2ri-58/17 — cu privire la atragerea la răspundere subsidiară

2ri-58/17 — cu privire la atragerea la răspundere subsidiară (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

prima instanță: M. Ciugureanu 2ri-58/17

DECIZIE

10 martie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

Ala Cobăneanu

examinând recursul declarat de către lichidatorul Societății cu Răspundere

Limitată „Crianex-Grup”, Maxim Timoșin

în pricina civilă la cererea lichidatorului Societății cu Răspundere Limitată

„Crianex-Grup”, Maxim Timoșin cu privire la atragerea la răspundere subsidiară a

conducătorului debitorului Societății cu Răspundere Limitată „Crianex-Grup”

împotriva hotărârii Curții de Apel Chișinău din 13 decembrie 2016, prin care

a fost respinsă cererea lichidatorului Societății cu Răspundere Limitată „Crianex-

Grup”, Maxim Timoșin cu privire la atragerea la răspundere subsidiară a

conducătorului debitorului Societății cu Răspundere Limitată „Crianex-Grup”,

Anatolie Stratu

constată:

La 31 ianuarie 2015, administratorul SRL „Crianex-Grup”, Anatolie Stratu a

depus cerere introductivă cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate față de

SRL „Crianex-Grup”.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 05 februarie 2015, a fost admisă

spre examinare cererea introductivă și în calitate de administrator provizoriu al

SRL „Crianex-Grup” a fost desemnat ÎI „Timoșin Maxim”, deținătorul certificatului

de instruire profesională nr. 17892 din 09 decembrie 2010.

Prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 21 aprilie 2015, a fost intentat

procesul de insolvabilitate față de debitorul SRL „Crianex-Grup”, fiind numit în

calitate de administrator al insolvabilității SRL „Crianex-Grup”, Maxim Timoșin,

deținătorul autorizației nr. 103 din 14 ianuarie 2015.

La 18 octombrie 2016, lichidatorul SRL „Crianex-Grup”, Maxim Timoșin a

depus cerere cu privire la atragerea la răspundere subsidiară a conducătorului

SRL „Crianex-Grup”, Anatolie Stratu.

1

În motivarea cererii a invocat că în cadrul adunării creditorilor din

17 mai 2016, lichidatorul a fost împuternicit să înainteze în instanța de

insolvabilitate cerere privind atragerea la răspundere subsidiară a administratorului

și unicului asociat al SRL „Crianex-Grup”, Anatolie Stratu.

Remarcă că în urma exercitării obligațiilor de administrator al

insolvabilității/lichidator, a stabilit că între BC „Banca Socială” SA și

SRL „Crianex-Grup” au fost încheiate următoarele contracte de credit: nr. 187/2013

din 28 iunie 2013 conform căruia debitorului i s-a acordat un credit în valoare de

l600000 lei, cu scadența finală la 28 decembrie 2013; nr. 294/2013 din

08 octombrie 2013 conform căruia debitorului i s-a acordat un credit în valoare de

5100000 lei; nr. 126/2013 din 18 mai 2013 conform căruia debitorului i s-a acordat

un credit în valoare de 160000 euro, cu scadența finală la 12 noiembrie 2013.

Menționează că rambursarea creditelor la contractele nr. 187/2013 și

294/2013 a fost asigurată prin depunerea în gaj a bunurilor mobile și universalitatea

drepturilor de creanțe, prezente și viitoare.

Relevă că debitorul SRL „Crianex-Grup” nu a respectat graficul de

rambursare a creditelor, astfel la data intentării procesului de insolvabilitate datoria

față de BC „Banca Socială” SA constituia 8735567,90 lei și 198857 euro, iar

începând cu anul 2013 SRL „Crianex-Grup” a început să acumuleze datorii față de

furnizorii săi, astfel intrând în incapacitate de plată, fapt confirmat prin cererile de

admitere a creanțelor depuse de către agenții economici cu anexarea facturilor

fiscale respective.

Susține că întreprinderea era în incapacitate de plată încă din anul 2013, fapt

confirmat prin neonorarea obligațiilor contractuale de credit încheiate cu băncile,

neachitarea impozitelor și taxelor la bugetul de stat, precum și neachitarea datoriilor

față de contragenții săi.

Evidențiază că în cadrul procesului de insolvabilitate s-a stabilit că debitorul

SRL „Crianex-Grup” nu deține careva bunuri mobile/imobile sau mijloace bănești

care ar permite acoperirea integrală a creanțelor creditorilor, din care motiv față de

debitor a fost intentată procedura falimentului simplificat.

Susține că organele de conducere ale SRL „Crianex-Grup” se fac responsabile

de managementul defectuos practicat la întreprindere, depășirea limitelor economice

admisibile, acumulând un pasiv enorm în defavoarea creditorilor săi, ignorând

bunurile moravuri și a bunei credințe în raport cu persoanele cu care aveau relații

economico-juridice.

Cu referire la prevederile art. 247, art. 248 lit. f), h) și i) din Legea

insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, insistă că administratorul SRL „Crianex-

Grup”, Anatolie Stratu a cauzat creditorilor un prejudiciu format din valoarea

creditului contractat, inclusiv dobânda și penalitatea, în mărime de 8735567,90 lei și

198857 euro, valoarea datoriilor acumulate față de contragenții debitorului în

mărime de 417743,60 lei, valoarea restanței acumulate față de bugetul de stat în

mărime de 9261,65 lei.

Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. 5, 14, 247, 248 lit. f), h) și i)

din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012.

2

Solicită admiterea cererii, atragerea la răspundere subsidiară a conducătorului

SRL „Crianex-Grup”, Anatolie Stratu și de a încasa de la acesta prejudiciu cauzat

creditorilor în valoare totală de 13109007,22 lei.

Prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 13 decembrie 2016, cererea

lichidatorului SRL „Crianex-Grup”, Maxim Timoșin cu privire la atragerea la

răspundere subsidiară a conducătorului debitorului SRL „Crianex-Grup”, Anatolie

Stratu, a fost respinsă ca neîntemeiată.

La 03 ianuarie 2017, lichidatorul SRL „Crianex-Grup”, Maxim Timoșin a

declarat recurs împotriva hotărârii Curții de Apel Chișinău din 13 decembrie 2016,

prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea integrală a hotărârii recurate cu

pronunțarea unei noi hotărâri de admitere a cererii cu privire la atragerea la

răspundere subsidiară a conducătorului debitorului SRL „Crianex-Grup”, Anatolie

Stratu și încasarea de la acesta a prejudiciului cauzat creditorilor în valoare totală de

13109007,22 lei.

În motivarea recursului a invocat că începând cu anul 2013, SRL „Crianex-

Grup” a început să acumuleze datorii față de furnizorii săi, astfel, intrând în

incapacitate de plată, fapt confirmat prin cererile de admitere a creanțelor depuse de

agenții economici cu anexarea facturilor fiscale respective.

Menționează că în cadrul examinării cauzei insolvabilității debitorului, s-a

stabilit că întreprinderea era în incapacitate de plată încă din anul 2013, confirmat

prin faptul neonorării obligațiilor contractuale de credit încheiate cu băncile,

neachitarea impozitelor și taxelor la bugetul de stat, precum și neachitarea datoriilor

față de contra agenții săi.

Indică că conducătorul și unicul fondator al debitorului SRL „Crianex-Grup”,

Anatolie Stratu a cauzat prin acțiunile sale insolvabilitatea întreprinderii.

În conformitate cu prevederile art. 8 alin. (1) Legea insolvabilității, hotărârile

și încheierile instanței de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în termen de 15 zile

calendaristice din data pronunțării și numai în cazurile prevăzute expres de prezenta

lege.

Din materialele cauzei, rezultă că la data de 13 decembrie 2016, instanța de

insolvabilitate a pronunțat doar dispozitivul hotărârii contestate cu recurs, iar copia

hotărârii motivate a fost recepționată de către reprezentantul recurentului la

28 decembrie 2016, fapt ce se confirmă prin recipisa anexată la dosar (f. d. 132).

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recursul împotriva hotărârii Curții de Apel Chișinău din 13 decembrie 2016, în

termenul legal.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea

participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul neîntemeiat și

care urmează a fi respins cu menținerea hotărârii instanței de insolvabilitate, din

considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanța, după ce judecă

recursul, este în drept să respingă recursul și să mențină decizia instanței de apel și

hotărârea primei instanțe, precum și încheierile atacate cu recurs.

3

După cum denotă actele cauzei, la 31 ianuarie 2015, administratorul

SRL „Crianex-Grup”, Anatolie Stratu a depus cerere introductivă cu privire la

intentarea procesului de insolvabilitate față de SRL „Crianex-Grup”.

Este cert și faptul că prin încheierea Curții de Apel Chișinău din

05 februarie 2015, a fost admisă spre examinare cererea introductivă și în calitate de

administrator provizoriu al SRL „Crianex-Grup” a fost desemnat ÎI „Timoșin

Maxim”, deținătorul certificatului de instruire profesională nr. 17892 din

09 decembrie 2010.

Iar prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 21 aprilie 2015, a fost intentat

procesul de insolvabilitate față de debitorul SRL „Crianex-Grup”, fiind numit în

calitate de administrator al insolvabilității SRL „Crianex-Grup”, Maxim Timoșin,

deținătorul autorizației nr. 103 din 14 ianuarie 2015.

La 18 octombrie 2016, lichidatorul SRL „Crianex Grup”, Maxim Timoșin a

depus cerere cu privire la atragerea la răspundere subsidiară a conducătorului

SRL „Crianex-Grup”, Anatolie Stratu.

Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză, instanța de insolvabilitate prin

hotărârea din 13 decembrie 2016, a respins cererea lichidatorului SRL „Crianex-

Grup”, Maxim Timoșin cu privire la atragerea la răspundere subsidiară a

conducătorului debitorului SRL „Crianex-Grup” Anatolie Stratu, ca neîntemeiată.

Instanța de recurs constată că hotărârea instanței de insolvabilitate a fost

adoptată în limitele competenței, reieșind din temeiul și obiectul acțiunii, cu

aplicarea corectă a legii materiale care guvernează raportul juridic în speță, iar în

cadrul judecării pricinii au fost create condiții obiective participanților la proces,

întru realizarea drepturilor sale procedurale.

În susținerea opiniei enunțate se vor reține prevederile art. 248 alin. (1) din

Legea insolvabilității, potrivit cărora dacă în cadrul procesului sunt identificate

persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvabilitate a debitorului, la

cererea administratorului insolvabilității/lichidatorului instanța de insolvabilitate

poate dispune ca o parte din datoriile debitorului insolvabil să fie suportate de

membrii organelor lui de conducere și/sau de supraveghere, precum și de orice altă

persoană, care i-au cauzat insolvabilitatea prin una dintre următoarele acțiuni:

a) folosirea bunurilor sau creditelor debitorului în interes personal;

b) desfășurarea unei activități comerciale în interes personal sub acoperirea

debitorului;

c) majorarea fictivă a pasivelor debitorului și/sau deturnarea (ascunderea) unei

părți din activul debitorului;

d) procurarea de fonduri pentru debitor la prețuri exagerate;

e) ținerea unei contabilități fictive sau contrare prevederilor legii, precum și

contribuirea la dispariția documentelor contabile, a documentelor de constituire și a

ștampilei;

f) dispunerea continuării unei activități a debitorului care îl duce în mod vădit

la incapacitate de plată;

g) dispunerea, în luna precedentă încetării plăților, de a se plăti cu preferință

unui creditor în dauna celorlalți creditori;

4

h) nedepunerea cererii de intentare a procesului de insolvabilitate conform

prevederilor art. 14;

i) comiterea altor acțiuni care au adus daune proprietății debitorului.

Din analiza dispozițiilor mai sus citate se evidențiază că legiuitorul a stabilit

indubitabil situațiile în care membrii organelor de conducere și/sau de supraveghere,

precum și de orice altă persoană care au contribuit la apariția stării de insolvabilitate

a debitorului, pot fi atrași la răspundere subsidiară de către instanța de

insolvabilitate.

La caz, după cum corect a menționat și prima instanță, nu a fost demonstrat

prin probe concludente și pertinente că apariția stării de insolvabilitate a debitorului

s-ar datora anume acțiunilor imputabile ale lui Anatolie Stratu.

În acest aspect, instanța de insolvabilitate corect a stabilit că toate acțiunile

administrației și acționarilor întreprinderii insolvabile, descrise și invocate de

lichidatorul SRL „Crianex-Grup”, care au adus la starea de supraîndatorare și

incapacitatea de plată, nu sunt culpabile lui Anatolie Stratu.

Mai cu seamă la acest segment se va sublinia că argumentul esențial pentru

depunerea cererii cu privire la atragerea la răspundere subsidiară a conducătorului

SRL „Crianex-Grup”, indicat în cererea de recurs și susținut de către administratorul

insolvabilității pe tot parcursul examinării cauzei, inclusiv și în cererea de recurs, îl

constituie faptul că apariția stării de insolvabilitate a debitorului ar putea fi

imputabilă anume administratorului Anatolie Stratu, dat fiind faptul că acesta nu a

depus cerere introductivă în instanța de insolvabilitate în cazurile și în termenul

prevăzut de art. 14 din Legea insolvabilității.

Dispozițiile art. 14 din Legea insolvabilității, care reglementează obligația

debitorului de a depune cerere introductivă, la alin. (1) prevăd că debitorul este

obligat să depună cerere introductivă dacă există unul din temeiurile prevăzute la

art. 10.

În același timp alin. (2) al normei enunțate indică că debitorul este obligat să

depună cerere introductivă și în cazul în care:

a) executarea integrală a creanțelor scadente ale unui sau ale mai multor

creditori poate cauza imposibilitatea satisfacerii integrale la scadență a creanțelor

celorlalți creditori;

b) în cadrul lichidării, care se efectuează conform altor legi, devine evident că

debitorul nu poate satisface integral creanțele creditorilor.

Iar alin. (3) stabilește că debitorul este obligat să depună cerere introductivă

imediat, dar nu mai târziu de expirarea a 30 de zile calendaristice din data survenirii

temeiurilor indicate în prezentul articol la alin.(2) și la art.10 alin.(2).

Distinct de aceste prevederi legale, rațiunea instanței de insolvabilitate este

pertinentă cazului, aprecierea pornind de la ideea că Anatolie Stratu a devenit

acționar unic și administratorul SRL „Crianex-Grup” în aprilie-mai 2014, fapt

confirmat prin contractul de vânzare-cumpărare a părții sociale din 23 aprilie 2014

și extrasul din Registrul de stat al persoanelor juridice nr. 17009 din 09 iulie 2014

(f. d. 21-22).

Cererea introductivă în instanța de insolvabilitate privind intentarea procesului

de insolvabilitate a SRL „Crianex-Grup”, a fost înaintată la data de

5

31 ianuarie 2015, anume de administratorul SRL „Crianex-Grup”, Anatolie Stratu,

în termenul de 30 de zile stabilit de Legea insolvabilității nr. 149, după pregătirea de

către contabil șef al raportului financiar pentru anul 2014, prin care s-a constatat

starea de supraîndatorare a întreprinderii.

Astfel fiind, este cert că apariția stării de insolvabilitate a SRL „Crianex-Grup”,

pe temeiul invocat în cererea de atragere la răspundere subsidiară înaintată de către

lichidatorul SRL „Crianex-Grup” Maxim Timoșin, nu-i poate fi imputabilă lui

Anatolie Stratu.

Mai mult că nici faptul că debitorul SRL „Crianex-Grup” nu deține careva

bunuri mobile/imobile sau mijloace bănești care ar permite acoperirea integrală a

creanțelor creditorilor nu poate fi considerată ca temei de apariție a stării de

insolvabilitate a debitorului SRL „Crianex-Grup” din vina administratorului

SRL „Crainex-Grup”, Anatolie Stratu.

Asta deoarece, în condițiile art. 248 alin. (1) din Legea insolvabilității, pentru

atragerea la răspundere subsidiară urmează a fi identificată și stabilită culpa în

cauzarea stării de insolvabilitate, pe când în speță nu au fost prezentate probe care ar

demonstra cert că anume acțiunile ilegale ale administratorului SRL „Crianex-

Grup”, Anatolie Stratu au condiționat apariția stării de insolvabilitate a debitorului

SRL „Crianex-Grup”, fapt ce ar face posibilă atragerea lui la răspundere subsidiară,

în sensul prevederilor normei citate.

Or, însuși lichidatorul SRL „Crianex-Grup”, Maxim Timoșin menționează că

întreprinderea „Crianex-Grup” era în incapacitate de plată încă din anul 2013,

confirmat prin faptul neonorării obligațiilor contractuale de credit încheiate cu

băncile, neachitarea impozitelor și taxelor la bugetul de stat, precum și neachitarea

datoriilor față de contra agenții săi.

În asemenea împrejurări, nefiind demonstrată niciuna din situațiile expres

prevăzute de art. 248 alin. (1) din Legea insolvabilității, pentru răspunderea

membrilor organelor de conducere ale debitorului, se constată temeinicia hotărârii

instanței de insolvabilitate, fapt ce respinge temeiurile invocate de către recurent în

cererea de recurs.

Față de cele ce preced și având în vedere că hotărârea instanței de

insolvabilitate este întemeiată, iar temeiurile invocate de către recurent sunt

nejustificate și se combat prin cele relatate mai sus, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

respinge recursul și a menține hotărârea instanței de insolvabilitate.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, art. 445 alin. (3) Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

decide:

Se respinge recursul declarat de către lichidatorul Societății cu Răspundere

Limitată „Crianex-Grup”, Maxim Timoșin.

Se menține hotărârea Curții de Apel Chișinău din 13 decembrie 2016, în

pricina civilă la cererea lichidatorului Societății cu Răspundere Limitată „Crianex-

6

Grup”, Maxim Timoșin cu privire la atragerea la răspundere subsidiară a

conducătorului debitorului Societății cu Răspundere Limitată „Crianex-Grup”.

Decizia este irevocabilă.

Președinte, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

Ala Cobăneanu

7