2ra-2083/13 — Restituirea contravalorii serviciilor

Judecătoria Buiucani,mun. Chişinău Dosarul nr. 2ra-2083/13 Judecător: V. Boico Curtea de Apel Chişinău Judecători: L. Popova, A. Doga, Sv. Caitaz Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 28 august 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Tatiana Răducanu Judecătorii: Ion Corolevschi, Iuliana Oprea, soluţionînd chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de SC „Mobiport Lux” SRL şi Furtună Lilia, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a Liliei Furtună împotriva SC „Mobiport Lux” SRL, cu privire la rezilierea contractului şi restituire a contravalorii serviciilor prestate necorespunzător, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 martie 2013, prin care apelul declarat de Furtună Lilia a fost admis parţial, CONSTATĂ : La 18 noiembrie 2010, Furtună Lilia a depus cerere de chemare in judecată împotriva SC „Mobiport Lux” SRL, cu privire la rezilierea contractului şi restituirea contravalorii serviciilor prestate necorespunzător.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că, SC „Mobiport Lux” SRL n-a executat în termen obligaţiile rezultate din contractul de antrepriză încheiat la 04 septembrie 2010 între părţi, potrivit căruia ultimul s-a obligat să instaleze o uşă şi trei geamuri termopane la vila situată în s. Tohatin de Jos, str. Viilor, 4. Prin cererea din 19 octombrie 2010, Furtună Lilia a solicitat SC „Mobiport Lux” SRL executarea obligaţiunilor contractuale prin reinstalarea termopanelor şi finisarea lucrărilor. Susţine reclamanta că cererea a rămas fără soluţionare, neajunsurile n-au fost lichidate, n-a fost întocmit actul de recepţie a lucrărilor executate, aşa cum rezultă din pct. 6.3 al contractului de antrepriză.

Cere reclamanta rezilierea contractului de antrepriză nr. 1382 din 04 septembrie 2010, încheiat cu SC „Mobiport Lux” SRL, restituirea contravalorii produsului şi serviciilor necorespunzătoare prestate în mărime de 22 976 lei, obligarea SC „Mobiport Lux” SRL să demonteze şi să înlăture din contul său produsul instalat în termen de 5 zile de la data rămînerii definitive a hotărîrii judecătoreşti, încasarea penalităţii în mărime de 32 166,4 lei, prejudiciului moral în mărime de 10 000 lei şi cheltuielilor de judecată în mărime de 2 350 lei. Totodată, reclamanta in temeiul art. 85 alin. (4) CPC in legătură cu situaţia materială precară, intrucît are la intreţinere un copil minor, primeşte un salariu de 1000 lei, este divorţată, a solicitat să fie scutită parţial de la plata taxei de stat.

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 01 noiembrie 2012, acţiunea a fost respinsă. În motivarea hotărîrii, instanţa de fond a invocat prevederile art. 572, 946, 957 şi 958 CC, menţionînd că pîrîtul şi-a executat obligaţiunile sale integral, iar 1 întîrzierea la instalarea bunului comandat s-a datorat reclamantei, care nu a achitat preţul integral conform condiţiilor contactului. Nefiind de acord cu hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 01 noiembrie 2012, Furtună Lilia a declarat apel împotriva acesteia, cerînd admiterea apelului, casarea hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri prin care să fie admise pretenţiile sale. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 martie 2013, a fost admis apelul declarat de Furtună Lilia, a fost casată hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 01 noiembrie 2012, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea a fost admisă parţial, fiind încasat de la SC „Mobiport Lux” SRL în beneficiul Liliei Furtună penalitatea în mărime de 10 000 lei, prejudiciul moral în mărime de 3 000 lei şi cheltuielile de judecată în mărime de 2 350 lei. În rest, acţiunea a fost respinsă. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelant parţial şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului. Totodată, au fost indicate prevederile art. 21 (16), 32 (27) alin. (2) din Legea privind protecţia consumatorului, fiind conchis că lucrările au fost efectuate cu întîrziere şi necalitativ, fapt care generează plata penalităţilor solicitate, precum şi prejudiciul moral, care a fost estimat la suma de 3 000 lei.

Considerînd ilegală decizia instanţei de apel, la 05 aprilie 2013, SC „Mobiport Lux” SRL a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 martie 2013 şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 01 noiembrie 2012. Cererea dată a fost suplinită prin cererea de recurs din 16 mai 2013. În argumentarea recursului recurentul a reiterat argumentele de fapt ale pricinii, indicînd totodată poziţia sa vis-a-vis de cerinţele reclamantei. Considerînd ilegală decizia instanţei de apel, la 23 aprilie 2013, Furtună Lilia a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea parţială a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 martie 2013 în partea respingerii pretenţiilor din acţiune, cu adoptarea în această parte a ueni hotărîri noi prin care acţiunea să fie admisă.

În argumentarea recursului recurenta a invocat dezacordul său referitor la mărimea penalităţii, considerînd că aceasta este de 32 166,4 lei, conform art. 27 alin. (2) din Legea privind protecţia consumatorului nr. 105 din 13.03.2003. SC „Mobiport Lux” SRL a depus referinţă pe marginea recursului declarat de Furtună Lilia, prin care a solicitat respingerea acestuia ca neîntemeiat. Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursurilor în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile sunt inadmisibile din următoarele considerente. Verificînd motivele de casare invocate în cererile de recurs, Colegiul atestă că recurenţii indică argumente ce ţin de dezacordul cu felul în care instanţa de apel a apreciat înscrisurile probatoare şi a constatat circumstanţele cauzei.

Astfel, în viziunea recurenţilor, instanţele eronat au apreciat mărimea penalităţii. Nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs. În consecinţă, nu există aparenţa unei încălcări a dreptului recurenţilor la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este garantat de articolului 6 § 1 al Convenţiei. 2 Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recursuri nu pot constitui temei de admitere a lor, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurenţii şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurenţi nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, pe cînd în recursurile declarate de SC „Mobiport Lux” SRL şi Furtună Lilia asemenea aspecte nu se regăsesc. Din considerentele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursurile declarate de SC „Mobiport Lux” SRL şi Furtună Lilia ca inadmisibile.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Se consideră inadmisibile recursurile declarate de SC „Mobiport Lux” SRL şi Furtună Lilia împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 martie 2013, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a Liliei Furtună împotriva SC „Mobiport Lux” SRL, cu privire la rezilierea contractului şi restituire a contravalorii serviciilor prestate necorespunzător. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Tatiana Răducanu Judecătorii Ion Corolevschi Iuliana Oprea 3 4