2rac-320/15 — Cu privire la încasarea sumei

Dosarul nr.2rac-320/15 prima instanţă: N. Simciuc instanţa de apel: N. Traciuc, M. Anton, Iu. Cotruţă ÎNCHEIERE 02 septembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Ion Corolevschi şi Ion Druţă examinând admisibilitatea recursului declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Eximius”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea Comercială „Neosan Print” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Eximius” cu privire la încasarea datoriei şi dobânzii de întârziere, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 martie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Eximius” şi menţinută hotărîrea primei instanţe fără modificări, c o n s t a t ă: La 29 octombrie 2013, Societatea Comercială „Neosan Print” Societate cu Răspundere Limitată a depus cerere de chemare în judecată împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Eximius” cu privire la încasarea datoriei şi dobânzii de întârziere.

În motivarea acţiunii Societatea Comercială „Neosan Print” Societate cu Răspundere Limitată a invocat că în perioada anilor 2012 – 2013 au avut loc raporturi contractuale cu Societatea cu Răspundere Limitată „Eximius”. Susţine că în urma raporturilor date, în adresa pîrîtului, au fost achitate în avans plăţi pentru materiale de construcţii în sumă totală de 105 000 lei, pe cînd ultimul a livrat materiale de construcţie în sumă de 25 000 lei. Conform actului de verificare a decontărilor reciproce şi a dispoziţiilor de plată din 23 ianuarie 2013; 01 februarie 2013; 14 martie 2013; 02 aprilie 2013; 06 iunie 2013; 02 august 2013 Societatea cu Răspundere Limitată „Eximius” îi datorează suma de 80 000 lei.

Invocă că, nu mai are necesitate de aceste materiale de construcţie, respectiv mijloacele băneşti în cauză urmează a fi restituite de către pîrît, iar reţinerea de către ultimul a sumei de 80000 lei constituie o îmbogăţire fară justă cauză. La 04 octombrie 2013 în adresa pîrîtului a fost expediată somaţia, care a fost lăsată de către ultimul fără răspuns. 1 Solicită Societatea Comercială „Neosan Print” Societate cu Răspundere Limitată încasarea din contul Societăţii cu Răspundere Limitată „Eximius” suma de 80 000 lei datorie, dobîndă de întîrzîiere şi taxa de stat. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 18 iulie 2014, a fost admisă parţial acţiunea. S-a încasat din contul Societăţii cu Răspundere Limitată „Eximius” în beneficiul Societăţii Comerciale „Neosan Print” Societate cu Răspundere Limitată datoria în sumă de 80 000 lei şi taxa de stat în sumă de 2 400 lei.

Pretenţia privind încasarea dobînzii de întîrzîiere a fost respinsă (f.d.79, 84-87). Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 martie 2015, a fost respins apelul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Eximus” şi menţinută hotărîrea primei instanţe fără modificări (f.d.111-115). La 29 mai 2015, Curtea de Apel a expediat în adresa participanţilor procesului, copia deciziei emise (f.d.116). La 02 iulie 2015, Societatea cu Răspundere Limitată „Eximius” a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 martie 2015, solicitînd casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi decizii prin care să fie respinsă acţiunea depusă ca fiind neîntemeiată.

În conformitate cu art. 434 al. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Prin urmare, recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Eximius” 02 iulie 2015, este depus în termen, deoarece la materialele pricinii nu sunt date prin care să se confirme cînd recurentul a recepţionat copia deciziei instanţei de apel. În motivarea recursului Societatea cu Răspundere Limitată „Eximius” a invocat că instanţele ierarhic inferioare eronat au aplicat normele de drept material. Verificînd legalitatea deciziei contestate, în limitele invocate în cererea de recurs depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Eximius”, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul, urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art.439 alin.(2) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. La 29 iulie 2015, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa intimatului cererea de recurs cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei. Prin referința depusă de către Societatea cu Răspundere Limitată „Neosan Print” la 17 august 2015, ultima a solicitat ca recursul depus de către Societatea cu Răspundere Limitată „Eximius” să fie considerat inadmisibil.

În conformitate cu art.439 alin.(3) codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. 2 În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate, iar alineatul (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Colegiul menţionează că, Societatea cu Răspundere Limitată „Eximius” în cererea de recurs nu a invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art.432 alin.(2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului. Completul judiciar indică că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenţei CEDO că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). Totodată instanţa de recurs reiterează şi faptul că conform articolului 13 din Convenţia Europeană recursul trebuie să fie unul „efectiv”, atît în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII).

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursului care sânt similare argumentelor invocate în instanţa de apel, au fost verificate minuţios, la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Eximius” , ca inadmisibil. 3 În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Eximius” se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele ședinței, Judecătorul Tatiana Vieru judecătorii Ion Corolevschi Ion Druţă 4