2rc-525/17 — rectificarea tabelului definitiv al creanțelor ș.a.

2rc-525/17 — rectificarea tabelului definitiv al creanțelor ș.a. (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

prima instanță: M. Moraru dosarul nr. 2rc-525/17

D E C I Z I E

12 iulie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul – Valeriu Doagă

Judecătorii – Tamara Chișca-Doneva, Ala Cobăneanu

examinînd recursul declarat de creditorul banca comercială „ProCredit Bank”,

societate pe acțiuni, împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 20 martie 2017,

în cadrul procedurii de insolvabilitate a societății cu răspundere limitată

”Numex&Co”, cu privire la contestația înaintată de banca comercială „ProCredit Bank”,

societate pe acțiuni asupra tabelului definitiv al creanțelor societății cu răspundere

limitată „Numex&Co”,

c o n s t a t ă

La 11 iulie 2016 societatea cu răspundere limitată ”Numex&Co” (în continuare –

SRL „Numex&Co”) a depus în instanța de insolvabilitate cerere introductivă cu privire

la intentarea procesului de insolvabilitate față de sine (f.d.1).

Prin hotărîrea Curții de Apel Chișinău din 12 septembrie 2016, s-a admis cererea

introductivă depusă de debitorul SRL „Numex&Co”. S-a constatat insolvabilitatea

debitorului și s-a intentat procesul de insolvabilitate față de SRL „Numex&Co”. S-a

ridicat dreptul lui Silion Ion de administrare a SRL „Numex&Co” și s-a propus

debitorului să desemneze în termen de 10 zile un reprezentant persoană fizică, pentru a

reprezenta interesele societății și ale asociaților în instanța de judecată, a participa în

cadrul procedurii de insolvabilitate din numele debitorului. În vederea asigurării

prompte a cauzei și prevenirii modificării stării bunurilor debitorului în perioada de pînă

la intentarea procesului de insolvabilitate, s-au aplicat măsuri de asigurare față de SRL

„Numex&Co”: s-a aplicat sechestru pe bunurile (inclusiv hârtiile de valoare), conturile

bancare ce aparțin debitorului cu drept de proprietate și pe corespondența comercială; s-

a interzis debitorului înstrăinarea bunurilor sale, iar în cazul bunurilor perisabile sau

celor ce își pierd iminent valoarea, s-a obligat de a solicita acordul prealabil al

administratorului provizoriu. S-a desemnat în calitate de administrator al insolvabilității

SRL „Numex&Co”, ÎI „Hanganu Dumitru”. S-a constituit comitetul creditorilor în

cadrul procedurii de insolvabilitate a debitorului SRL „Numex&Co”. S-a obligat

administratorul provizoriu de a notifica creditorii SRL „Numex&Co” despre

înregistrarea cererilor de validare a creanțelor în vederea întocmirii tabelului definitiv al

1

creanțelor în termen de 45 de zile de la intentarea procesului, adică pînă la 12 octombrie

2016; de a face un apel special în adresa creditorilor garantați cu propunerea de a

preciza neîntîrziat bunurile asupra cărora dețin un drept preferențial; de a verifica, de a

întocmi și de a prezenta instanței de insolvabilitate, nu mai târziu de 17 octombrie 2016,

tabelul definitiv al creanțelor și un raport amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor

care au condus la insolvabilitate, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabile

și premisele angajării răspunderii acestora în condițiile legii. S-a stabilit ședința de

validare a creanțelor și prima adunare de raportare pentru 03 noiembrie 2016, ora 15.00

în incinta Curții de Apel Chișinău, bd. Ștefan cel Mare și Sfînt 73, etajul II, sala 2, cu

mențiunea că dispozitivul hotărîrii se publică în Monitorul Oficial în termen de 10 zile

(f.d.2-4).

La 12 octombrie 2016, creditorul BC „ProCredit Bank” SA a înaintat cerere de

admitere a creanței, solicitînd admiterea cererii, validarea creanței pe care o deține față

de patrimoniul SRL „Numex&Co” în sumă de 290380 de euro ca creanță garantată,

garanția servind bunul imobil situat pe adresa mun. Chișinău, str. Transnistria nr.1/2 și

în sumă de 280723,55 de euro ca creanță chirografară de rangul V. (f.d.5).

La 28 octombrie 2016 reprezentantul creditorului BC „ProCredit Bank” SA,

Șchiopu Galina a depus contestație asupra tabelului definitiv al creanțelor, solicitînd

admiterea contestației, excluderea din tabelul definitiv a creanțelor creditorilor: Roșioru

Vasile în baza contractului de fidejusiune – în sumă de 765000 de euro; SA „Oldex” în

baza contractului de împrumut, în sumă de 1050000 de lei; Ranga Corneliu și Nezmaico

Igor în baza contractului de împrumut în sumă de 27500 de euro și respingerea cererii

de admitere a creanțelor respectivilor creditori (f.d.22, 27).

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 20 martie 2017, s-a respins ca fiind

neîntemeiată contestația depusă de BC „ProCredit Bank” SA asupra tabelului definitiv

al creanțelor, în partea includerii în tabel a creanțelor înaintate de creditorii Roșioru

Vasile, SA „Oldex”, Ranga Corneliu și Neznaico Igor față de masa debitoare a SRL

„Numex&Co” (f.d.38-39).

La 14 iunie 2017 BC „ProCredit Bank” SA a declarat recurs împotriva încheierii

Curții de Apel Chișinău din 20 martie 2017, solicitînd admiterea recursului, casarea

încheierii și emiterea unei noi hotărîri de admitere a contestației în sensul formulat

(f.d.44).

În motivarea recursului a invocat că la examinarea contestației înaintate nu a fost

citat, iar urmare a verificării portalului instanței de apel, cunoștea despre ședințele de

judecată din 21 decembrie 2016, 20 martie 2017 și 11 mai 2017, însă din discuția

telefonică purtată cu grefierul, a fost anunțat că se vor examina alte cereri, dar nu

contestația înaintată, făcînd referire la art. 144 alin. (2) și (3) din Legea insolvabilității.

Susține, că a luat cunoștință de încheierea recurată la 31 mai 2017.

Consideră creanțele creditorilor Roșioru Vasile, SA „Oldex”, Ranga Corneliu și

Neznaico Igor că nu sunt fundamentate prin probe, întrucît acestea sunt axate pe

contracte de fidejusiune semnate de debitor pentru Lupu Anatolie și Lupu Nelea,

precum și pe contractele de cesiune prin care Silion Ion preia obligația ultimilor de

achitare a datoriilor față de Roșioru Vasile.

Referindu-se la art. 1156 din Codul civil, afirmă că fidejusorul nu poate pretinde

validarea creanțelor, deoarece nu deține o creanță față de întreprinderea insolvabilă, ci

față de Silion Ion.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

2

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul depus de BC

„ProCredit Bank” SA urmează a fi respins pentru următoarele motive.

Conform art. 356 din Codul de procedură civilă, cererea de declarare a

insolvabilității se judecă în instanță conform normelor generale din prezentul cod, cu

excepțiile și completările stabilite de legislația insolvabilității.

Potrivit art. 427 lit. b) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs, după ce

examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să admită recursul și să caseze

integral sau parțial încheierea, restituind pricina spre rejudecare.

Art. 1 alin. (4) din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012 prevede că,

procesul de insolvabilitate se desfășoară în conformitate cu prevederile Codului de

procedură civilă și cu cele ale prezentei legi.

În conformitate cu art. 8 alin.(1) din Legea insolvabilității, hotărîrile și încheierile

instanței de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în termen de 15 zile calendaristice din

data pronunțării și numai în cazurile prevăzute expres de prezenta lege.

Instanța de recurs reține că, încheierea instanței de apel din 20 martie 2017 a fost

expediată în adresa părților prin scrisoarea din 30 martie 2017 (f.d.43), iar recursul a

fost declarat la 14 iunie 2017, reieșind din amprenta sigiliului aplicată pe scrisoarea de

însoțire expediată în adresa Curții de Apel Chișinău (f.d.44).

Avînd în vedere faptul că din materialele cauzei nu se poate desprinde momentul

comunicării recurentului încheierii Curții de Apel Chișinău din 20 martie 2017, însă în

recurs ultimul invocă faptul că a luat cunoștință cu încheierea recurată la 31 mai 2017,

la care instanța de recurs îi va acorda credibilitate, deoarece nu există alte probe ce ar

atesta contrariul, Colegiul ajunge la concluzia că demararea căii de atac a fost exercitată

în termen.

Instanța de recurs constată următoarele circumstanțe relevante recursului declarat

de BC „ProCredit Bank” SA.

Prin contractul de împrumut nr. 01 din 17 aprilie 2015 SRL „Numex&Co”, în

calitate de împrumutător, a acordat un împrumut bănesc în sumă de 400000 de lei SA

„Oldex”, în calitate de împrumutat, cu termenul de rambursare 31 octombrie 2015

(f.d.26).

În conformitate cu contractul de împrumut nr. 02 din 27 aprilie 2015 SRL

„Numex&Co”, în calitate de împrumutător, a acordat un împrumut bănesc în sumă de

350000 de lei SA „Oldex”, în calitate de împrumutat, cu termenul de rambursare 31

decembrie 2015 (f.d.26).

Prin contractul de fidejusiune nr. 1 din ianuarie 2016, Silion Ion în calitate de

cesionar, a cedat obligațiile asumate față de Roșioru Vasile, în calitate de creditor, iar

SRL „Numex&Co”, în calitate de fidejusor, s-a obligat față de creditor să restituie

datoria cesionarului în mărime de 510000 de euro, ce rezultă din contractul de cesiune

nr.1 din 11 ianuarie 2016 (f.d.56-56 verso).

În conformitate cu contractul de fidejusiune nr.2 din ianuarie 2016 Silion Ion în

calitate de cesionar, a cedat obligațiile asumate față de Roșioru Vasile, în calitate de

creditor, iar SRL „Numex&Co”, în calitate de fidejusor, s-a obligat față de creditor să

restituie datoria cesionarului în mărime de 255000 de euro, ce rezultă din contractul de

cesiune nr.2 din 11 ianuarie 2016 (f.d.57-57 verso).

În tabelul definitiv al creanțelor creditorilor împotriva patrimoniului debitorului

SRL „Numex&Co” înregistrat în Curtea de Apel Chișinău sub nr.16750 la 02 noiembrie

2016, creanțele creditorilor Roșioru Vasile în sumă de 765000 de euro, echivalentul a

3

17046648 de lei, SA Oldex” în sumă de 750000 de lei, Ranga Corneliu și Neznaico Igor

în sumă de 12500 de dolari SUA, echivalentul a 247935 de lei au fost validate și incluse

ca creanțe chirografare (f.d.32).

La 28 octombrie 2016 reprezentantul creditorului BC „ProCredit Bank” SA,

Șchiopu Galina a depus contestație asupra tabelului definitiv al creanțelor, solicitînd

admiterea contestației, excluderea din tabelul definitiv a creanțelor creditorilor: Roșioru

Vasile în baza contractului de fidejusiune – în sumă de 765000 de euro; SA „Oldex” în

baza contractului de împrumut, în sumă de 1050000 de lei; Ranga Corneliu și Nezmaico

Igor în baza contractului de împrumut în sumă de 27500 de euro și respingerea cererii

de admitere a creanțelor respectivilor creditori (f.d.22, 27).

Verificînd legalitatea încheierii contestate prin prisma argumentelor invocate în

recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție constată că, actul de dispoziție judecătoresc a fost emis cu aplicarea eronată a

normelor de drept material și procedural, fără elucidarea circumstanțelor importante ale

pricinii.

Potrivit art. 6 alin. (1), (3) și (4) din Legea insolvabilității, citarea participanților la

proces se efectuează de către instanța de insolvabilitate din oficiu notificarea și

înștiințarea, cu excepția cazului în care sarcina notificării și a înștiințării aparține unor

alte organe care aplică procedura, precum și convocările prevăzute de prezenta lege cad

în sarcina administratorului provizoriu sau administratorului insolvabilității, sau a

lichidatorului, după caz. Notificările și înștiințările se fac prin scrisori recomandate, iar

în cazurile expres prevăzute de prezenta lege și prin publicare în Monitorul Oficial al

Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 46 din Legea insolvabilității, creditorul căruia, pentru

aceeași prestație, îi sînt datori debitori solidari poate cere oricărui dintre ei achitarea

întregii sume pe care acesta o datorează la momentul intentării procesului de

insolvabilitate. Debitorii solidari și fidejusorul pot înainta creanțele pe care aceștia ar

putea să le aibă din executarea creanțelor creditorului pe viitor față de debitorul aflat în

proces de insolvabilitate numai dacă creditorul nu a înaintat creanțele sale în procesul de

insolvabilitate.

Potrivit art. 141 alin. (1) și (3) din Legea insolvabilității, cererea de admitere a

creanțelor are același regim juridic ca și cererea de chemare în judecată, cu excepțiile

stabilite la art.19. La cerere se anexează documentele justificative din care izvorăsc

creanțele și actele de constituire de garanții.

Conform art. 144 alin. (1), (3), (4) și (9) din Legea insolvabilității, debitorul și

creditorii pot să formuleze contestații cu privire la creanțele și la drepturile de preferință

neadmise sau trecute integral sau parțial de administratorul insolvabilității/lichidator în

tabelul definitiv. Instanța de insolvabilitate soluționează contestațiile în ședință de

validare sau în cadrul unei alte ședințe speciale, cu citarea contestatorului, a creditorului

care deține creanța contestată, dacă acesta nu este chiar contestatorul, a

administratorului insolvabilității/lichidatorului și a oricărei alte părți interesate, după

caz. Dacă la examinarea contestației se constată existența unui litigiu de drept, instanța

de insolvabilitate admite contestația printr-o încheiere motivată, care poate fi atacată cu

recurs de către creditorul a cărui creanță nu a fost validată. În acest caz, creanța se

radiază din tabel, iar creditorul a cărui creanță nu a fost validată este în drept să

intenteze proces separat de confirmare a creanței sau de preluare a procesului pendinte.

Creanțele față de care au fost admise contestațiile se iau în calcul la elaborarea planului

4

de distribuire intermediară prin rezervarea lor din masa debitoare, în condițiile stabilite

la art.152. Instanța de insolvabilitate soluționează contestația prin încheiere care poate fi

contestată cu recurs. Încheierea irevocabilă prin care contestația este admisă sau

respinsă cu validarea creanței este executorie pentru administratorul

insolvabilității/lichidator și pentru toți creditorii. Încheierea constituie temei pentru

rectificarea tabelului definitiv al creanțelor sau a tabelului definitiv consolidat fără a se

convoca ședință specială de validare.

Colegiul menționează că instanța de insolvabilitate a omis să citeze contestatorul

BC „ProCredit Bank” SA pentru ședința de judecată din 20 martie 2017 în care s-a

examinat contestația înaintată de ultima asupra tabelului definitiv al creanțelor SRL

„Numex&Co”, or din materialele cauzei nu se poate constata faptul înștiințării

creditorului BC „ProCredit Bank” SA despre ședința de judecată respectivă.

Totodată, Colegiul notează că elucidarea corectă a aspectului ce ține de înștiințarea

creditorilor despre data, ora și locul ședinței din 20 martie 2017, urma a fi efectuată prin

expedierea unei notificări sau înștiințări prin scrisoare recomandată, însă la materialele

dosarului acestea lipsesc.

În acest sens, instanța de recurs subliniază că din conținutul procesului-verbal al

ședinței de judecată din 20 martie 2017, se desprinde că la ședința de judecată s-au

prezentat administratorul insolvabilității SRL „Numex&Co”, ÎI „Hanganu Grigore”,

reprezentantul lui Roșioru Vasile, Alexandru Iachimciuc și reprezentantul Valentinei

Țurcan, avocatul Nicoară Dan (f.d.36), iar din cuprinsul actului de dispoziție

judecătoresc contestat nu se regăsește nici o mențiune cu privire la prezența

contestatorului BC „ProCredit Bank” SA, precum și poziția acestuia vis-a-vis de

obiectul examinării.

Respectiv, instanța de recurs nu poate accepta faptul că instanța de insolvabilitate

în încheierea recurată menționează doar poziția administratorului insolvabilității cu

privire la contestația înaintată de creditorul BC „ProCredit Bank” SA, în situația în care

art. 144 alin. (3) din Legea insolvabilității impune obligația citării ultimului la

examinarea contestației înaintate, or contestația asupra tabelului definitiv al creanței

urmează a fi examinată cu citarea obligatorie a contestatorului, însă în speță, instanța de

insolvabilitate, respectînd principiul contradictorialității și nemijlocirii, urma să asigure

citarea părților despre locul, data și ora ședinței de judecată și să dea posibilitatea

creditorului BC „ProCredit Bank” SA de a-și prezenta și susține poziția în raport cu

contestația înaintată în acest sens.

În acest sens, Colegiul reține ca întemeiate argumentele recurentului că la

examinarea contestației înaintate nu a fost citat, or potrivit art. 144 alin.93) din Legea

insolvabilității, instanța de insolvabilitate soluționează contestațiile în ședință de

validare sau în cadrul unei alte ședințe speciale, cu citarea contestatorului, a creditorului

care deține creanța contestată, dacă acesta nu este chiar contestatorul, a

administratorului insolvabilității/lichidatorului și a oricărei alte părți interesate, după

caz.

În altă ordine de idei, instanța de recurs menționează că în conformitate cu art. 270

alin. (1) lit. d) și e) din Codul de procedură civilă, în încheierea judecătorească se indică

problema asupra căreia se emite și motivele care au determinat concluziile instanței și

legea guvernantă.

Potrivit recomandărilor avizului nr. 11 din 2008 al Consiliului Consultativ al

Judecătorilor Europeni (CCJE) în atenția Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei

5

privind calitatea hotărârilor judecătorești, o motivație și o analiză clară sunt cerințele

fundamentale ale hotărârilor judecătorești și un aspect important al dreptului la un

proces echitabil. Pentru a răspunde cerințelor procesului echitabil, motivarea ar trebui să

evidențieze, că judecătorul a examinat cu adevărat chestiunile esențiale ce i-au fost

prezentate.

Colegiul menționează că, art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului

garantează dreptul justițiabilului la o hotărîre motivată sub aspectul instituirii obligației

instanțelor de judecată de a-și argumenta hotărîrile adoptate din perspectiva unei analize

ample a circumstanțelor pricinii. Îndatorirea de a motiva coerent și unitar hotărârea sub

aspectul tuturor cererilor, fără a exista contradicții între motivare și dispozitiv, constituie

o garanție pentru justițiabili, în fața eventualului arbitrariu judecătoresc, fiind singurul

mijloc prin care se dă posibilitatea de a putea exercita un eficient control judiciar.

Instanța de recurs consemnează că, Codul de procedură civilă consacră principiul

general după care orice hotărâre judecătorească trebuie să fie motivată și să reprezinte

premisa pentru soluția din dispozitiv. Această dispoziție este edictată atât în interesul

unei bune administrări a justiției și încrederii ce trebuie să inspire justițiabililor cât și

pentru a se da instanțelor superioare posibilitatea de a controla judecata primelor

instanțe. Pentru satisfacerea acestui principiu, judecătorii fondului sunt datori sa arate

motivele de fapt și de drept care au format convingerea lor, să enunțe cele constatate și

dovezile care au determinat-o.

Colegiul subliniază că, creanța este validă atunci, când ea a ajuns la scadență și

care trebuie să fie certă – neîndoielnică, în sensul că asupra ei să nu fie conturat un

litigiu; lichidă – având un cuantum precis determinat; exigibilă – a cărei executare

creditorul poate să o pretindă imediat.

În acest sens, instanța de recurs remarcă faptul că instanța de insolvabilitate la

soluționarea contestației înaintate de BC „ProCredit Bank” SA nu a ținut cont de o serie

de circumstanțe care au determinat-o să adopte o concluzie pripită și neîntemeiată, și

anume, nu a constatat certitudinea creanței creditorului Roșioru Vasile, deoarece

reieșind din contractele de fidejusiune nr. 1 și nr. 2 din ianuarie 2016 (f.d. 56-56 verso,

57-57 verso) se desprinde că Silion Ion în calitate de cesionar, a cedat obligațiile

asumate față de Roșioru Vasile, în calitate de creditor, iar SRL „Numex&Co”, în

calitate de fidejusor, s-a obligat față de creditor să restituie datoria cesionarului ce

rezultă din contractele de cesiune nr. 1 și nr. 2 din 11 ianuarie 2016, însă la materialele

cauzei contractele de cesiune menționate lipsesc.

Mai mult decît atît, instanța de insolvabilitate urma să verifice dacă față de Silion

Ion au fost înaintate careva cerințe cu privire la executarea obligației asumate de acesta

față de creditorul Roșioru Vasile, în sensul executării contractelor de fidejusiune, or

potrivit art. 142 alin. (11) din Legea insolvabilității, un creditor care, înainte de

înregistrarea unei cereri de validare, a primit o plată parțială pentru creanța sa de la un

codebitor sau de la un fidejusor al debitorului poate avea creanța înscrisă în tabelul de

creanțe numai pentru partea pe care nu a încasat-o încă.

În acest sens, instanța de recurs consideră întemeiat argumentul recurentului

precum că fidejusorul vine la obligații doar dacă debitorul principal, adică Silion Ion, nu

execută obligația principală și nu poate pretinde validarea creanțelor, deoarece nu deține

o creanță față de întreprinderea insolvabilă, ci față de debitorul Silion Ion, or potrivit art.

1156 alin. (1) din Codul civil, în cazul neexecutării obligației principale, fidejusorul și

debitorul sînt obligați solidar în fața creditorului dacă în contract nu este prevăzut altfel.

6

Cu referire la creanțele creditorului SA „Oldex”, Colegiul reține că la emiterea

încheierii recurate, instanța de insolvabilitate nu a verificat actele ce ar confirma natura

și conținutul raportului obligațional, legalitatea și temeinicia creanței respective, or din

materialele cauzei nu poate fi constatat caracterul juridic de lichiditate, certitudine și

exigibilitate a creanței înaintate de primul față de SRL „Numex&Co” în sumă de

750000 de lei.

Cu toate că instanța de insolvabilitate reține că creditorii inter alia SA „Oldex” au

anexat la cererea de validare a creanțelor acte confirmative existenței creanțelor sale,

creanțele fiind verificate de administrator și propuse spre validare, însă instanța de

recurs nu poate verifica aceste argumentări în lipsa actelor confirmative cu privire la

certitudinea, exigibilitatea și lichiditatea creanței creditorului SA „Oldex” față de SRL

„Numex&Co” în sumă de 750000 de lei, or potrivit art. 118 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, fiecare parte trebuie să dovedească circumstanțele pe care le invocă

drept temei al pretențiilor și obiecțiilor sale dacă legea nu dispune altfel.

Mai mult, potrivit contractelor de împrumut nr. 01 din 17 aprilie 2015 și nr. 02 din

27 aprilie 2015, SRL „Numex&Co”, în calitate de împrumutător, a acordat SA „Oldex”,

în calitate de împrumutat, împrumuturi bănești în sumă de 400000 de lei și respectiv

350000 de lei (f.d.26, 26 verso), însă reieșind din lista creditorilor SRL „Numex&Co”,

prezentată de recurent, SA „Oldex” figurează ca creditor cu suma de 750000, fără să fie

specificată valuta. Astfel, din lipsa la materialele cauzei a altor documente justificative

din care izvorăsc creanțele ultimului, instanța de recurs nu poate verifica cu certitudine

circumstanțele respective.

Deși instanța de insolvabilitate a reținut corect prevederile art. 144 alin. (8) din

Legea insolvabilității, care prevăd modul de înaintare a contestațiilor împotriva trecerii

unei creanțe în tabelul definitiv, aceste prevederi au fost reținute în mod formal, iar

simpla menționare a normei de drept nu poate substitui motivarea acțiunilor instanței de

insolvabilitate și nu poate suplini lipsa unei încheieri motivate și aduce o neclaritate în

privința motivelor pentru care anumite argumente au fost acceptate în mod formal.

Astfel, nu este clară poziția instanței de insolvabilitate cu privire la respingerea

contestației înaintate de BC „ProCredit Bank” SA privind includerea în tabelul definitiv

a creanțelor creditorului SA „Oldex”, în situație în care din cuprinsul încheierii recurate

nu se poate elucida dacă datoriile debitorului față de creditorul SA „Oldex” sunt

confirmate prin acte doveditoare, condiție impusă de art. 141 alin. (3) din Legea

insolvabilității.

Din raționamentele descrise, instanța de recurs nu poate reține concluzia instanței

de insolvabilitate precum că datoriile și-au găsit confirmare, în lipsa efectuării unei

incursiuni cu privire la documentele justificative din care izvorăsc creanțele creditorului

SA „Oldex”.

Din considerentele menționate și a normelor de drept invocate mai sus, Colegiul

ajunge la concluzia admiterii recursului declarat de BC „ProCredit Bank” SA, casării

încheierii Curții de Apel Chișinău din 20 martie 2017.

Avînd în vedere că instanța de insolvabilitate nu a elucidat circumstanțele

importante ale pricinii și a aplicat eronat normele de drept material și procedural la

soluționarea cauzei, lacune care nu pot fi corectate în cadrul procedurii de examinare în

recurs și prin urmare, cauza urmează a fi restituită spre rejudecare în instanța de

insolvabilitate a Curții de Apel Chișinău în același complet de judecată.

7

La rejudecarea cauzei, instanța de insolvabilitate urmează să țină cont de cele

menționate și reexaminând cauza să emită o hotărâre legală și întemeiată cu respectarea

drepturilor procedurale ale părților.

În conformitate cu art. 427 lit. b) din Codul de procedură civilă, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e

Se admite recursul declarat de banca comercială „ProCredit Bank”, societate pe

acțiuni.

Se casează încheierea Curții de Apel Chișinău din 20 martie 2017, în cadrul

procedurii de insolvabilitate a societății cu răspundere limitată ”Numex&Co”, cu privire

la contestația înaintată de banca comercială „ProCredit Bank”, societate pe acțiuni

asupra tabelului definitiv al creanțelor societății cu răspundere limitată „Numex&Co”,

cu restituirea pricinii spre rejudecare în instanța de insolvabilitate a Curții de Apel

Chișinău în același complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Ala Cobăneanu

8