3ra-1097/15 — Contestarea actului administrativ

Judecătoria Buiucani Dosarul nr.3ra-1107/15 Mun. Chişinău Judecător:Gh. Plămădeală Curtea de Apel Chişinău Judecători: V. Pruteanu, L. Popova, A. Gavriliţa Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 26 august 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii: Petru Moraru, Iuliana Oprea soluţionînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către SC „Mobiport Lux” SRL, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de SC „Mobiport Lux” SRL împotriva Agenţiei pentru Protecţia Consumatorilor, intervenient accesoriu Sclifos Petru privind declararea nulă a deciziei nr. 00032 din 29.08.2012, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 21 ianuarie 2015, CONSTATĂ : La data de 09 ianuarie 2013 reclamanta SC „Mobiport Lux” SRL a depus cerere de chemare în judecată împotriva Agenţiei pentru Protecţia Consumatorilor, solicitînd anularea deciziei nr. 00032 din 29 august 2012 ca fiind nefondată şi ilegală.

Prin încheierea protocolară din 14 noiembrie 2013 Judecătoria Buiucani mun. Chişinău a admis demersul reprezentantului pîrîtei Agenţia pentru Protecţia Consumatorilor şi a fost atras în calitate de intervenient accesoriu pe Sclifos Petru. În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că, în baza contractului de antrepriză semnat cu Petru Sclifos în calitate de beneficiar, a confecţionat ultimului lucrări din PVC - uşi şi ferestre, care au fost instalate la domiciliul acestuia. Ulterior, Petru Sclifos s-a adresat către Agenţia pentru Protecţia Consumatorului cu solicitarea de a obliga antreprenorul să remedieze neajunsurile existente la lucrările efectuate. În rezultatul controlului efectuat de către Agenţia pentru Protecţia Consumatorului a fost emisă decizia nr. 00032 din 29.08.2012, care a parvenit în adresa antreprenorului la data de 04.10.2012.

Potrivit acesteia antreprenorul este obligat să remedieze gratuit deficienţele la lucrările confecţionate în beneficiul lui Petru Sclifos (7 uşi), care nu corespund Actului normativ GOST 30674-99 sau să restituie echivalentul costului lucrărilor. Menţionează, că decizia sus-numită este neîntemeiată, deoarece nu este clar ce 1 defecţiuni se pretinde a fi avut lucrările, la care din lucrări, prin ce s-au manifestat defecţiunile respective şi alte date necesare şi importante pentru soluţionarea justă a cazului şi legalitatea deciziei. Nefiind de acord cu soluţia adoptată de către Agenţie pentru Protecţia Consumatorului, reclamantul a înaintat cerere prealabilă, solicitînd anularea deciziei nr. 00032 din 29.08.2012, însă solicitarea i-a fost respinsă.

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 16 mai 2014 cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca fiind neîntemeiată şi s-a încasat de la SC „Mobiport Lux” SRL în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 100 lei. Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond s-a bazat pe cercetarea completă şi nemijlocită a tuturor probelor prezente şi a constatat că, cerinţele invocate în acţiune, nu se încadrează în prevederile legii. La data de 23 mai 2014 SC „Mobiport Lux” SRL a declarat apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri prin care să fie admisă cererea de chemare în judecată integral. În motivarea apelului a indicat că, prima instanţă la adoptarea hotărîrii nu a constatat şi nu a elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond iar concluziile expuse în hotărîre sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 21 ianuarie 2015 s-a respins apelul declarat de către SC „Mobiport Lux” SRL şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 16 mai 2014. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelant nu şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului, argumentele formulate în cererea de apel sunt neîntemeiate. Totodată, instanţa de apel a indicat că, prima instanţă a dat o apreciare obiectivă şi justă probelor administrate, a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi corect a aplicat normele de drept material şi procedural şi în consecinţă a adoptat o hotărîre legală şi întemeiată.

Nefiind de acord cu decizia instanţei de apel SC „Mobiport Lux” SRL a declarat recurs prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 21.01.2015 şi a hotărîrii Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 16 mai 2014 cu emiterea unei noi hotărîri prin care cererea e chemare în judecată să fie admisă integral şi dispusă anularea actului contestat ca fiind ilegal. La data de 29.07.2015, Agenţia pentru Protecţia Consumatorilor a înaintat referinţă prin care solicită respingerea recursului înaintat de către SC „Mobiport Lux” SRL cu menţinerea hotărîrii instanţei de fond şi a deciziei instanţei de apel ca fiind legale. În motivarea cererii de recurs, recurentul a reiterat argumentele de fapt expuse în cererea de apel şi anume, neaplicarea normelor de drept material şi procedural pertinente cauzei.

Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii 2 Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că recurentul indică argumente ce ţin de dezacordul cu felul în care instanţele au apreciat înscrisurile probatoare şi au constatat circumstanţele cauzei. Nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs. În speţă, Colegiul menţionează că, recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecinţă, nu există aparenţa unei încălcări a dreptului recurentului la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este garantat de articolului 6 § 1 al Convenţiei. Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, pe cînd în recursul declarat de către SC „Mobiport Lux” SRL asemenea aspecte nu se regăsesc. 3 Din considerentele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către SC „Mobiport Lux” SRL ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Se consideră inadmisibil recursul declarat de către SC „Mobiport Lux” SRL, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 21 ianuarie 2015, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de SC „Mobiport Lux” SRL împotriva Agenţiei pentru Protecţia Consumatorilor, intervenient accesoriu Sclifos Petru privind declararea nulă a deciziei nr. 00032 din 29.08.2012. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Petru Moraru Iuliana Oprea 4