2ri-213/15 — Intentarea procesului de insolvabilitate

instanţa de insolvabilitate: A. Curdov dosarul nr.2ri-213/2015 DECIZIE 26 august 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi, Iuliana Oprea, Ion Druţă, Galina Stratulat examinînd recursul declarat de către Elena Iuzefovici, la cererea înaintată de administratorul Societăţii cu Răspundere Limitată „Cvisbis”, ÎI „Abagi-Terzi” în cadrul pricinii la cererea introductivă a Societăţii cu Răspundere Limitate „Alicomex” împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Cvisbis” cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate, cu privire la atragerea la răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere a societăţii, împotriva hotărîrii Curţii de Apel Comrat din 04 mai 2015, prin care s-a admis cererea administratorului Societăţii cu Răspundere Limitată „Cvisbis”, ÎI „Abagi-Terzi” privind atragerea la răspundere subsidiară c o n s t a t ă La 01 august 2014 SRL „Alicomex” s-a adresat în instanţa insolvabilitate cu cerere introductivă, prin care a solicitat intentarea procesului de insolvabilitate în privinţa SRL „Cvisbis”, din motivul incapacității de plată a datoriei.

Prin încheierea Curţii de Apel Comrat din 06 august 2014, s-a admis spre examinare cererea introductivă depusă de SRL „Alicomex” cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de SRL „Cvisbis”. Conform aceleiaşi încheieri, instanţa a numit în calitate de administrator provizoriu ÎI „Abagi-Terzi”, în persoana lui Ivan Terzi. Totodată s-a obligat administratorul provizoriu să prezinte raportul privind măsurile de asigurare, care au fost efectuate. Prin hotărârea Curţii de Apel Comrat din 06 octombrie 2014, s-a constatat insolvabilitatea SRL „Cvisbis”, s-a intentat procedura insolvabilităţii faţă SRL „Cvisbis” şi s-a desemnat în calitate de administrator ÎI „Abagi-Terzi”.

La 20 decembrie 2014 administratorul SRL „Cvisbis” - ÎI „Abagi-Terzi”, a intervenit cu o cerere privind atragerea la răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere a întreprinderii debitoare, cu încasarea în mod solidar de la administratorul şi contabilul debitorului, a creanţelor. Prin hotărîrea Curţii de Apel Comrat din 04 mai 2015, s-a admis cererea administratorul SRL „Cvisbis” - ÎI „Abagi-Terzi” privind atragerea la răspundere subsidiară a contabilului-şef, Elena Iuzefovici, cu încasarea de la ultima a prejudiciului în sumă de 3 941 294,76 lei. La 08 iunie 2015 Elena Iuzefovici a declarat recurs împotriva hotărîrii Curţii de Apel Comrat din 04 mai 2015, solicitînd admiterea recursului, casarea integrală a hotărîrii Curţii de Apel Comrat din 04 mai 2015, cu emiterea unei noi hotărîri prin care să fie respinsă cererea de atragere la răspundere subsidiară.

În motivarea recursului recurenta a invocat că, nu este de acord cu hotărîrea, o consideră a fi neîntemeiată şi lipsită de suport juridic. Susţine că la materialele cauzei nu au fost prezentate probe ce ar demonstra că anume ea se face vinovată de incapacitatea de plată a întreprinderii, nu a fost demonstrat care acţiuni sau inacțiuni au dus la incapacitatea de plată a întreprinderii. Afirmă că, de careva documente a întreprinderii nu dispune, şi nu are ce prezenta administratorului, totodată instanţa de judecată nu a argumentat de unde s-a format suma datoriei. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis, cu casarea hotărîrii Curţii de Apel Comrat din 04 mai 2015 şi restituirea pricinii spre rejudecare în Curtea de Apel Comrat din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs. Prin încheierea Curţii de Apel Comrat din 06 august 2014, s-a admis spre examinare cererea introductivă depusă de SRL „Alicomex” cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de SRL „Cvisbis”. Conform aceleiaşi încheieri, instanţa a numit în calitate de administrator provizoriu ÎI „Abagi-Terzi”, în persoana lui Ivan Terzi. Totodată s-a obligat administratorul provizoriu să prezinte raportul privind măsurile de asigurare, care au fost efectuate.

Prin hotărârea Curţii de Apel Comrat din 06 octombrie 2014, s-a constatat insolvabilitatea SRL „Cvisbis”, s-a intentat procedura insolvabilităţii faţă SRL „Cvisbis” şi s-a desemnat în calitate de administrator ÎI „Abagi-Terzi”. La 20 decembrie 2014 administratorul SRL „Cvisbis” - ÎI „Abagi-Terzi”, a intervenit cu o cerere privind atragerea la răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere a întreprinderii debitoare, cu încasarea în mod solidar de la administratorul şi contabilul debitorului, a creanţelor. Prin hotărîrea Curţii de Apel Comrat din 04 mai 2015, s-a admis cererea administratorul SRL „Cvisbis” - ÎI „Abagi-Terzi” privind atragerea la răspundere subsidiară a contabilului-şef, Elena Iuzefovici, cu încasarea de la ultima a prejudiciului în sumă de 3 941 294,76 lei.

Analizînd materialele dosarului în coraport cu normele juridice ce guvernează raportul juridic litigios şi verificînd legalitatea concluziilor din hotărîrea recurată în raport cu argumentele recursurilor, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie constată că contrar prevederilor art. 239 CPC şi art. 241 alin. (5) CPC, hotărîrea primei instanţe este una nemotivată, astfel soluţia dată în sensul admiterii cererii de atragere la răspundere subsidiară a contabilului SRL „Cvisbis” este incertă, neavînd putere de convingere.

În susţinerea opiniei enunţate instanţa de recurs reţine şi prevederile art. 247 alin. (1) al Legii insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, care indică că în sensul prezentei legi, membri ai organelor de conducere ale debitorului pot fi: debitorul persoană fizică ce desfăşoară activitate individuală de întreprinzător, fondatorul întreprinderii individuale sau al gospodăriei ţărăneşti (de fermier), administratorii societăților comerciale, membrii organelor executive, membrii consiliilor de supraveghere (de observatori), lichidatorii şi membrii comisiilor de lichidare, contabilii. Prevederile alin. (1) se aplică persoanelor care dețineau funcțiile respective la data intentării procesului de insolvabilitate, precum şi celor care au deţinut aceste funcții pe parcursul ultimelor 24 de luni anterioare intentării procesului.

La caz, prezintă relevanţă şi prevederile art. 248 alin. (1) al Legii insolvabilităţii care indică că, dacă în cadrul procesului sînt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariţia stării de insolvabilitate a debitorului, la cererea administratorului insolvabilităţii/lichidatorului instanţa de insolvabilitate poate dispune ca o parte din datoriile debitorului insolvabil să fie suportate de membrii organelor lui de conducere şi/sau de supraveghere, precum şi de orice altă persoană, care i-au cauzat insolvabilitatea prin una dintre următoarele acţiuni: a) folosirea bunurilor sau creditelor debitorului în interes personal; b) desfăşurarea unei activităţi comerciale în interes personal sub acoperirea debitorului; c) majorarea fictivă a pasivelor debitorului şi/sau deturnarea (ascunderea) unei părţi din activul debitorului; d) procurarea de fonduri pentru debitor la preţuri exagerate; e) ţinerea unei contabilităţi fictive sau contrare prevederilor legii, precum şi contribuirea la dispariţia documentelor contabile, a documentelor de constituire şi a ştampilei; f) dispunerea continuării unei activităţi a debitorului care îl duce în mod vădit la incapacitate de plată; g) dispunerea, în luna precedentă încetării plăţilor, de a se plăti cu preferinţă unui creditor în dauna celorlalţi creditori;

h) nedepunerea cererii de intentare a procesului de insolvabilitate conform prevederilor art.14; i) comiterea altor acţiuni care au adus daune proprietăţii debitorului. La acest segment instanţa de recurs remarcă şi prevederile alin. (3) al normei enunţate care statuează că, dacă administratorul insolvabilităţii/ lichidatorul a omis să formuleze acţiunea în cauză, iar răspunderea consemnată la alin. (1) amenință să se prescrie, comitetul creditorilor poate cere instanţei de insolvabilitate să fie autorizat a introduce acţiunea prevăzută la alin. (1). Art. 248 alin. (4) -(8) al Legii nr. 149 din 29 iunie 2012 prevede că, în caz de pluralitate, răspunderea persoanelor prevăzute la alin. (1) este solidară, cu condiţia ca apariţia stării de insolvabilitate să fie actuală sau anterioară perioadei în care şi-au exercitat mandatul ori au deţinut poziţia ce ar fi putut cauza insolvabilitatea debitorului.

Persoanele în cauză se pot apăra de solidaritate dacă, în organele colegiale de conducere ale debitorului, s-au opus actelor sau faptelor care au cauzat insolvabilitatea sau dacă au lipsit de la luarea deciziilor care au cauzat insolvabilitatea şi au făcut să se consemneze, ulterior luării deciziei, opoziţia lor la aceste decizii. Măsura prevăzută la alin. (1) se prescrie în termen de 3 ani de la data la care a fost cunoscută sau trebuia să fie cunoscută persoana care a cauzat starea de insolvabilitate, dar nu mai devreme de 2 ani de la data hotărîrii de intentare a procedurii de insolvabilitate. În toate cazurile, asupra acţiunii prevăzute la alin. (1), instanţa de insolvabilitate se pronunţă prin hotărîre, care poate fi contestată cu recurs de persoanele vizate în ea.

Astfel, la judecarea cauzelor ce ţin de intentarea procesului de insolvabilitate, legea care stabileşte obligaţiile asociatului (fondatorului) este Legea insolvabilităţii, care conform art. 1 alin. (2), este aplicabilă persoanelor juridice, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare, întreprinzătorilor individuali, inclusiv titularilor de patentă de întreprinzător, societăților de asigurări, fondurilor de investiţii, companiilor fiduciare, organizațiilor necomerciale, înregistrate în Republica Moldova în modul stabilit.

Conform art. 15 alin. (1) din Legea insolvabilităţii, în cazul insolvabilităţii debitorului din culpa fondatorilor (membrilor) lui, a membrilor organului executiv sau a unor alte persoane care au dreptul de a da indicații obligatorii pentru debitor ori care pot influenţa în alt mod acţiunile debitorului (insolvabilitate intenționată), aceştia poartă răspundere subsidiară solidară faţă de creditori în măsura în care bunurile debitorului sînt insuficiente pentru executarea creanţelor creditorilor. În condiţiile art. 15 şi art. 248 din Legea insolvabilităţii, este de înţeles că, în dependenţă de motivele apariţiei stării de insolvabilitate a debitorului, fondatorul (asociatul) va purta răspundere subsidiară solidară faţă de creditori sau la cererea administratorului/lichidatorului, instanţa de insolvabilitate poate dispune ca o parte din datoriile debitorului insolvabil să fie suportate de asociat (fondator).

Analizînd circumstanţele speţei prin prisma normelor de drept invocate supra, Colegiul conchide că instanţa de insolvabilitate la adoptarea soluţiei a preluat argumentele invocate în cererea lichidatorului ÎI „Abagi-Terzi”, fără a stabili vinovăția membrilor organelor de conducere a societăţii, contabilului, fără a proba mărimea datoriei societăţii. În asemenea circumstanţe Colegiul consideră că instanţa de insolvabilitate nu a constatat pe deplin acţiunile prin care contabilul Elena Iuzefovici, a prejudiciat debitorul, care sunt actele prin care a fost prejudiciat debitorul, care este perioada în care societatea a fost prejudiciată şi sub administraţia cui a fost, ori nu au fost enumerate probe concludente şi pertinente care ar determina vinovăția lor în aducerea societăţii în stare de insolvabilitate.

Or, aceste concluzii sunt pripite, deoarece derivă din examinarea superficială a împrejurărilor ce permit constatarea existenţei sau lipsei temeiurilor de atragere la răspundere subsidiară a fiecărei persoane vizate în parte. Astfel, după cum atestă actele cauzei, persoanele care se solicită în speţă de a fi atrase la răspundere subsidiară au ocupat diferite funcții, care necesitau aprecierea separată a activităţii fiecăruia, pentru a putea constata gradul de responsabilitate în survenirea situaţiei de insolvabilitate a debitorului SRL „Cvisbis”. Aici, instanţa de recurs consideră necesar a menţiona că, administratorul SRL „Cvisbis” - ÎI „Abagi-Terzi” în cererea sa solicită atragerea la răspundere subsidiară a directorului şi contabilului, însă instanţa se expune doar în privinţa contabilului, fără a se referiri în motivarea soluţiei la persoana directorului.

La fel, instanţa urma să verifice şi să stabilească cu certitudine dacă în urma acţiunilor întreprinse de recurentă a fost formată această îndatorire. În conexiunea celor relatate se constată că prima instanţă nu a supus unei analize minuțioase şi nu a verificat toate circumstanţele cauzei, care, însă necesitau a fi examinate, prin prisma cadrului legal aplicabil la caz, întru clarificarea tuturor aspectelor importante pentru soluţionarea cerinței administratorului ÎI „Abagi-Terzi” de atragere la răspundere subsidiară a contabilului SRL „Cvisbis”.

Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că Curtea de Apel Comrat examinînd pricina nu a examinat toate circumstanţele relevante cazului, nu s-a expus asupra tuturor aspectelor juridice, nu a stabilit cu certitudine circumstanţele importante întru soluţionarea justă a cerinţelor înaintate de administratorul ÎI „Abagi-Terzi” de atragere la răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere a SRL „Cvisbis”, contabilul Elena Iuzefovici. În aceste condiţii este evident că instanţa examinînd pricina, nu s-a pronunţat asupra tuturor aspectelor juridice, nu a stabilit cu certitudine circumstanţele importante întru soluţionarea justă a cerinţelor înaintate de administratorul ÎI „Abagi-Terzi”, situaţie care duce la imposibilitatea instanţei de recurs să exercite controlul judiciar asupra soluţiei date şi să verifice temeinicia şi legalitatea hotărîrii atacate cu privire la oricare dintre motivele prevăzute de lege.

Pe cale de consecinţă şi în sensul art. 6 alin. (1) al Convenţiei, instanţa de recurs ţine să menţioneze că instanţele de judecată, trebuie, să indice cu suficientă claritate motivele pe care-şi întemeiază hotărîrile, iar avînd în vedere caracterul determinant al concluziilor sale, să precizeze noțiunile, ce implică o apreciere a faptelor supuse examinării. De asemenea, noţiunea de proces echitabil impune ca instanţa de judecată să nu-şi motiveze doar sumar hotărîrea sa, ci să examineze efectiv problemele esenţiale care-i sunt supuse aprecierii şi să nu se mulțumească de a proba pur şi simplu concluziile uneia dintre părţi.

Distinct de cele relatate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie constată ilegalitatea hotărîrii instanţei de insolvabilitate şi consideră necesar de a admite recursul de a casa hotărîrea Curţii de Apel Comrat din 04 mai 2015 şi trimite pricina la rejudecare la Curea de Apel Comrat, care, în procesul examinării repetate a cauzei, urmează să ţină cont de cele menţionate supra. În conformitate cu art. 5 alin. (9) din lege dispoziţiile privind incompatibilitatea nu sînt aplicabile instanţei de insolvabilitate care pronunţă succesiv hotărîri în acelaşi dosar de insolvabilitate, cu excepţia rejudecării după casarea hotărîrii în recurs, din care considerente rejudecarea cauzei se va efectua de alt complet de judecată.

În conformitate cu art.445 alin.(1) lit. c) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se admite recursul declarat Elena Iuzefovici. Se casează integral hotărîrea Curţii de Apel Comrat din 04 mai 2015, la cererea înaintată de administratorul Societăţii cu Răspundere Limitată „Cvisbis”, ÎI „Abagi-Terzi” în cadrul pricinii la cererea introductivă a Societăţii cu Răspundere Limitate „Alicomex” împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Cvisbis” cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate, cu privire la atragerea la răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere a societăţii, cu trimiterea pricinii la rejudecare la Curtea de Apel Comrat, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolesvchi Iuliana Oprea Ion Druţă Galina Stratulat