2ra-541/14 — Încasarea datoriei

prima instanţă: V. Micu dosarul nr. 2ra-541/14 instanţa de apel: N. Budăi, I. Muruianu, A.Nogai ÎNCHEIERE 05 februarie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat, Iurie Bejenaru, examinînd chestiunea admisibilităţii recursului declarat de către Societatea Comercială „Mobiport Lux” Societate cu Răspundere Limitată, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Agapitova Olga împotriva Societăţii Comerciale „Mobiport Lux” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la rezilierea contractului, încasarea penalităţii, încasarea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 14 noiembrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Societatea Comercială „Mobiport Lux” Societate cu Răspundere Limitată şi menţinută hotătîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 05 iulie 2013 c o n s t a t ă La 04 august 2010 Agapitova Olga a depus cerere de chemare în judecată împotriva SC „Mobiport Lux” SRL cu privire la rezilierea contractului, încasarea penalităţii, încasarea prejudiciului material şi moral. În motivarea acţiunii a indicat că în baza contractului nr. 365 din 10 mai 2010, a comandat de la pîrît, producerea şi instalarea unei uşi din termopan (pentru balcon), în sumă totală de 3 625 lei. După instalarea uşii la data de 29 mai 2010 a observat că uşa manifestă defecte şi anume: nu corespunde mărimii şi este strîmbă, însă adresându-se la pîrîtă în formă verbală, pentru înlăturarea defectelor, aceasta nu a întreprins nimic în acest sens. Indică că la 01 iunie 2010 a înaintat o pretenţie pîrîtului, solicitînd rezolvarea problemei apărute, însă nici la solicitările menţionate pîrîtă nu a lichidat defecţiunile uşii şi respectiv, la 28 iunie 2010 a cerut efectuarea unei expertize tehnice în cadrul „CEXIN”.

În baza raportului de expertiză nr.438 din 10 iulie 2010 s-a confirmat/constatat, că blocul de uşă şi geam aflat în litigiu manifestă defecte şi nu corespunde GOST-urilor, la expertiză fiind invitaţi şi pîrîtă, care a refuzat să se prezinte. Solicită reclamanta să fie reziliat contractul nr.365 din 10 mai 2010, încasarea contravalorii produsului necorespunzător în sumă de 3625 lei, încasarea penalităţii de 5 % din preţul total al uşii pentru 180 zile în sumă de 32 580 lei, încasarea pagubei morale în sumă de 10000 lei, cît şi încasarea tuturor cheltuielilor de judecată.

Prin hotărîrea judecătoriei Rîşcani mun.Chişinău din 05 iulie 2013 acţiunea a fost admisă parţial, s-a dispus să fie reziliat contractul de antrepriză nr.365 din 10 mai 2010, s-a încasat de la SC „Mobiport Lux” SRL în beneficiul Olgăi Agapitova prejudiciul material în mărime de 3625 lei şi penalitate în mărime de 32 580 lei, prejudiciu moral – 5 000 lei şi cheltuieli de judecată în sumă de 3 000 lei, în total suma de 44 205 lei. S-a încasat taxa de stat în beneficiul statului de la SC „Mobiport” SRL 1236,15 lei. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, SC „Mobiport Lux” SRL a depus apel, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii primei instanţe şi remiterea pricinii spre rejudecare în primă instanţă.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 14 noiembrie 2013 a fost respins apelul declarat de către SC „Mobiport Lux” SRL şi menţinută hotătîrea primei instanţe. La adoptarea soluţiei instanţa de apel şi prima instanţă au concluzionat că în baza contractului nr. 365 din 10 mai 2010, Agapitova Olga a comandat de la SC „Mobiport Lux” SRL, producerea şi instalarea unei uşi din termopan (pentru balcon), în sumă totală de 3625 lei. După instalarea uşii la data de 29 mai 2010 consumatorul a observat că uşa manifestă defecte şi anume că nu corespunde mărimii şi este strîmbă. Faptul că produsul confecţionat şi instalat la domiciliul consumatorului este necalitativ, a fost cert probat de actul expertizei tehnice CEXIN din 10 iulie 2010 nr.438, din care rezultă că uşa de la balcon este cu defecte, împiedică exploatarea normală, conform normelor sanitar-igienice.

Conform art.13 alin. (1) şi (2) din Legea nr.105 din 13 martie 2003 privind protecţia consumatorilor, legiuitorul stipulează expres că, remedierea gratuită a deficienţelor apărute la produs, serviciu, înlocuirea gratuită sau restituirea contravalorii produsului, serviciului necorespunzător în cadrul termenului de garanţie sau termenului de valabilitate, deficienţe care nu sînt imputabile consumatorului, se face necondiţionat de către vînzător, prestator într-un termen de cel mult 14 zile calendaristice de la data înaintării reclamaţiei de către consumator sau în termenul stabilit prin contract.

Dacă vînzătorul, prestatorul refuză să satisfacă reclamaţia consumatorului conform prevederilor alin. (1), ei sînt obligaţi să dovedească vina consumatorului în ceea ce priveşte deficienţele apărute la produsul 2 vîndut, serviciul prestat prin expertiza tehnică efectuată de o terţă parte competentă în domeniu, abilitată în conformitate cu legislaţia, într-un termen de cel mult 14 zile calendaristice de la data înaintării pretenţiei de către consumator.

In caz contrar, ei sînt obligaţi să îndeplinească cerinţele prevăzute la alin.(l). Conform art. 10 alin.(4) al Legii nr.105, citată supra, consumatorul este în drept să pretindă vînzătorului, prestatorului remedierea sau înlocuirea gratuită ori restituirea contravalorii produsului, serviciului, precum şi despăgubiri pentru pierderile suferite ca urmare a deficienţelor constatate în cadrul termenului de garanţie sau termenului de valabilitate, cu condiţia respectării de către consumator a instrucţiunilor de instalare, utilizare şi a regulilor de păstrare.

Luînd în consideraţie normele de drept enunţate, instanţa de apel a relevat că apelanta era obligată să satisfacă solicitările consumatorului/intimatei sau, dacă nu era de acord cu cele invocate, în caz de refuz , era obligat să demonstreze vina consumatorului în apariţia defectelor în baza unui raport de expertiză, astfel orice refuz care nu se bazează pe rezultatele unui raport de expertiză, se consider o recunoaştere a solicitărilor consumatorului. Instanţa de apel, în virtutea acestor prevederi legale, a conchis că pretenţiile reclamantei-intimate cu privire la încasarea contravalorii bunului, din mărimea sumei achitate şi a penalităţilor au fost admise corect, avînd un suport legal expres.

Instanţa de apel, la fel, a menţionat că pretenţia cu privire la rezilierea contractului, în circumstanţele concrete a speţei are acoperire juridică în art. 709,963 Cod civil. Referitor la penalităţile încasate de prima instanţă în mărime de 32 580 lei, instanţa de apel a menţionat că apelanta nu a contestat mărimea lor, iar în partea ce priveşte afirmaţiile cu privire la faptul că nu există temei legal de încasare a prejudiciului moral, instanţa de apel le-a apreciat ca lipsite de suport juridic. La 05 decembrie 2013 SC „Mobiport Lux” SRL a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe şi remiterea pricinii spre rejudecare.

În motivarea recursului s-a invocat că instanţele de judecată la încasarea prejudiciului moral, a interpretat eronat normele de drept material. La fel, recurentul a invocat efectuarea cu încălcări a expertizei, precum şi faptul că a fost efectuată în lipsa reprezentantului său. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

3 Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Societatea Comercială „Mobiport Lux” Societate cu Răspundere Limitată nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că argumentele formulate în recurs se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei.

Instanţa de apel şi prima instanţă au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Societatea Comercială „Mobiport Lux” Societate cu Răspundere Limitată, în esenţa lui, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respins. Or recursul, exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Societatea Comercială „Mobiport Lux” Societate cu Răspundere Limitată ca inadmisibil.

4 În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către Societatea Comercială „Mobiport Lux” Societate cu Răspundere Limitată se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru 5