2ra-790/18 — stingerea dreptului de uz si abitatie viageră asupra bunului imobil

dosarul nr.2ra-790/18 prima instanță: Judecătoria Chișinău (sediul Centru) Judecător: I. Țurcan instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău Judecători: A. Minciuna, V. Mihaila, V. Sîrbu Î N C H E I E R E 10 mai 2018 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova, judecători Nicolae Craiu, Dumitru Visternicean examinând admisibilitatea recursului declarat de către Tarasova Nina, prin intermediul reprezentantului, avocatul Pucas Ina, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Tarasova Nina împotriva lui Lipovoi Victor, intervenient accesoriu Delimarschi Ivan și Delimarschi Liudmila cu privire la stingerea dreptului de uz și abitație viageră asupra bunului imobil, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 13 decembrie 2017, c o n s t a t ă: La 30 decembrie 2016, Tarasova Nina a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva lui Lipovoi Victor, intervenient accesoriu Delimarschi Ivan și Delimarschi Liudmila, prin care a solicitat constatarea stingerii dreptului de uz și abitație viageră pârâtului Lipovoi Victor, asupra 1/2 cotă-parte din bunul imobil situat în mun.

xxxx str.xxxxxx,x, format din lotul de teren destinat pentru construcții, cu suprafața de 0,057 ha, casa de locuit individuală, cu suprafața la sol de 53,1 m.p., casa de locuit individuală, cu suprafața la sol de 63,8 m.p. și încasarea cheltuielilor de judecată. În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a indicat că Paraschiv Tatiana, sora dânsei a fost proprietara a 1/2 cotă-parte din bunul imobil situat în mun. xxxx str.xxxxxx,x, format din lotul de teren destinat pentru construcții cu suprafața de 0,057 ha, cu numărul cadastral xxxxxxx, casa de locuit individuală, cu suprafața la sol de 53,1 m.p. înregistrată cu numărul cadastral xxxxxxx.xx și casa de locuit individuală cu suprafața la sol de 63,8 m.p., înregistrată cu numărul cadastral xxxxxxx.xx moștenită de la părinții săi.

A menționat, că sora Paraschiv Tatiana, a domiciliat împreună cu concubinul 1 Lipovoi Victor în locuința sus menționată. La 08 iulie 2014, Paraschiv Tatiana a decedat, lăsând în urma ei un testament, întocmit la notarul Izdebschi Natalia la 22 mai 2003, potrivit căruia, atât averea sa, care i-a aparținut la data decesului, inclusiv casa de locuit nr.xx din str. xxxxxx din mun. xxxxxx, a testat-o surorii sale, Tarasova Nina. Potrivit voinței defunctei, prin testament a fost instituit și dreptul uz și abitație viageră, în baza căruia reclamanta Tarasova Nina a fost obligată să-i acorde lui Lipovoi Victor folosința casei pe tot parcursul vieții. A concretizat reclamanta că, în baza certificatului de moștenitor testamentar din 18 martie 2015, a devenit proprietar asupra 1/4 cota-parte din bunul imobil situat în mun.

xxxxxxx, str. xxxxxx,x, sub numărul cadastral xxxxxxx.xx, xxxxxxx.xx și sub numărul cadastral xxxxxxx.xx, cu menținerea dreptului de folosință viageră asupra bunului menționat pentru Lipovoi Victor. La fel, a notat reclamanta că în toată perioada de timp în care s-a aflat peste hotarele Republicii Moldova, a avut cu pârâtul Lipovoi Victor o înțelegere potrivit cărei ultimul urma să locuiască în imobilul situat în mun. în mun. xxxx str.xxxxxx,x, având grijă de imobilul menționat. Însă, în luna iulie 2016 revenind în Republica Moldova, a fost întâlnită în locuința sa de familia Delimarschi care locuiau împreună cu copiii lor minori, achitând taxa de 100 euro lunar. Astfel, în urma examinării plângerii depuse la 11 iulie 2016 către organele de poliție a fost stabilit, că pârâtul locuiește de o perioadă îndelungată cu o altă femeie în or.

în mun. xxxx str.xxxxxx,x, iar imobilul care îi aparține reclamantei a fost dat în locațiune familiei Delimarschi. În drept și-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe prevederile art. 421, 423 - 425, 427 Cod civil. Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) din 23 martie 2017, cererea de chemare în judecată înaintată de către Tarasova Nina a fost respinsă, fiind dispusă încasarea de la Tarasova Nina în beneficiul lui Lipovoi Victor cheltuielile de asistență juridică, în mărime de 1 000 lei. În susținerea soluției sale, prima instanță invocând prevederile art. 421, 422, 424, 425, 427 Cod civil, a conchis că deși Lipovoi Victor nu locuiește în imobilul situat în mun. xxxx str.xxxxxx,x, dar deoarece dreptul de uz și abitație este un drept real, absența neuzului nu duce la stingerea acestui drept.

Considerând neîntemeiată hotărârea primei instanțe, la 05 aprilie 2017, Tarasova Nina a declarat apel solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii contestate cu emiterea unei noi hotărâri prin care cererea de chemare în judecată înaintată să fie admisă integral. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 13 decembrie 2017, a fost respins apelul înaintat de către Tarasova Nina și menținută hotărârea Judecătoriei Chișinău 2 (sediul Centru) din 23 martie 2017. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a conchis că motivele invocate de apelant nu și-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului, argumentele formulate în cererea de apel sunt neîntemeiate.

Totodată, instanța de apel a indicat că, prima instanță a dat o apreciare obiectivă și justă probelor administrate, a constatat și elucidat pe deplin toate circumstanțele care au importanță pentru soluționarea pricinii și corect a aplicat normele de drept material și procedural și în consecință a adoptat o hotărâre legală și întemeiată. Nefiind de acord cu decizia instanțe de apel, Tarasova Nina, prin intermediul reprezentantului, avocatul Pucas Ina a înaintat cerere de recurs, prin care solicită admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanțe din 23 martie 2017 și deciziei Curții de Apel Chișinău din 13 decembrie 2017, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă.

Totodată, solicită încasarea de la Lipovoi Victor cheltuielile de judecată în sumă de 200 lei pentru achitarea taxei de stat în instanța de fond, 112,50 de lei pentru instanța de apel, 100 lei pentru instanța de recurs, 51 de lei achitate la OCT Chișinău pentru extrasul din registrul bunurilor imobile, sumă de 5000 lei pentru asistenta juridică acordate de avocat, în total suma de 5 463,50 de lei. Pledând pentru admiterea recursului în sensul declarat, recurenta consideră că soluția instanței de apel este pripită, fapt ce rezultă din nedeterminarea naturii juridice a obiectului litigiului, criteriu care presupune prin sine lămurirea corectă și certă a situației de fapt și de drept.

De asemenea, susține că instanța de apel examinând apelul a trecut în mod superficial argumentele invocate de către Tarasova Nina și materialul probator anexat la materialele cauzei, fără a examina legalitatea și temeinicia hotărârii supusă apelului sub toate aspectele, în raport cu legislația ce guvernează litigiul în cauză. Instanța de recurs constată că, decizia instanței de apel din 13 decembrie 2017 a fost expediată recurentei la 29 decembrie 2017. Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, prin prisma art. 434 CPC, consideră recursul depus la 28 februarie 2018, în termen.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia că, recursul declarat de Tarasova Nina, prin intermediul reprezentantului, avocatul Pucas Ina urmează a fi considerat inadmisibil, din următoarele considerente. În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept 3 procedural. În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a procesului; instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată; hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Alin. (4) al articolului menționat prevede că, săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4). Recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest sens Completul reține, că sarcina instanței de recurs la aceasta etapă este de a verifica temeiurile recursului și argumentele privind caracterul ilegal al deciziei atacate, în limitele în care au fost formulate și prin prisma drepturilor garantate de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Completul evidențiază că, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, procedura de examinare a admisibilității unui recurs în materie civilă trebuie să corespundă în principiu garanțiilor unui proces echitabil, consfințite de art. 6 din CEDO, în special cu referire la dreptul de acces liber la justice și la dreptul subsecvent de a fi audiat de о instanța judecătoreasca (hotărârile Delcourt contra Belgiei din 17 ianuarie 1970 și Erfar-Avef contra Greciei din 27 martie 2014). In acest context, completul reține că dreptul unei persoane de acces liber la justiție poate fi limitat, inclusiv prin instituirea procedurii de examinare a admisibilității recursului, or prin însăși natura lor, condițiile pentru examinarea unei cereri introduse ре о cale de atac extraordinară pot fi mai stricte decât condițiile 4 stabilite pentru о cale de atac ordinară.

Asemenea rigori urmăresc scopul de aplicare și interpretare unitară a legislației și îndeplinesc funcțiile de administrare eficientă a justiției, fiind în deplină concordanță cu art. 6 din CEDO (hotărârea Trevisanato contra Italiei din 15 septembrie 2016). Completul reține că obligația de a motiva un act judecătoresc poate varia în funcție de natura actului în cauză (hotărârea Hansen contra Norvegiei din 2 octombrie 2014), iar în concepția CtEDO, nu se impune motivarea detaliată a deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes” (hotărârea Nersesyan contra Armeniei din 19 ianuarie 2010). Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Tarasova Nina, prin intermediul reprezentantului, avocatul Pucas Ina este declarativ și nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmația de ilegalitate a deciziilor instanței de apel, i-ar alegațiile invocate în recurs nu indică încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei pentru declararea recursului admisibil.

Astfel, reieșind din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Tarasova Nina, prin intermediul reprezentantului, avocatul Pucas Ina, ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție d i s p u n e: Recursul declarat de către Tarasova Nina, prin intermediul reprezentantului, avocatul Pucas Ina, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova judecători Nicolae Craiu Dumitru Visternicean 5