2rac-462/15 — Cu privire la încasarea datoriei

Dosarul nr. 2rac-462/15 prima instanţă - O. Melniciuc. instanţa de apel –N. Traciuc, M. Anton, I. Cotruţă. ÎNCHEIERE 02 decembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, Svetlana Filincova Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de avocatul Pruteanu Vasile în interesele societăţii cu răspundere limitată „Nidicon-L.M.M” în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de societatea cu răspundere limitată „Nidicon-L.M.M” împotriva societăţii cu răspundere limitată „Fraghelon” cu privire la încasarea datoriei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 02 iulie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către societatea cu răspundere limitată „Nidicon-L.M.M”, şi menţinută hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 12 iunie 2014, c o n s t a t ă : La 14 februarie 2013, societatea cu răspundere limitată „Nidicon -L.M.M” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva societăţii cu răspundere limitată „Fraghelon” în care a solicitat încasarea datoriei în mărime de 1 105 613,13 lei, penalitate în mărime de 995051,81 lei şi încasarea cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii a reiterat că în baza contractului de antrepriză nr.02/11 din 17 octombrie 2011, societatea cu răspundere limitată „Nidicon-L.M.M” în calitate de antreprenor, şi-a asumat obligaţia să efectueze lucrările de finisare a casei de locuit şi centru comercial din mun.

Chişinău din str. Radauţanu 7/9, iar societatea cu răspundere limitată „Fraghelon” în calitate de beneficiar general şi-a asumat obligaţia de achitare a lucrărilor efectuate, în baza actelor de predare- primire a lucrărilor şi a facturilor fiscale pentru lucrările executate pe contul acestuia lunar în decursul a 3 zile bancare de la data recepţionării lucrărilor. Indică că, conform pct.7.1 din contract, în cazul în care beneficiarul nu efectuează transferul întregii sume pentru lucrările executate, acesta va plăti o penalitate în mărime de 0,5% pentru fiecare zi de întîrziere. In temeiul contractului, conform procesului-verbal de recepţie a lucrărilor executate şi facturii fiscale LK 0026960 din 16 mai 2012, semnate de părţi, reclamantul a efectuat lucrări în valoare de 1 255 613,13 lei.

Mai menţionează că societatea cu răspundere limitată „Fraghelon” a transferat către societatea cu răspundere limitată „Nidicon-L.M.M” doar suma de 1 150 000 lei, în rest plata serviciilor prestate a rămas neachitată, chiar dacă lucrările au fost efectuate în totalitate de societatea cu răspundere limitată „Nidicon- L.M.M”. Reclamantul şi-a întemeiat pretenţiile în baza prevederilor art. art. 957, 966, 514, 572, 619, 624, 625 Cod Civil. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 12 iunie 2014, s-a admis parţial acţiunea înaintată de societatea cu răspundere limitată „Nidicon- L.M.M”. S-a încasat din contul societăţii cu răspundere limitată „Fraghelon” în beneficiul societăţii cu răspundere limitată „Nidicon-L.M.M” datoria în sumă de 885 717,13 lei.

S-a încasat din contul societăţii cu răspundere limitată „Fraghelon” în beneficiul societăţii cu răspundere limitată „Nidicon-L.M.M” taxa de stat în mărime de 500 lei. S-a încasat din contul societăţii cu răspundere limitată „Fraghelon” în beneficiul statului cheltuieli de plata taxei de stat în mărime de 26 071,51 lei. În rest pretenţiile s-au respins. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 02 iulie 2015 a fost respins apelul declarat de societatea cu răspundere limitată „Nidicon-L.M.M” şi menţinută hotărârea judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 12 iunie 2014. La 26 august 2015, avocatul Pruteanu Vasile în interesele societăţii cu răspundere limitată „Nidicon-L.M.M” a declarat recurs împotriva hotărîrilor judecătoreşti, solicitând admiterea recursului, casarea parţială a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 02 iulie 2015 şi a hotărîrii judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 12 iunie 2014 şi pronunţarea unei noi decizii de admitere integrală a pretenţiilor înaintate. În motivarea cererii de recurs a invocat că nu este de acord cu soluţia instanţei de apel, consideră că la examinarea cererii de apel s-au încălcat normele de drept material. Instanţa a soluţionat cauza superficial şi unilateral, soluţiile emise nu conţin o argumentare clară. Susţine că faptul neîndeplinirii condiţiilor contractului de antrepriză este confirmat şi prin corespondenţa dusă între părţile contractante.

Pîrîtul nu a prezentat în instanţa de judecată un contract de vînzare- cumpărare a bunului imobil şi nici un înscris care să confirme înregistrarea dreptului de proprietate a societăţii cu răspundere limitată „Nidicon-L.M.M”, asupra bunului imobil cu nr. cadastral 010041440108006. Menţionează că instanţele investite cu judecarea fondului neîntemeiat au conchis lipsa bunei credinţe în acţiunile reclamantului şi au constatat faptul stingerii datoriei prin cedarea bunurilor imobile în contul stingeri datoriei. Consideră că reclamantul a probat toate circumstanţele pe care le-a invocat în acţiune drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale, însă instanţele ierarhic inferioare nu au constatat şi elucidat toate circumstanţele care au importanţă pentru justa soluţionare a cauzei.

Soluţia instanţei de apel este arbitrară, contradictorie, neîntemeiată şi ilegală, dictată de interpretarea eronată normelor de drept material, în ce priveşte încasarea datoriei contractuale. Prin urmare, recurentul şi-a întemeiat pretenţiile invocate în recurs prin prisma prevederilor art. 432, alin. (2), lit. a) şi b) Cod de Procedură Civilă, care 2 statuează expres că se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată. În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). În conformitate cu art. 434 alin.(1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Potrivit scrisorii Curţii de Apel Chişinău (f.d.217 Vol.I) decizia motivată a fost expediată participanţilor la proces la 04 august 2015, însă nu există dovada legală de recepţionare, motiv pentru care instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi recursul declarat la 26 august 2015 este depus în termen, potrivit prevederilor art.434 Cod de Procedură Civilă.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art.432 alin.(1) Cod de Procedură Civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de Procedură Civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea 3 de lucruri, însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Tot odată, Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Argumentele invocate de către recurent poartă un caracter declarativ, se combat cu probele administrate şi nu au suport legal. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate a emis o hotărîre legală, iar argumentele invocate de avocatul Pruteanu Vasile în interesele societăţii cu răspundere limitată „Nidicon-L.M.M” în cererea de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 Cod de Procedură Civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de avocatul Pruteanu Vasile în interesele societăţii cu răspundere limitată „Nidicon-L.M.M” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Svetlana Filincova Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari 4