2ri-168/15 — Intentarea procesului de insolvabilitate

prima instanţă: A. Minciuna dosar nr. 2ri-168/15 DECIZIE 26 august 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii: Galina Stratulat, Iuliana Oprea Ion Druţă, Ion Corolevschi examinând recursul declarat de către Societatea comercială „Plugarul” societate cu răspundere limitată, în pricina civilă la cererea introductivă a Firmei didactice de producţie şi comerţ „Maria-Unim” societate cu răspundere limitată cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de sine, împotriva hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 26 martie 2015, prin care a fost admisă cererea introductivă depusă de către Firma didactică de producţie şi comerţ „Maria-Unim” societate cu răspundere limitată cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de sine, a fost constatată insolvabilitatea Firmei didactice de producţie şi comerţ „Maria-Unim” societate cu răspundere limitată şi a fost intentată procedura simplificată a falimentului faţă de Firma didactică de producţie şi comerţ „Maria-Unim” societate cu răspundere limitată, c o n s t a t ă: La 17 decembrie 2014, FDPC „Maria-Unim” SRL a depus o cerere introductivă cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de sine.

În motivarea cererii debitorul a invocat că conform deciziei Camerei Înregistrării de Stat din 07 mai 2014 a fost admisă cererea de înregistrare a modificărilor şi a fost înregistrat şi consemnat în registrul de stat al persoanelor juridice administratorul Cristina Negură. Menţionează că în vederea acumulării informaţiei ce ţine de activitatea FDPC „Maria-Unim” SRL, administratorul Cristina Negură a efectuat interpelări la organele, ce deţin registre de stat sau de evidenţă a bunurilor. Susţine că conform răspunsurilor parvenite în adresa administratorului de la Ministerul Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor, ÎS „Cadastru”, ÎS „Calea Ferată din Moldova”, Serviciul Vamal şi Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală, după debitor nu sunt înregistrate bunuri imobile, mobile sau obiecte de proprietate intelectuală, inclusiv obiecte ale dreptului de autor.

Afirmă că conform raportului financiar al debitorului pentru anul 2013, parvenit de la Direcţia generală pentru statistică a mun. Chişinău, precum şi în temeiul procesului-verbal din 14 martie 2014 a adunării generale extraordinare a asociaţilor FDPC „Maria-Unim” SRL, răspunsului parvenit de la Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chişinău, întreprinderea are datorii faţă de creditori în sumă de 705807,77 lei, dintre care faţă de Cristina Negură – 50632,60 lei şi Direcţia administrare fiscală Rîşcani mun. Chişinău – 46,17 lei. Prin urmare, solicită intentarea procesului de insolvabilitate faţă de FDPC „Maria-Unim” SRL, iniţierea procedurii simplificate a falimentului cu dizolvarea FDPC „Maria-Unim” SRL şi numirea în calitate de lichidator a FDPC „Maria- Unim” SRL pe ÎI „Ciolacu Serghei”.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 22 decembrie 2014 a fost admisă spre examinare cererea introductivă depusă de către FDPC „Maria-Unim” SRL cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de sine şi în vederea asigurării pricinii şi pentru a preveni modificarea stării în care se aflau bunurile debitorului în perioada de pînă la intentarea procesului de insolvabilitate, au fost aplicate măsuri de asigurare, fiind numită ÎI „Ciolacu Serghei” în calitate administrator provizoriu al FDPC „Maria-Unim” SRL.

Prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 26 martie 2015 Economice din 10 iunie 2010 a fost admisă cererea introductivă depusă de către FDPC „Maria-Unim” SRL cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de sine, a fost constatată insolvabilitatea FDPC „Maria-Unim” SRL şi a fost intentată procedura simplificată a falimentului faţă de FDPC „Maria-Unim” SRL, a fost desemnat în funcţie de lichidator al FDPC „Maria-Unim” SRL, Serghei Ciolacu, a fost ridicat dreptul de administrare al debitorului şi a fost obligat să predea în cel mult 5 zile lucrătoare gestiunea patrimoniului către lichidator, a fost stabilit termenul-limită, pentru creditori, de înregistrare a cererilor de admitere a creanţelor în vederea întocmirii tabelului definitiv, pînă la 23 aprilie 2015, a fost stabilit termenul de verificare a creanţelor, de întocmire şi de comunicare a tabelului lor definitiv, pînă la 27 aprilie 2014, a fost stabilită şedinţa de validare a creanţelor pentru 07 mai 2015, ora 10.00 în incinta Curţii de Apel Chişinău, bd.

Ştefan cel Mare,73, bir. 102, mun. Chişinău, a fost obligat lichidatorul să efectueze notificările prevăzute la art. 35 alin. (2) şi (4) din Legea insolvabilităţii şi să prezinte instanţei de insolvabilitate spre aprobare un proiect al bilanţului de lichidare care să reflecte valoarea activelor sau actul de carenţă a acestora, inclusiv creanţele confirmate şi datoriile care se află pe rol în instanţa de judecată, a fost propus creditorilor garantaţi să precizeze fără întîrziere bunurile asupra cărora deţin un drept prioritar, precum şi temeiul acestui drept şi au fost menţinute măsurile de asigurare aplicate prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 22 decembrie 2014. La 10 aprilie 2015, în termenul prevăzut de lege, SC „Plugarul” SRL a declarat recurs împotriva hotărârii primei instanţe, solicitând admiterea acestuia, şi casarea integrală a hotărârii primei instanţe.

Recurenta SC „Plugarul” SRL, în motivarea recursului, a indicat că hotărârea prime instanţe este ilegală. Menţionează că prima instanţă a intentat procesul de insolvabilitate faţă de FDPC „Maria-Unim” SRL în lipsa unor careva creditori legali. Menţionează că pe parcursul ultimilor 9 ani, FDPC „Maria-Unim” SRL nu a avut şi nu are nici o datorie faţă de cineva. Susţine că instanţa a ignorat argumentul precum că este ilegal să intentezi procesul de insolvabilitate în lipsa unor creditori concreţi, cu sume concrete, care niciodată nu au înaintat nimănui nici o pretenţie. Afirmă că a încercat să explice instanţei faptul că intentarea procesului de insolvabilitate este ilegală şi în cazul în care aceste presupuse datorii ar fi existat cu adevărat, deoarece termenele de satisfacere a pretenţiilor respective în ordinea stabilită de lege au expirat cu mulţi ani în urmă, însă instanţa a ignorat acest argument.

Invocă că instanţa nu a găsit de cuviinţă să ceară administratorilor Cristina Negură şi Serghei Ciolacu ca pînă la adoptarea hotărârii, să identifice măcar un creditor neidentificată, deoarece fără creditori reali şi legali nu poate fi intentată procedura de insolvabilitate, iar suma de 50632 lei, pe care administratorul şi le-a pus ca salariu pentru organizarea acestei fărădelegi nu poate servi temei pentru intentarea procesului de insolvabilitate. Mai invocă că amenda în mărime de 60000 lei, aplicată de Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chişinău pentru încălcări evident fabricate, de asemenea, nu poate servi drept temei pentru înaintarea procesului de insolvabilitate, deoarece există termeni de aplicare a amenzilor şi penalităţilor şi în cazul de faţă, chiar dacă în perioada respectivă s-a fi comis anumite abateri la normele legale, termenul de sancţionare a expirat cu mulţi ani în urmă.

Menţionează că administratorul Vladimir Balan împreună cu Cristica Negură, inducând în eroare Camera Înregistrării de Stat, au schimbat abuziv administratorul legal şi au fabricat o datorie artificială. Susţine că numirea şi eliberarea din funcţie a administratorului este de competenţa exclusivă a fondatorilor întreprinderii, iar de competenţa instanţei şi a administratorului provizoriu ţine numai înlăturarea administratorului de la administrarea întreprinderii după pornirea procesului de insolvabilitate. Judecînd recursul în limitele invocate de fondatorul SC „Plugarul” SRL pe baza materialelor din dosar, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că acesta este depus în termen, neîntemeiat şi urmează a fi respins cu menţinerea hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 26 martie 2015 din următoarele motive.

Conform art. 1 alin. (4) Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, procesul de insolvabilitate se desfăşoară în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă şi cu cele ale prezentei legi. În conformitate cu art. 429 alin. (1) Codul de procedură civilă, pot fi atacate cu recurs deciziile pronunţate de curţile de apel în calitatea lor de instanţe de apel, cît şi hotărîrile pronunţate de curţile de apel în procedura de insolvabilitate. Conform art. 8 alin. (1) Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, hotărîrile şi încheierile instanţei de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în termen de 15 zile calendaristice din data pronunţării şi numai în cazurile prevăzute expres de prezenta lege.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Codul de procedură civilă, judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanţa verifică, în limitele invocate în recurs şi în baza referinţei depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără a administra noi probe. În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Instanţa de insolvabilitate a Curţii de Apel Chişinău a adoptat hotărîrea contestată la 26 martie 2015. Prin urmare, recursul declarat de fondatorul SC „Plugaruul” SRL la 10 aprilie 2015 este depus în termenul prevăzut la art. 8 alin. (1) Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs.

După cum denotă actele cauzei, la 117 decembrie 2014 SRL „Maria –Unim” s-a adresat în instanţa de judecată cu o cerere introductivă solicitînd intentarea procesului de insolvabilitate faţă de întreprinderea fondată din motivul incapacităţii de plata. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 22 decembrie 2014 a fost admisă spre examinare cererea introductivă depusă de către FDPC „Maria-Unim” SRL cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de sine şi în vederea asigurării pricinii şi pentru a preveni modificarea stării în care se aflau bunurile debitorului în perioada de pînă la intentarea procesului de insolvabilitate, au fost aplicate măsuri de asigurare, fiind numită ÎI „Ciolacu Serghei” în calitate administrator provizoriu al FDPC „Maria-Unim” SRL.

Ulterior, în cadrul examinării pricinii administratorul provizoriu a prezentat raportul prin care a indicat că este necesară intentarea procedurii simplificate a falimentului faţă de SRL „Maria Unim”.

Prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 26 martie 2015 Economice din 10 iunie 2010 a fost admisă cererea introductivă depusă de către FDPC „Maria-Unim” SRL cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de sine, a fost constatată insolvabilitatea FDPC „Maria-Unim” SRL şi a fost intentată procedura simplificată a falimentului faţă de FDPC „Maria-Unim” SRL, a fost desemnat în funcţie de lichidator al FDPC „Maria-Unim” SRL, Serghei Ciolacu, a fost ridicat dreptul de administrare al debitorului şi a fost obligat să predea în cel mult 5 zile lucrătoare gestiunea patrimoniului către lichidator, a fost stabilit termenul-limită, pentru creditori, de înregistrare a cererilor de admitere a creanţelor în vederea întocmirii tabelului definitiv, pînă la 23 aprilie 2015, a fost stabilit termenul de verificare a creanţelor, de întocmire şi de comunicare a tabelului lor definitiv, pînă la 27 aprilie 2014, a fost stabilită şedinţa de validare a creanţelor pentru 07 mai 2015, ora 10.00 în incinta Curţii de Apel Chişinău, bd.

Ştefan cel Mare,73, bir. 102, mun. Chişinău, a fost obligat lichidatorul să efectueze notificările prevăzute la art. 35 alin. (2) şi (4) din Legea insolvabilităţii şi să prezinte instanţei de insolvabilitate spre aprobare un proiect al bilanţului de lichidare care să reflecte valoarea activelor sau actul de carenţă a acestora, inclusiv creanţele confirmate şi datoriile care se află pe rol în instanţa de judecată, a fost propus creditorilor garantaţi să precizeze fără întîrziere bunurile asupra cărora deţin un drept prioritar, precum şi temeiul acestui drept şi au fost menţinute măsurile de asigurare aplicate prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 22 decembrie 2014. La 10 aprilie 2015, prin intermediul Curţii Supreme de Justiţie fondatorul SC „Plugarul” SRL a declarat recurs împotriva hotărîrii instanţei de insolvabilitate, solicitînd admiterea acestuia şi casarea hotărîrii contestate.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că hotărîrea instanţei de insolvabilitate este emisă cu aplicarea corectă a normelor de drept material reieşind din următoarele. Conform art. 2 din Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, supraîndatorarea reprezintă situaţia financiară a debitorului, în care valoarea bunurilor nu mai acoperă obligaţiile existente ale acestuia. Reieşind din art. 10 din Legea insolvabilităţii, temeiul special de intentare a unui proces de insolvabilitate constă în supraîndatorarea debitorului în cazul în care acesta este persoană juridică responsabilă de creanţele creditorilor în limitele patrimoniului său.

Conform art. 14 alin. (1) din Legea insolvabilităţii, debitorul este obligat să depună cerere introductivă dacă există unul din temeiurile prevăzute la art. 10 a Legii insolvabilităţi. În acelaşi timp în conformitate cu art. 21 alin (6) din Legea insolvabilităţii, dacă în cererea introductivă debitorul declară că se află în stare de insolvabilitate şi îşi exprimă intenţia de a lichida sau de a îşi restructura activitatea, instanţa de judecată va adopta, în cel mult 10 zile lucrătoare, cu citarea debitorului, o hotărîre de intentare a procesului de insolvabilitate fără drept de recurs, obligîndu-l, după caz, să prezinte un plan al procedurii de restructurare. în acest caz, prevederile art. 23-29 nu se aplică.

Conform art. 27 alin. (1) din Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, după desemnare, administratorul provizoriu întocmeşte şi prezintă instanţei de insolvabilitate, în termenul stabilit de aceasta, care nu va putea depăşi 45 de zile lucrătoare de la desemnarea sa, un raport cu privire la executarea măsurilor de asigurare, prin care să propună fie intentarea procedurii de insolvabilitate, fie intentarea procedurii simplificate a falimentului, ori prin care să constate solvabilitatea debitorului şi încetarea procesului. În funcţie de circumstanţele cauzei pe motive temeinice, instanţa poate prelungi termenul prevăzut cu cel mult 15 zile lucrătoare. În corespundere cu art. 30 alin. (4) lit.b) din Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, după judecarea cererii introductive, instanţa de insolvabilitate adoptă una din următoarele hotărîri se constată insolvabilitatea debitorului şi i se intentează procedură simplificată a falimentului.

Iar, art. 34 alin. (1) şi (2) din Legea enunţată, instanţa de insolvabilitate hotărăşte, în baza aprecierii temeiului de insolvabilitate şi a faptelor constatate în cadrul examinării cererii introductive, asupra intentării procedurii de insolvabilitate sau asupra respingerii cererii introductive. Hotărîrea de intentare a procedurii de insolvabilitate devine executorie în momentul pronunţării. Dispozitivul hotărîrii se înmînează administratorului desemnat imediat. După cum rezultă din actele cauzei şi anume raportul administratorului provizoriu, întru executarea încheierii Curţii de Apel Chişinău, administratorul provizoriu a notificat băncile şi instituţiile de stat. Din răspunsurile la notificări rezultă că, întreprinderea nu dispune de bunuri sau mijloace băneşti.

La moment SRL „Măria Unim” este în incapacitate de plată, fapt confirmat prin imposibilitatea executării obligaţiei pecuniare scadente, ceea ce în conformitate cu alin. (2) art. 10 al Legii insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012 se caracterizează ca incapacitate de plată a debitorului şi constituie temei general de intentare a procesului de insolvabilitate. Reieşind din normele de drept material expuse şi situaţia de fapt stabilită instanţa de recurs consideră că instanţa de insolvabilitate legal a ajuns la concluzia că cererea introductivă este întemeiată, existînd temei de constatare a insolvabilităţii debitorului şi de intentare a procedurii simplificate a falimentului.

Totodată, art. 63 alin. (4) din Legea insolvabilităţii prevede că la etapa intentării procedurii, instanţa de insolvabilitate desemnează candidatura administratorului provizoriu, administratorului insolvabilităţii sau a lichidatorului, propusă de debitor sau de creditorul care a iniţiat procedura, în cazul în care debitorul sau creditorul nu prezintă candidatura administratorului/ lichidatorului pînă la intentarea procedurii, instanţa este în drept să numească în mod aleatoriu orice persoană din lista administratorilor şi a lichidatorilor.

Astfel, reieşind din normele expuse de Legea insolvabilităţii, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că nu pot fi reţinute argumentele recurentului precum că instanţa de insolvabilitate greşit a admis cererea introductivă depusă de SRL „Maria-Unim” cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de întreprinderea fondată, a constatat insolvabilitate debitorului şi a intentat procedura simplificată a falimentului faţă de SRL „Maria-Unim”, desemnîndu-l în funcţie de lichidator pe Ciolacu Serghei, dat fiind faptul că aceste argumente nu pot servi temei pentru admiterea recursului în sensul declarat şi sunt contrare normelor legale enunţate supra.

Mai mult, conform art. 37 alin. (1) din Legea insolvabilităţii, hotărîrea de intentare a procedurii de insolvabilitate poate fi atacată cu recurs de către debitor. Reieşind din prevederile normei date, instanţa de recurs reţine că SC „Plugarul” SRL nu era în drept să declare recurs împotriva hotărîrii de intentare a procedurii de insolvabilitate, deoarece nu este reprezentat al debitorului. Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că hotărîrea primei instanţe este întemeiată şi legală, iar argumentele invocate de către recurent sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine hotărîrea instanţei de insolvabilitate.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit.a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se respinge recursul declarat de către Societatea comercială „Plugarul” societate cu răspundere limitată. Se menţine hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 26 martie 2015, în pricina civilă la cererea introductivă a Firmei didactice de producţie şi comerţ „Maria- Unim” societate cu răspundere limitată cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de sine. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Iulia Sîrcu judecătorul Judecătorii Galina Stratulat Iuliana Oprea Ion Druţă Ion Corolevschi