2ra-1186/15 — Demolarea construcțiilor și eliberarea lotului de pamint

prima instanţă – G. Bivol dosarul nr. 2ra-1186/15 instanţa de apel – M. Guzun, A. Nogai, A. Doga ÎNCHEIERE 03 iunie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat examinând chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de către Profir Octavian şi Profir Lucia, Lăcătuş Ion şi Coroi Elvira, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Primăriei mun. Chişinău, Direcţia Generală Arhitectură, Urbanism şi Relaţii Funciare şi Consiliul mun. Chişinău împotriva lui Lăcătuş Ion, Coroi Elvira, Profir Octavian şi Profir Lucia cu privire la demolarea construcţiilor edificate samavolnic şi eliberarea lotului de pământ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 27 ianuarie 2015, prin care a fost admis apelul declarate de către Consiliul mun.

Chişinău, casată hotărîrea Judecătoriei Centru municipiul Chişinău din 27 decembrie 2013 şi emisă o nouă hotărîre, de admitere integrală a acţiunii c o n s t a t ă La 25 ianuarie 2012, Primăria mun. Chişinău, Direcţia Generală Arhitectură, Urbanism şi Relaţii Funciare şi Consiliul mun. Chişinău au depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Lăcătuş Ion, Coroi Elvira, Profir Octavian şi Profir Lucia cu privire la obligarea demolării construcţiilor edificate samavolnic şi eliberarea lotului de pământ. În motivarea acţiunii, reclamanţii au indicat că, la 19 ianuarie 2012, Consiliul mun. Chişinău, prin intermediul serviciilor specializate a exercitat un control privind folosirea raţională şi după destinaţie a resurselor funciare din mun.

Chişinău. În urma căruia s-a constatat că, prin contractul de vânzare cumpărare nr. 3168 din 10 iunie 2010 pârâţii au devenit proprietari ai lotului de pământ cu suprafaţa de 0,04 ha din str. Ciocârliei, mun. Chişinău, nr. cadastral 0100202561, pentru proiectarea şi construirea unei case de locuit particulare. Conform cererilor depuse, Primăria municipiului Chişinău a perfectat şi a eliberat lui Octavian Profir certificatul de urbanism nr. 844i/10 din 24 noiembrie 2010 şi lui Ion Lăcătuş certificatul de urbanism nr. 845i/10 din 24 noiembrie 2010, privind proiectarea şi construirea casei de locuit particulare, pe terenul proprietate privată.

Indică că conform proiectului de execuţie elaborat şi coordonat în modul stabilit cu serviciile de resort şi autorizaţiilor de construire nr. 372 şi nr. 374 din 30 mai 2011, familia Profir şi familia Lăcătuş urmau să construiască două case de locuit particulare, ambele cu dimensiunile de 7,6 m x 5,8 m. Susţine că pîrîţii, fără a efectua coordonările respective cu serviciile de resort, în lipsa deciziei Consiliului mun. Chişinău privind repartizarea terenurilor, au ocupat ilegal un lot de pământ proprietate municipală cu suprafaţa de circa 1437 m2, începând construcţia a două case de locuit cu dimensiunile la sol de 19 m x 13,50 m. Or, aceste două case al pîrîţilor depăşesc limitele terenului proprietate privată cu dimensiunile la sol de circa 14 m x 13,5 m x 2=378 m2.

Terenul ocupat ilegal, a fost îngrădit cu gard din beton armat ce a fost instalat neautorizat. Susţin reclamanţii că derogările menţionate contravin în primul rând obligaţiunilor asumate de beneficiari conform autorizaţiilor de construire nr. 372 şi nr. 374 din 30 mai 2011, precum şi prevederilor art. 20, 21 din Codul funciar, art, 77(5) din Legea nr. 436-XVI din 28 decembrie 2006 „Privind administraţia publică locală”, Legii Parlamentului Republicii Moldova nr. 163 din 09 iulie 2010, privind autorizarea executării lucrărilor de construcţie”, Legii nr. 835 din 17 iunie 1996 „Privind principiile urbanismulului şi amenajării teritoriului”, inclusiv Planului Urbanistic General al oraşului Chişinău şi cartierului locativ din zona respectivă.

Atribuţiie Direcţiei generale arhitectură, urbanism şi relaţii funciare în privinţa exercitării controlul de stat asupra folosirii şi protecţiei terenurilor sunt stipulate în art. 86 - 88 din Codului funciar, conform cărora, autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia să asigure folosirea raţională şi suficientă a terenurilor, precum şi protecţia acestora indiferent de destinaţia lor. Sarcinile secţiei registru, control şi asigurarea plăţilor funciare constau în asigurarea respectării de către toate organele de stat şi cele obşteşti, de către întreprinderile, instituţiile şi organizaţiile agricole de stat, cooperatiste obşteşti, precum şi de întreprinderile mixte, persoanele fizice şi juridice străine, a cerinţelor legislaţiei funciare în scopul folosirii raţionale şi după destinaţie a resurselor funciare din municipiul Chişinău.

Precizează reclamantul că dispoziţiile autorităţilor administraţiei publice locale şi serviciilor împuternicite să exercite controlul asupra folosirii şi protecţiei terenurilor, emise în limitele competenţei lor, sunt obligatorii pentru toţi deţinătorii de terenuri. Dispoziţiile autorităţilor administraţiei publice locale şi ale organelor de ocrotire a naturii în problemele folosirii şi protecţiei terenurilor în limitele competenţei lor, sunt obligatorii pentru toţi deţinătorii de terenuri. Conform prevederilor art. 42 din Codul funciar al Republicii Moldova şi art. 10 din Legea Republicii Molodva nr. 121 din 04 mai 2007 „Privind administrarea şi deetatizarea proprietăţii publice”, aceste terenuri constituie proprietate municipală.

Cu referire la prevederile art. 179 din Codul contravenţional al Republicii Moldova nr. 218/2410.2008, indică reclamantul că executarea construcţiilor de orice categorie, a lucrărilor de modificare, reamenajare, consolidare şi reparaţie capitală a clădirilor existente, indiferent de tipul de proprietate şi de destinaţie, fără autorizaţie de construire, precum şi a construcţiilor ce cad sub incidenţa legislaţiei privind calitatea în construcţii fără licenţă eliberată în modul stabilit se sancţionează cu amendă de la 100 la 150 de unităţi convenţionale aplicată persoanelor fizice, şi de la 350 la 450 unităţi convenţionale aplicată persoanelor cu funcţie de răspundere cu demolarea construcţiilor neautorizate şi remedierea construcţiilor afectate în urma intervenţiilor neautorizate.

Se consideră neautorizate construcţiile de orice categorie, indiferent de tipul de proprietate, precum şi lucrările de modificare, reamenajare, consolidare şi reparaţie capitală a clădirilor şi edificiilor, executate fără certificatul de urbanism şi autorizaţia de construire. Demolarea construcţiilor neautorizate se execută de către proprietar pe cont propriu sau, în mod forţat, de către autorităţile administraţiei publice locale - din contul proprietarului. Mai indică reclamatul că în conformitate cu prevederile art. 21 şi 101 din Codul funciar, deţinătorii de terenuri nu au dreptul la folosinţa lor, inclusiv în condiţii de arendă, pînă cînd primăria, în cazul atribuirii de către aceasta a terenurilor proprietate publică a unităţilor administrativ- teritoriale, sau Agenţia de Stat Relaţii Funciare şi Cadastru, în cazul atribuirii de către stat a terenurilor proprietate publică a statului, nu vor stabili hotarele terenurilor în natură (pe loc).

Susţin reclamanţii că conform cadrului normativ terenurile ocupate ilegal urmează să fie restituite deţinătorilor legitimi, fară ca ultimii să repare cheltuielile făcute în timpul folosirii nelegitime a terenurilor. Aducerea terenurilor în stare bună pentru folosinţă, inclusiv demolarea construcţiilor se face pe seama întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor şi a cetăţenilor care le-au ocupat fără autorizaţie. Restituirea terenurilor ocupate ilegal se face în baza hotărârii organelor de resort. Conform prevederilor actelor normative şi a actelor prezentate acţiunile pârâţilor sunt contrare legii, iar drepturile reclamanţilor ca proprietari al terenului pot fi revendicate printr-o hotărâre judecătorească.

Cer reclamanţii obligarea lui Profir Octavian, Porfir Lucia, Lăcătuş Ion şi Coroi Elvira să înlăture obstacolele în folosirea terenurilor proprietate municipală prin demolarea construcţiilor samavolnice şi eliberarea terenurilor cu suprafaţa totală de 1437 mp ocupat ilegal pentru a fi utilizat conform destinaţiei. Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 27 decembrie 2013, acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 27 ianuarie 2015, a fost admis apelul declarat de către Consiliul mun. Chişinău, casată hotărîrea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 27 decembrie 2013 şi emisă o nouă hotărîre de admitere integrală a acţiunii, fiind obligaţi Lăcătuş Ion, Coroi Elvira, Profir Octavian şi Profir Lucia să înlătura obstacolele în folosirea terenurilor proprietate municipală prin demolarea construcţiilor samavolnice, cu eliberarea terenului proprietate municipală cu suprafaţa totală de 1437 m.p., ocupat ilegal, adiacent celui privat din str. Ciocîrliei, mun. Chişinău ( nr. cadastral 0100202561 ) şi s-a încasat în mod solidar de la Lăcătuş Ion, Coroi Elvira, Profir Octavian şi Profir Lucia, în beneficiul statului suma de 75 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată – taxă de stat. La 24 martie 2015 Profir Octavian şi Profir Lucia au declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi meţinerea hotărîrii primei instanţe.

În motivarea recursului au invocat că decizia instanţei de apel este emisă cu încălcarea normelor de drept material şi procedural. Astfel, indică că la 10 iunie 2010 împreună cu Lăcătuş Ion au cumpărat terenul pentru construcţii cu nr. cadastral 0100202.561 cu suprafaţa de 0.04 ha, din str.Ciocîrliei, mun.Chişinău. Pentru construcţia imobilelor atît Profir Octavian cît şi Lăcătuş Ion au primit certificate de urbanism şi autorizaţie de construcţie. Or, conform art.390 Cod civil dacă proprietarul unui teren, cu ocazia ridicării unei construcţii, a construit dincolo de limita terenului său, fără a i se putea imputa premeditarea sau culpa gravă, vecinul trebuie să tolereze încălcarea hotarului dacă nu a obiectat imediat pînă sau imediat după depăşirea limitei.

Vecinul prejudiciat prin situţia prevăzută trebuie despăgubit cu o rentă în bani, plătită anual, cu anticipaţie. Cel îndreptăţit la rentă poate pretinde oricînd ca debitorul său să-i achite preţul porţiunii de teren pe care s-a construit în schimbul transmiterii proprietăţii asupra acesteia. Consideră recurenţii că sunt proprietari ai terenului, acestora nu li se poate imputa premeditare sau culpă gravă, deoarece sunt de bună-credinţă, iar Primăria mun. Chişinău nu a avut pretenţii la eliberarea actelor pentru construcţie şi nici imediat după depăşirea limitei.

Mai mult ca atît, indică recurenţii că, pe terenul din str. Ciocîrliei, din anul 2010, după primirea certificatului de urbanism şi a autorizaţiei de construcţie a fost demarată construcţia casei de locuit, şi a gardului iar Consiliul municipal Chişinău, Direcţia generală arhitectură,urbanism şi relaţii funciare nu au avut careva pretenţii nici la eliberarea actelor pentru demararea construcţiei imobilelor şi nici imediat după o eventuală depăşire a limitei, ceea ce concluzionează că sunt proprietari ai construcţiei de bună-credinţă, şi au acţionat conform planului şi nu din culpă sau intenţie Precizează recurenţii că, instanţa de apel contrar materialelor prezentate a apreciat că recurenţii au acaparat ilegal 14,37 m.p din teren, o parte din acesta a fost cumpărat fapt confirmat prin actul de proprietate anexat la materialele dosarului iar terenul proprietate publică pe care a fost ridicată construcţia, constituie circa 4 m.p., dar nu 1437 m.p., în rest terenul constituie drum public care nu este îngrădit.

Aceasta se confirmă prin schiţa terenului existentă la dosar. La data de 24 martie 2015 Lăcătuş Ion şi Coroi Elvira au declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, prin care au cerut admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi meţinerea hotărîrii primei instanţe. În motivarea recursului au invocat aceleaşi motive de fapt şi de drept ca şi în recursul declarat de Profir Octavian şi Profir Lucia. Examinând temeiurile recursurilor, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile sunt inadmisibile din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile declarate de Profir Octavian şi Profir Lucia, Lăcătuş Ion şi Coroi Elvira nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursurilor nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursurile declarate de Profir Octavian şi Profir Lucia, Lăcătuş Ion şi Coroi Elvira asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursurile declarate de Profir Octavian şi Profir Lucia, Lăcătuş Ion şi Coroi Elvira ca inadmisibile.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursurile declarate de Profir Octavian şi Profir Lucia, Lăcătuş Ion şi Coroi Elvira se consideră inadmisibile. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat