2ra-1216/15 — Declararea nulităţii clauyelor contractuale abuzive şi repararea prejudiciului material şi moral

dosarul nr. 2ra-1216/15 prima instanță: A. Gafton instanța de apel: N. Traciuc, E. Fistican, I. Cotruță ÎNCHEIERE 20 mai 2015 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Oleg Sternioală, Ion Corolevschi examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Societatea comercială „Mobiport Lux” Societate cu răspundere limitată, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Nicolae Ulianovsch împotriva Societății comerciale „Mobiport Lux” Societate cu răspundere limitată cu privire la declararea nulității clauzelor contractuale abuzive și repararea prejudiciului material și moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 05 februarie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de Societatea comercială „Mobiport Lux” Societate cu răspundere limitată și menținută hotărârea Judecătoriei Centru, municipiul Chişinău din 14 iulie 2014, prin care acțiunea a fost admisă parțial, c o n s t a t ă: La 23 ianuarie 2014, Nicolae Ulianovschi a depus cerere de chemare în judecată împotriva SC „Mobiport Lux” SRL cu privire la declararea nulității clauzelor contractuale abuzive și repararea prejudiciului material și moral.

În motivarea acţiunii a indicat că la 24 octombrie 2013 a încheiat cu pârâtul contractul de antrepriză nr. 1024 privind executarea lucrărilor de confecționare şi montare a ferestrei de balcon, pervazului interior, scurgerilor exterioare în număr de două bucăți și două plase anti-insecte, pentru apartamentul nr. 56 din str. Berezovschi 14, mun. Chişinău. Menționează că potrivit p. 2.1, 2.2 şi 2.3 ale contractului, termenul limită de executare a comenzii a fost stabilit până la 21 noiembrie 2013. Potrivit p. 3.1 al contractului, plata totală pentru executarea lucrărilor a constituit 590 Euro, sumă pe care a achitat-o la 18 noiembrie 2013, până la montarea componentelor comenzii, fapt confirmat prin factura fiscală eliberată de către pârât.

Astfel, reține reclamantul că și-a îndeplinit obligațiunile conform contractului încheiat, pe când pârâtul nu și le-a onorat. 1 Susține că la momentul finalizării lucrării, pârâtul era obligat să întocmească un act de finalizare a lucrărilor şi să elibereze un certificat de garanție, împreună cu instrucțiunea de exploatare şi întreținere, însă, contrar prevederilor contractuale montarea a fost finalizată la 19 decembrie 2013, cu întârziere de 28 zile, iar până la momentul depunerii cererii de chemare în judecată pârâtul nu a remediat toate defectele și abaterile admise în procesul de executare a lucrărilor. Indică că la 02 decembrie 2013 şi 12 decembrie 2013 a expediat în adresa pârâtului reclamații privind necesitatea finalizării lucrărilor de montare și remediere a defectelor.

Prin somația din 23 decembrie 2013 pârâtul a fost invitat pentru a asista la 30 decembrie 2013 la lucrul comisiei, chemată pentru constatarea defectelor şi abaterilor admise în procesul de executare a lucrărilor. Afirmă reclamantul că contrar prevederilor art. 21 alin. (1) din Legea privind protecția consumatorilor nr. 105-XV din 13 martie 2003, pârâtul a depășit cu 28 zile calendaristice termenul limită de executare a lucrărilor. Totodată, menționează că potrivit art. 18 alin. (1) din Legea privind protecția consumatorilor nr. 105-XV din 13 martie 2003 remedierea gratuită a deficiențelor apărute la produs, serviciu, înlocuirea gratuită sau restituirea contravalorii produsului, serviciului necorespunzător în cadrul termenului de garanție sau termenului de valabilitate, deficiențe care nu sânt imputabile consumatorului, se face necondiționat de către vânzător, prestator într-un termen de cel mult 14 zile calendaristice.

Însă, la p. 5.1 lit. k) al contractului pârâtul a introdus o clauza abuzivă prin care a stabilit termenul de remediere a defectelor timp de 45 zile lucrătoare. La fel, consideră că urmează a fi declarată abuzivă şi ilegală clauza prevăzută la p. 8.2 al contractului, deoarece pârâtul neîntemeiat a micșorat penalitatea până la 0,1% pentru fiecare zi de întârziere, pe când art. 32 alin. (2) al Legii nr. 105 prevede penalitatea în mărime de 10% din prețul serviciului pentru fiecare zi de întârziere.

Solicită stabilirea faptului că pârâtul a admis întârzierea nemotivată a executării lucrărilor stabilite prin Contractul de antrepriză nr. 1024 din 24 octombrie 2013, încasarea prejudiciului material pentru întârzierea nemotivată a executării lucrărilor în mărime de 28084 lei, prejudiciul pentru întârzierea remedierii defectelor în mărime de 5516,50 lei şi prejudiciul moral în mărime de 15000 lei, precum și recunoașterea nulității clauzelor abuzive din contractul de antrepriză nr. 1024 din 24 octombrie 2013 prevăzute de p. 5.1 lit. (k) şi p. 8.2. Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 14 iulie 2014 acțiunea a fost admisă parțial, a fost declarată nulă clauza prevăzută la p. 8.2 din contractul de antrepriză nr. 1024 din 24 octombrie 2013, a fost respinsă cererea cu privire la declararea nulității clauzei prevăzute la pct. 5.1 lit. k) din contractul de antrepriză nr. 1024 din 24 octombrie 2013, s-a încasat de la SC „Mobiport Lux” SRL în beneficiul lui Nicolae Ulianovschi suma de 28084 lei cu titlu de prejudiciu material și suma de 2 5000 lei cu titlu de prejudiciu moral, iar în total suma de 33084 lei și în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 992,52 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chișinău din 05 februarie 2015 a fost respins apelul declarat de SC „Mobiport Lux” SRL și menținută hotărârea primei instanțe La 26 martie 2015, în termenul prevăzut de lege, SC „Mobiport Lux” SRL a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătorești și emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie respinsă ca neîntemeiată. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu hotărârea primei instanțe și decizia instanței de apel, considerându-le neîntemeiate, ilegale și emise în rezultatul interpretării eronate a legii și aprecierii greșite și arbitrare a probelor. La 30 aprilie 2015, Nicolae Ulianovschi a depus referință solicitând respingerea recursului.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SC „Mobiport Lux” SRL nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC. Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. 3 Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC. Astfel, din considerentele menționate şi având în vedere faptul că atât instanța de apel, cât şi prima instanță au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate şi au aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de SC „Mobiport Lux” SRL ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a) şi 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție, d i s p u n e: Recursul declarat de Societatea comercială „Mobiport Lux” Societate cu răspundere limitată se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Oleg Sternioală Ion Corolevschi 4