2ra-1962/15 — Obligarea demolării construcţiei

Judecătoria Centru Dosarul nr.2ra-1962/15 Mun. Chişinău Judecător: A. Andronic Curtea de Apel Chişinău Judecători: A. Minciuna, A. Doga, A. Nogai Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 02 septembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii: Tamara Chişca-Doneva, Iuliana Oprea soluţionînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Nivnea Dumitru şi Nivnea Inga, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Nivnea Dumitru şi Nivnea Inga împotriva lui Lupanciuc Ludmila şi Lupanciuc Vasilii cu privire la obligarea demolării construcţiei şi încasarea cheltuielilor de judecată şi cerere reconvenţională depusă de Lupanciuc Ludmila şi Lupanciuc Vasilii împotriva lui Nivnea Dumitru şi Nivnea Inga cu privire la obligarea demolării construcţiei şi încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18 decembrie 2014, CONSTATĂ : Reclamanţii Nivnea Dumitru şi Nivnea Inga au înaintat cerere de chemare în judecată împotriva lui Lupanciuc Ludmila şi Lupanciuc Vasilii cu privire la obligarea demolării construcţiei şi încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii au invocat că sunt proprietari a cîte 1/2 cotă parte a terenului destinat construcţiei cu nr. cadastral 0100211.441, avînd suprafaţa de 0,062 ha şi a casei individuale de locuit cu nr. cadastral 0100211.441.01 cu suprafaţa de 132,6 m , amplasată în mun. Chişinău, str. Frumoasa nr. 42. Dreptul de proprietate asupra imobilului în cauză a fost dobândit de reclamanţi în baza contractului de donaţie nr. 317 din 08.07.2011. Menţionează că, pîrîţii Lupanciuc Ludmila şi Lupanciuc Vasilii sunt proprietari a cîte 1/2 cotă parte a casei individuale de locuit cu nr. cadastral 0100211.130.01 cu suprafaţa de 223 m2, construcţiei accesorii cu nr. cadastral 0100211.130.02 cu suprafaţa de 20,3 m2 şi construcţiei accesorii cu nr. cadastral 0100211.130.03 cu suprafaţa de 14,6 m2 amplasate în mun.

Chişinău, str. Frumoasa, nr. 44, iar proprietar al terenului destinat construcţiei cu nr. cadastral 0100211.130 cu suprafaţa de 0,066 ha din aceeaşi adresă este Primăria mun. Chişinău. Dreptul de proprietate asupra imobilului indicat a fost dobândit de pârâţi în baza certificatului de moştenitor nr. 1-1469 din 21.11.1988, deciziei judecătoriei Centru mun. Chişinău 1 din 29.10.1998, procesului-verbal de recepţie nr. 966-i din 06.11.2006, încheierii judecătoriei Centru mun. Chişinău din 06.07.1999. Indică că, din toamna anului 2012 pârâţii au ridicat în mod accelerat alături de casa individuală de locuit o construcţie capitală supraetajată altei construcţii accesorii, avînd unul dintre pereţi situaţi nemijlocit pe linia de demarcare (pe hotar) dintre terenurile de pământ menţionate, fără respectarea distanţei minime de la hotar stabilită prin lege.

Invocă că, ridicarea construcţiei neautorizate în lipsa actelor şi a acordului vecinilor constituie prin sine un atentat inadmisibil asupra terenului reclamanţilor, fapt prin care au fost încălcate normele imperative în vigoare privite din perspectiva dreptului de vecinătate, în special art. art. 377, 379 şi 386 din Codul civil. Ridicarea de către pîrîţi a construcţiei accesorii supraetajate neautorizate în speţă în lipsa actelor legale constituie un pericol sporit la viaţa şi sănătatea reclamanţilor, determinat de riscul unei prăbuşiri a construcţiei ilegale peste terenul reclamanţilor, fapt ce pune în disgraţie şi dispoziţiile art. 380 din Codul civil. Astfel, a solicitat, stoparea imediată a construcţiei capitale supraetajate anexei în litigiu şi demolarea acesteia.

La data de 20.02.14 pîrîţii Lupanciuc Ludmila şi Lupanciuc Vasilii au depus cerere reconvenţională împotriva lui Nivnea Dumitru şi Nivnea Inga cu privire la obligarea demolării construcţiei şi încasarea cheltuielilor de judecată. În motivare cererii au invocat că pârâţii au edificat casa de locuit ulterior zidirii de către reclamanţi a garajului. La zidirea acestei construcţii pârâţii nu au solicitat acordul reclamanţilor cu privire la edificarea casei la o distanţă mai mică decât limitele minime admise de lege. Or, potrivit deciziei nr. 3 din 12.04.2013 a Curţii Constituţionale privind inadmisibilitatea sesizării pentru interpretarea art.46 alin. (5) din Constituţia Republicii Moldova, Curtea a menţionat că articolul 46 din Legea Supremă garantează dreptul la proprietatea privată şi protecţia acesteia.

Prin conţinutul său acest drept exclude posibilitatea îngrădirii, prin utilizarea pârghiilor economice şi sociale, precum şi obligă terţele persoane să se abţină de la orice acţiune care ar aduce atingere acestui drept. Curtea observă că art. 315 din Codul civil statuează că proprietarul are dreptul de posesiune, folosinţă şi de dispoziţie asupra bunurilor sale şi exercită acest drept în mod exclusiv, în nume şi interes propriu, fară intervenţia altor persoane. Indică că pârâţii la momentul zidirii garajului nu au înaintat careva pretenţii atât la etapa când se desfăşurau lucrările de construcţie, cât nici imediat după finisarea lucrărilor de construcţie a garajului. Prin hotărîrea judecătoriei Centru mun.Chişinău din 30 iunie 2014 ambele acţiuni au fost respinse ca neîntemeiate.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a menţionat că, atît acţiunea iniţială cît şi cea reconvenţională nu sînt bazate pe suport probator, care ar trebui să dovedească circumstanţele invocate de către participanţii la proces. Nefiind de acord cu hotărîrea instanţei de fond, Nivnea Dumitru şi Nivnea Inga au depus cerere de apel prin care au solicitat, admiterea cererii, casarea hotărîrii 2 instanţei de fond cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii iniţiale şi respingere a celei reconvenţionale. În motivarea apelului a indicat că, prima instanţă la adoptarea hotărîrii nu a constatat şi nu a elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, concluziile expuse în hotărîre sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii, cît şi au fost încălcate şi aplicate eronat normele de drept procedural.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 decembrie 2014 s-a respins apelul declarat de către Nivnea Dumitru şi Nivnea Inga şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 30 iunie 2014. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelanţi nu şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului, argumentele formulate în cererea de apel sunt neîntemeiate. Totodată, instanţa de apel a indicat că, prima instanţă a dat o apreciare obiectivă şi justă probelor administrate, a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi corect a aplicat normele de drept material şi procedural şi în consecinţă a adoptat o hotărîre legală şi întemeiată.

Nefiind de acord cu decizia instanţei de apel Nivnea Dumitru şi Nivnea Inga au declarat recurs prin care au solicitat admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18.12.2014 şi casarea parţială a hotărîrii Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 30.06.2014 în partea ce se referă la respingerea ca fiind neîntemeiată a cererii de chemare în judecată înaintată de Nivnea Dumitru şi Nivnea Inga împotriva lui Lupanciuc Ludmila şi Lupanciuc Vasilii cu privire la obligarea demolării construcţiei şi încasarea cheltuielilor de judecată, cu adoptarea în această parte a unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie admisă integral. În motivarea cererii de recurs, recurenţii au reiterat argumentele de fapt expuse în cererea de apel şi anume, neaplicarea normelor de drept material şi procedural pertinente cauzei.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat de către Nivnea Dumitru şi Nivnea Inga în termen, avînd în vedere că decizia integrală a Curţii de Apel Chişinău din 18.12.2014 a fost ridicată din materialele cauzei, personal de către reprezentantul recurenţilor la data de 14.04.2015 ( f.d.138), la materialele cauzei lipsind dovada recepţionării de către recurenţi a acesteia. Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că recurenţii indică argumente ce ţin de dezacordul cu felul în care instanţele au apreciat înscrisurile probatoare şi au constatat circumstanţele cauzei.

Nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs. 3 În speţă, Colegiul menţionează că, recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare. În consecinţă, nu există aparenţa unei încălcări a dreptului recurenţilor la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este garantat de articolului 6 § 1 al Convenţiei.

Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurenţii şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt. Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurenţi nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, pe cînd în recursul declarat de către Nivnea Dumitru şi Nivnea Inga asemenea aspecte nu se regăsesc. Din considerentele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Nivnea Dumitru şi Nivnea Inga ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, 4 DISPUNE: Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Nivnea Dumitru şi Nivnea Inga împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18 decembrie 2014. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Iuliana Oprea 5