2rac-514/16 — repararea prejudiciului

prima instanță: V. Muntean dosarul nr. 2rac-514/16

instanța de apel: N. Cernat, A. Minciuna, A. Panov

Î N C H E I E R E

01 decembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul – Valeriu Doagă

Judecătorii – Iuliana Oprea, Sveatoslav Moldovan

examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Societatea

Comercială „Eximius” Societate cu Răspundere Limitată,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă Întreprinderea cu Capital

Străin „Wic Clean” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Societății Comerciale

„Eximius” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la repararea prejudiciului

material,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 16 august 2016,

c o n s t a t ă:

La data de 09 octombrie 2015 Întreprinderea cu Capital Străin „Wic Clean”

Societate cu Răspundere Limitată (în continuare – „Wic Clean” SRL) a depus cerere de

chemare în judecată împotriva Societății Comerciale „Eximius” Societate cu

Răspundere Limitată (în continuare – „Eximius” SRL) cu privire la repararea

prejudiciului material.

În motivarea acțiunii a invocat că, la data de 23 iunie 2015 a încheiat cu „Eximius”

SRL un contract de antrepriză, prin care ultimul s-a obligat să efectueze lucrările de

producere și montare a gardului pe acoperișul clădirii amplasate pe adresa mun.

Chișinău, str. București nr.98, transferînd un avans în mărime de 32200 de lei, iar restul

sumei urma să fie achitată după semnarea actului de recepție a lucrărilor de executare.

Menționează că, potrivit anexei la contractul – proiectul din 02 iulie 2015, convenit

între părți și ACC nr.55/92, „Eximius” SRL a efectuat unele lucrări care nu au fost

prevăzute prin contract, fiind în contradicție cu proiectul, construind încă un gard, pe

același acoperiș, în jurul aparatului de aer condiționat, care este proprietatea „Wic

Clean” SRL, vis-a-vis de balconul locuitorului clădirii. După cîteva zile, aparatul de aer

condiționat s-a ars.

1

Susține că, prin concluzia din 29 iulie 2015 „Ecoclimat Grup” SRL, s-a constatat

că în urma construirii gardului, aparatul de aer condiționat a întâmpinat impedimente în

lucru (neavînd un spațiu destinat ieșirii căldurii) din ce cauză s-a stricat blocul exterior

al acestuia și necesită schimbarea lui.

Afirmă că la data de 01 august 2015 a fost remisă scrisoarea prin care a solicitat

demolarea gardului și întocmirea actului de recepție a lucrărilor executate, însă nu a

primit răspuns.

Relevă că „Eximius” SRL a prezentat un proces-verbal cu privire la lucrările

executate în sumă de 65689 de lei, fiind contrar sumei de 46000,90 de lei stabilită în

contractul din 23 iunie 2015, care este un preț forfetar și nu poate fi schimbat decît prin

acordul părților.

Susține că, la data de 06 august 2015 a înaintat pretenție pîrîtului, însă din

considerentul că ultimul nu a reacționat, la data de 26 august 2015 a schimbat blocul

exterior al aparatului de aer condiționat stricat, iar conform facturii fiscale DV454840 a

achitat pentru serviciile de demontare-montare a acestuia suma de 4139,65 de lei.

Solicită încasarea din contul „Eximius” SRL a sumelor de 4139,65 de lei și 2160

de dolari SUA cu titlu de prejudiciu material și a taxei de stat.

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 23 martie 2016 s-a admis

acțiunea, s-a încasat din contul „Eximius” SRL în beneficiul „Wic Clean” SRL

prejudiciul material cauzat în mărime de 4139,65 de lei și 2160 de dolari SUA, cu

aplicarea echivalentului în monedă națională la data executării obligației precum și

1418,43 de lei achitați în calitate de taxă de stat.

În susținerea poziției prima instanță a reținut că, în jurul aparatului de aer

condiționat „Panasonic” de model CU-B34DBE8, nr. 0799400259, care este

proprietatea „Wic Clean” SRL a fost construit un gard de împrejurime, care nu a fost

prevăzut de schiță, or potrivit ultimei, antreprenorul urma să construiască un gard cu

dimensiunea de 9000 mm și un gard de 3500 mm, fiind indicat expres locul amplasării.

La fel, prima instanță a reținut că, pîrîtul „Eximius” SRL a executat lucrări care nu

erau indicate în contractul de antrepriză nr.3922062015 din 23 iunie 2015 și care nu au

fost concordate cu reclamantul „Wic Clean” SRL, iar drept consecință, lucrările

executate de antreprenor prezintă viciu material.

Totodată, prima instanță a conchis că prin executarea necorespunzătoare a

prevederilor contractuale de către pîrîtul „Eximius” SRL, reclamantului „Wic Clean”

SRL i s-a cauzat un prejudiciu material în sumă de 4139,65 de lei și 2160 de dolari

SUA.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 16 august 2016 s-a respins apelul declarat

de „Eximius” SRL și s-a menținut hotărîrea primei instanțe.

La data de 17 octombrie 2016, „Eximius” SRL a depus cerere de recurs împotriva

deciziei Curții de Apel Chișinău din 16 august 2016 solicitînd admiterea cererii de

recurs, casarea deciziei instanței de apel și hotărîrii primei instanțe cu emiterea unei noi

hotărîri de restituire a pricinii în prima instanță.

În motivarea recursului a invocat că, instanța de apel a aplicat eronat normele de

drept procesual, menționînd că nu a fost citat în prima instanța, fiindu-i îngrădit

posibilitatea de a se apăra și a prezenta probe.

2

Invocă faptul că instanța de apel nu i-a permis să probeze faptul că citațiile

expediate de instanța de fond, nu au fost semnate de nici unul din angajații „Eximius”

SRL, referindu-se la dispozițiile art.108 alin.(1) din Codul de procedură civilă.

Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul

Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din oficiu

și în toate cazurile.

În conformitate cu art.433 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care:

a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434;

c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;

d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Conform art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este

termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Completul consideră recursul ca fiind depus în termen în condițiile în care din

materialele cauzei nu poate fi stabilit momentul comunicării recurentului a deciziei

3

instanței de apel pentru a determina respectarea termenului legal de declarare a

recursului.

Afirmațiile recurentului din cererea de recurs precum că, nu a fost citat în prima

instanța, fiindu-i îngrădit posibilitatea de a se apăra și a prezenta probe, nu pot fi

reținute, deoarece avizul de recepție cu nr. DS2004029055AS atestă faptul că

„Eximius” SRL a fost citat pentru ședința de judecată din 07 decembrie 2015, ora 09.00

(f.d. 37), or potrivit art. 104 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă, citația și

înștiințarea se expediază în cazul cînd se citează persoanele juridice, prin împuterniciți,

la sediul lor principal conform înregistrării de stat sau, după caz, la sediul reprezentanței

sau al filialei, iar potrivit art.67 alin. (4) din Codul civil, toate documentele și scrisorile

intrate la sediu se consideră recepționate de către persoana juridică.

Nu poate fi reținut nici argumentul recurentului invocat în cererea de recurs

precum că, instanța de apel nu i-a permis să probeze faptul că citațiile expediate de

instanța de fond, nu au fost semnate de nici unul din angajații „Eximius” SRL,

referindu-se la dispozițiile art.108 alin.(1) din Codul de procedură civilă, reieșind din

același argumente invocate supra, iar dispozițiile art.108 alin. (1) din Codul de

procedură civilă nu sunt aplicabile speței.

Mai mult ca atît, reieșind din procesul-verbal al ședinței de judecată în apel,

„Eximius” SRL și reprezentantul acesteia, avocatul Mocanu Ilie, nu au înaintat

demersuri și nu și-au valorificat drepturile procesuale prevăzute de art.380 din Codul de

procedură civilă pentru a prezenta probe. De asemenea, recipisa semnată de participanții

la proces atestă faptul că ultimii au fost pregătiți pentru examinarea cauzei (f.d.72, 74-

75).

Completul constată că instanțele inferioare au examinat și apreciat just

circumstanțele importante ale pricinii prin prisma art. 130 din Codul de procedură

civilă fiind în raport cu art. 118 din aceeași lege, oferite concluziile de rigoare, iar

actele normative vizate au fost interpretate și aplicate elocvent de instanțele inferioare

prin prisma circumstanțelor importante ale pricinilor.

Astfel, instanța de recurs notează că, recurentul nu a invocat niciun argument

plauzibil în vederea ilegalității deciziei instanței de apel.

În acest sens, completul reamintește prin prisma jurisprudenței CEDO, fosta

Comisie a arătat că „… art. 6 §1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei

decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca

fiind lipsit de șanse de succes” (cauza Rebait și alții contra Franței, Comisia

Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Completul concluzionează că, din conținutul cererii de recurs nu rezultă existența

unuia din temeiurile legale de recurs.

Din considerentele menționate și avînd în vedere faptul, că instanța de apel a

examinat pricina sub toate aspectele, a verificat și a apreciat corect probele prezentate,

iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432

alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de „Eximius” SRL, în baza art. 433 lit. a) din Codul de

procedură civilă, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a) și art. 440 din Codul de procedură civilă,

4

completul Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Societatea Comercială „Eximius” Societate cu Răspundere

Limitată, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Iuliana Oprea

Sveatoslav Moldovan

5