2ri-316/16 — atragerea la răspundere subsidiară

Prima instanță: I. Cotruță dosarul nr. 2ri-316/16 D E C I Z I E 02 noiembrie 2016 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență: Președinte, judecătorul: Valeriu Doagă Judecătorii: Iuliana Oprea, Ala Cobăneanu Oleg Sternioală, Galina Stratulat examinând recursul declarat de lichidatorul societății cu răspundere limitată “Proelvimpex”, Topal Ștefan, în cadrul procesului de insolvabilitate la cererea creditorului societatea cu răspundere limitată “Ilinstal” privind intentarea procesului de insolvabilitate față de debitorul societatea cu răspundere limitată “Proelvimpex”, împotriva hotărîrii instanței de insolvabilitate a Curții de Apel Chișinău din 12 septembrie 2016, prin care s-a respins cererea lichidatorului societății cu răspundere limitată “Proelvimpex”, Topal Ștefan, privind atragerea la răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere debitorului, ca fiind depusă tardiv c o n s t a t ă La 23 decembrie 2014 creditorul SRL „Ilinstal” în proces de insolvabilitate s-a adresat în instanța de insolvabilitate cu o cerere introductivă, privind intentarea procesului de insolvabilitate față de debitorul SRL “Proelvimpex”, din motivul incapacității de plată a debitorului.

Prin hotărîrea Curții de Apel Chișinău din 27 aprilie 2015 cererea introductivă a fost admisă. S-a constatat starea de insolvabilitate a debitorului SRL ,,Proelvimpex” și s-a intentat procesul de insolvabilitate față de debitorul SRL ,,Proelvimpex”. 1 În calitate de administrator al procesului de insolvabilitate al debitorului SRL ,,Proelvimpex” a fost desemnat Topal Ștefan, deținătorul autorizației nr.147 din 19 ianuarie 2015, eliberată de Ministerul Justiției al RM. La 19 mai 2016 lichidatorul Topal Ștefan s-a adresat la instanța de insolvabilitate cu o cerere în care a solicitat atragerea la răspundere subsidiară solidară, față de creditorii, administratorul și fondatorul societății SRL „Proelvimpex” - Șavga Elvira, invocând că ea este responsabilă pentru survenirea insolvabilității întreprinderii.

Prin hotărîrea Curții de Apel Chișinău din 12 septembrie 2016, s-a respins cererea lichidatorului societății cu răspundere limitată “Proelvimpex”, Topal Ștefan, privind atragerea la răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere debitorului, ca fiind depusă tardiv. La 21 septembrie 2016 lichidatorul societății cu răspundere limitată “Proelvimpex”, Topal Ștefan, a depus recurs împotriva hotărîrii instanței de insolvabilitate a Curții de Apel Chișinău din 12 septembrie 2016, solicitînd, admiterea recursului, casarea hotărîrii contestate cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a cererii de atragere la răspundere subsidiară.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu hotărîrea contestată, considerând aplicarea și interpretarea eronată a normelor de drept material și anume art. 10, art. 27 și art. 248 din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012. Mai invocă că lichidatorul a depistat momentul apariției incapacității de plată al societății cu răspundere limitată “Proelvimpex” în cadrul procesului de insolvabilitate, adică la 27 aprilie 2015, și din momentul acesta ar trebui să curgă termenul de prescripție pentru depunerea cererii privind atragerea la răspundere subsidiară a organelor de conducere ale debitorului.

Examinând argumentele recursului pe baza materialelor din dosar, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de lichidatorul societății cu răspundere limitată “Proelvimpex”, Topal Ștefan, este întemeiat și urmează a fi admis, casată hotărîrea instanței de insolvabilitate a Curții de Apel Chișinău din 12 septembrie 2016 și restituirea pricinii la rejudecare în instanța de insolvabilitate în alt complet de judecată. În conformitate cu art. 429 alin. (1) Codul de procedură civilă, pot fi atacate cu recurs deciziile pronunțate de curțile de apel în calitatea lor de instanțe de apel, cît și hotărîrile pronunțate de curțile de apel în procedura de insolvabilitate.

Conform art. 8 alin. (4) Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, în vederea soluționării recursului, instanței de recurs i se trimit, în copii 2 certificate de instanța de insolvabilitate, doar actele care interesează soluționarea căii de atac. Conform art. 8 alin. (1) Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, hotărîrile și încheierile instanței de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în termen de 15 zile calendaristice din data pronunțării și numai în cazurile prevăzute expres de prezenta lege. Prin urmare, recursul declarat de lichidatorul societății cu răspundere limitată “Proelvimpex”, Topal Ștefan, la 21 septembrie 2016 se consideră depus în termen.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Codul de procedură civilă, instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanței de apel și să trimită pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs. Potrivit art. 356 CPC, cererea de declarare a insolvabilității se judecă în instanță conform normelor generale din prezentul cod, cu excepțiile și completările stabilite de legislația insolvabilității. Reglementări similare se regăsesc și în prevederile art. 1 alin. (4) Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, care prevăd că procesul de insolvabilitate se desfășoară în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă și cu cele ale prezentei legi.

Din materialul prezentat instanței de recurs s-a stabilit că, prin hotărîrea Curții de Apel Chișinău din 27 aprilie 2015 s-a intentat procesul de insolvabilitate față de debitorul SRL ,,Proelvimpex” și s-a desemnat în calitate de administrator al procesului de insolvabilitate al debitorului SRL ,,Proelvimpex”, Topal Ștefan. Așadar la 19 mai 2016 lichidatorul Topal Ștefan a înaintat instanței de insolvabilitate cerere în temeiul art. 248 al Legii insolvabilității, solicitînd atragerea la răspundere subsidiară a administratorul și fondatorul societății SRL „Proelvimpex” - Șavga Elvira, în limita creanțelor validate. Fiind investită cu examinarea cererii în cauză, instanța de insolvabilitate, prin hotărîrea Curții de Apel Chișinău din 12 septembrie 2016, a respins cererea lichidatorului Topal Ștefan privind atragerea la răspundere subsidiară a administratorului și fondatorului debitorului, ca fiind depusă tardiv.

Instanța de recurs reține însă, că o astfel de concluzie este una pripită, rezultată din interpretarea eronată a normelor de drept material și procedural. Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că, concluzia instanței de insolvabilitate despre necesitatea respingerii cererii lichidatorului debitorului – Topal Ștefan ca fiind 3 depusă cu încălcarea termenului de prescripție, este una pripită și contravine circumstanțelor cauzei.

Astfel, conform art. 248 alin. (1), (4) și (5) al Legii insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, dacă în cadrul procesului sînt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvabilitate a debitorului, la cererea administratorului/lichidatorului instanța de insolvabilitate poate dispune ca o parte din datoriile debitorului insolvabil să fie suportate de membrii organelor lui de conducere și/sau de supraveghere, precum și de orice altă persoană, care i-au cauzat insolvabilitatea prin una dintre următoarele acțiuni: a) folosirea bunurilor sau creditelor debitorului în interes personal; b) desfășurarea unei activități comerciale în interes personal sub acoperirea debitorului; c) majorarea fictivă a pasivelor debitorului și/sau deturnarea (ascunderea) unei părți din activul debitorului; d) procurarea de fonduri pentru debitor la prețuri exagerate; e) ținerea unei contabilități fictive sau contrare prevederilor legii, precum și contribuirea la dispariția documentelor contabile, a documentelor de constituire și a ștampilei; f) dispunerea continuării unei activități a debitorului care îl duce în mod vădit la incapacitate de plată; g) dispunerea, în luna precedentă încetării plăților, de a se plăti cu preferință unui creditor în dauna celorlalți creditori; h) nedepunerea cererii de intentare a procesului de insolvabilitate conform prevederilor art.14;

i) comiterea altor acțiuni care au adus daune proprietății debitorului. În caz de pluralitate, răspunderea persoanelor prevăzute la alin. (1) este solidară, cu condiția ca apariția stării de insolvabilitate să fie actuală sau anterioară perioadei în care și-au exercitat mandatul ori au deținut poziția ce ar fi putut cauza insolvabilitatea debitorului. Persoanele în cauză se pot apăra de solidaritate dacă, în organele colegiale de conducere ale debitorului, s-au opus actelor sau faptelor care au cauzat insolvabilitatea sau dacă au lipsit de la luarea deciziilor care au cauzat insolvabilitatea și au făcut să se consemneze, ulterior luării deciziei, opoziția lor la aceste decizii. Măsura prevăzută la alin.(1) se prescrie în termen de 3 ani de la data la care a fost cunoscută sau trebuia să fie cunoscută persoana care a cauzat starea de insolvabilitate, dar nu mai devreme de 2 ani de la data hotărîrii de intentare a procedurii de insolvabilitate.

Or, termenul de 3 ani stabilit pentru depunerea cererii de angajare a răspunderii speciale nu poate începe a curge decât după intentarea procesului de insolvabilitate, iar termenul de 2 ani reglementat de aceeași normă este prevăzut pentru calculul limitelor temporale în care au fost comise acțiunile enumerate la art. 248 alin. (1), anterior intentării procesului de insolvabilitate. Astfel, la judecarea cererii privind antrenarea răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere, precum și a altor persoane, care prin 4 activitatea lor au cauzat insolvabilitatea debitorului trebuie să fie introdusă în termenul de prescripție instituit de art. 248 alin. (5) al Legii insolvabilității, respectiv în 3 ani de la data la care a fost cunoscută sau trebuia cunoscută persoana care a cauzat starea de insolvabilitate, dar nu mai devreme de 2 ani de la data hotărîrii de intentare a procedurii de insolvabilitate.

Referitor la expirarea termenului de prescripție, Colegiul reiterează că este necesar de menționat că, în temeiul art. 248 alin. (5) al Legii insolvabilității, acțiunea se prescrie în termen de 3 ani, dar nu mai devreme de 2 ani de la data hotărîrii de intentare a procedurii de insolvabilitate.

Așadar, indiferent de momentul inițial al curgerii termenului de prescripție, expirarea termenului de prescripție de 3 ani nu se poate produce mai devreme de 2 ani de la data hotărîrii de intentare a procedurii de insolvabilitate, la caz, data de 27 aprilie 2015. Analizând circumstanțele speței prin prisma normelor de drept supra enunțate, în raport cu cele constatate, instanța de recurs conchide că, instanța de insolvabilitate, în mod superficial a trecut asupra circumstanțelor pricinii, calculând pripit termenul de prescripție de 3 ani, din momentul incapacității de plată a întreprinderii debitoare de a-și executa obligațiile pecuniare scadente, din anul 2011, or, curgerea termenului de prescripție de trei ani stabilit de art. 248 alin. (5) al Legii insolvabilității, începe de la data la care a fost cunoscută sau trebuia cunoscută persoana care a cauzat starea de insolvabilitate, dar nu mai devreme de 2 ani de la data hotărîrii de intentare a procedurii de insolvabilitate.

Colegiul constată la caz că, concluziile instanței de judecată sunt pripite, deoarece derivă din examinarea superficială a împrejurărilor ce permit constatarea încălcării termenului de prescripție. Prin urmare, în prezenta speță nu au fost elucidate toate circumstanțele care ar duce la soluționarea corectă a litigiului dat, iar aceste fapte constituie erori judiciare care nu pot fi corectate de către instanța de recurs, motiv din care pricina urmează a fi remisă la rejudecare. La rejudecarea pricinii, instanță urmează să țină cont de omisiunile indicate în prezenta decizie, să verifice toate circumstanțele ce prezintă importanță pentru soluționarea corectă a litigiului, să aprecieze sub toate aspectele, complet si obiectiv, conform exigențelor art. 130 CPC, probele administrate în dosar și, în dependență de situația stabilită, să adopte o hotărâre legală și întemeiată.

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere că hotărîrea recurată este contrară circumstanțelor pricinii și normelor imperative de drept material și procedural, iar erorile comise nu pot fi corectate de instanță de recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții 5 Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul, a casa hotărîrea Curții de Apel Chișinău din 12 septembrie 2016 și a restitui pricina la rejudecare în Curtea de Apel Chișinău, ca instanță de insolvabilitate, în alt complet de judecători. În conformitate cu art. 445 alin (1) lit. c) CPC, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție, d e c i d e Se admite recursul declarat de lichidatorul societății cu răspundere limitată “Proelvimpex”, Topal Ștefan.

Se casează hotărârea Curții de Apel Chișinău din 12 septembrie 2016,pronunțată în cadrul procesului de insolvabilitate la cererea creditorului societatea cu răspundere limitată “Ilinstal” privind intentarea procesului de insolvabilitate față de debitorul societatea cu răspundere limitată “Proelvimpex”, prin care s-a respins cererea lichidatorului societății cu răspundere limitată “Proelvimpex”, Topal Ștefan, privind atragerea la răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere debitorului, ca fiind depusă tardiv, cu restituirea pricinii spre rejudecare în Curtea de Apel Chișinău, ca instanță de insolvabilitate, în alt complet de judecători. Decizia nu se supune niciunei căi de atac. Președintele ședinței, Judecătorul: Valeriu Doagă Judecătorii: Iuliana Oprea Ala Cobăneanu Oleg Sternioală Galina Stratulat 6