cu complicitatea cauzei, astfel corect fiind apreciată sumă acestor despăgubiri în mărime de 2500 lei.

Distinct de cele menţionate mai sus, la caz, instanţa de recurs constată că de către instanţele de judecată ierarhic inferioare incorect a fost încasat din contul Biroului Vamal Chişinău în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 3353,79 lei. La acest capitol, este de menţionat că prin prisma art. 85 alin. (1) lit. i) CPC şi în coroborare cu art. 4 alin. (1) pct. 13) al Legii taxei de stat, de taxă de stat pentru judecarea pricinilor civile se scutesc autorităţile publice centrale, organele centrale de specialitate ale administraţiei publice, Curtea de Conturi şi organele subordonate lor, finanţate de la bugetul de stat, precum şi autorităţile administraţiei publice locale – la înaintarea acţiunilor şi la contestarea hotărîrilor instanţelor judecătoreşti, inclusiv în cauzele examinate în procedură de contencios administrativ, indiferent de calitatea lor procesuală.

În contextul dat, se conchide că instanţele ierarhic inferioare în mod greşit au încasat din contul Biroului Vamal Chişinău în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 3353,70 lei, or, Biroul Vamal Chişinău este un organ central de specialitate al administraţiei publice şi este finanţat de la bugetul de stat, respectiv este scutit prin lege de la plata cheltuielilor de judecată.

Faţă de cele ce preced şi reieşind din faptul că circumstanţele pricinii au fost constatate de către instanţele de judecată ierarhic inferioare, verificarea suplimentară a cărorva dovezi nefiind necesară, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de către SRL „Diaconu-Lux”, de a admite recursul declarat de către Biroul Vamal Chişinău şi de a casa decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, în partea încasării din contul Biroului Vamal Chişinău în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 3353,79 lei, în rest de a menţine decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se respinge recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Diaconu-Lux”. Se admite recursul declarat de Biroul Vamal Chișinău. Se casează parţial decizia Curţii de Apel Chişinău din 13 noiembrie 2013 şi hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 04 iulie 2013, în pricina civilă la cererea la cererea de chemare în judecată a Societății cu Răspundere Limitată „Diaconu- Lux” împotriva Biroului Vamal Chișinău cu privire la contestarea actelor administrative, în partea încasării din contul Biroului Vamal Chişinău în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 3353,79 lei.

În rest decizia Curţii de Apel Chişinău din 13 noiembrie 2013 şi hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 04 iulie 2013 se menţin. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Iuliana Oprea Liliana Catan Tamara Chişca-Doneva